V
V: Simbol pentru ovul într-o formulă florală; (= O)
vaccin: Extract din cultura unui organism patogen atenuat sau inactivat care se introduce în plantele sănătoase pentru a preveni îmbolnăvirea cu patogenul respectiv.
vacuolă: Cavitate din protoplasma celulelor vegetale, delimitată de o membrană numită tonoplast, și care conține suc celular, substanțe minerale, substanțe de rezervă etc.
vacuolă contractilă: Organit celular, tip de vacuolă, care prin mișcări de pulsație determină preluarea și expulzarea de apă în și din celulă cu rol în păstrarea osmolarității la algele unicelulare (ex. Chlamydomonas); (= vacuolă pulsatilă)
vacuom: Totalitatea vacuolelor dintr-o celulă vegetală; (= aparat vacuolar)
vagil: Despre celule sau organisme vegetale – care se poate deplasa liber.
vaginant: Despre bractee, frunze, pețiol – care formează o teacă în jurul organului axial.
vagină: Vezi teacă
vaginiform: În formă de teacă.
vaginulă: Teacă mică (ex. teaca de la baza setei sporogonului la briofite, floarea tubuloasă de la Asteraceae).
valecular: Canale ~ – canale umplute cu aer în țesutul cortical al unor sfenofite care alternează cu fasciculele vasculare.
valeculat: Prevăzut cu șănțulețe.
valeculă: Depresiune ușoară pe suprafața unui organ; spațiul între două ridicături sau dungi (ex. la fructele de Apiaceae).
valsoid: Despre ciuperci – cu periteciile având gâturi lungi, orientate spre interior (convergent) sau chiar paralele cu suprafața substratului, ca la genul Valsa; v. și eutipoid
valvat: Prevăzut cu valvă sau care se deschide prin valve.
valvă: 1. Fiecare din porțiunile pericarpului unui fruct dehiscent care se desprinde, dar care nu poartă semințe (ex. la capsula valvicidă sau la păstaie). 2. Fiecare dintre cele două jumătăți aproape egale care compun o frustulă și se îmbină una într-alta la diatomee; (= tecă)
valvicidă: Capsulă ~ – tip de capsulă care se deschide în valve, prin linii longitudinale în peretele fructului, de la vârf până la bază. Cuprinde subtipurile: septicidă, septifragă și loculicidă.
valvulă: 1. Valvă mică. 2. Glumă sau palee florală.
variație: Deosebire fenotipică care există între indivizii unei anumite specii care reflectă atât diferențe genetice, cât și influența mediului.
variegat: Vărgat, panașat, pestriț (ex. florile la omag - Aconitum variegatum); v. și panașat
variegație (variegare): Variația pigmentării frunzelor sau altor organe ale plantelor, cauzată de mutații genetice, atacul unor virusuri etc.
varietate: Unitate taxonomică infraspecifică care prezintă câteva caractere morfologice proprii, ereditare.
varzea: Pădure de ~ - pădure tropicală etajată, tipică pentru câmpia aluvială, inundabilă, de-a lungul Amazonului.
vas: Celulă vegetală alungită sau tub capilar gol prin care circulă seva în plante.
vascular: 1. Reveritor la vasele conducătoare. 2. Vezi traheofită
vase lemnoase: Elemente de bază ale țesutului conducător lemnos (xilem), alcătuite din trahei (vase lemnoase perfecte) și traheide (vase lemnoase imperfecte).
vase liberiene: Elemente de bază ale țesutului conducător liberian (floem) format din celule prozenchimatice, cilindrice, suprapuse, grupate în coloane; (= tuburi ciuruite)
vatră: 1. Formațiune de rod multianuală la unii pomi fructiferi formată din două sau mai multe burse (ex. la păr - Pyrum communis). 2. Termen popular pentru o porțiune de pământ, pe un câmp, care se deosebește de restul locului printr-o vegetație diferită sau prin absența vegetației.
văl: Vezi velum
văratic: Despre plante, fructe etc. – care se dezvoltă, se coace vara.
vărsat: Boală virală a pomilor sâmburoși din genul Prunus manifestată prin apariția unor pete circulare, decolorate pe frunze și fructe.
vărzărie: Grădină în care se cultivă (cu precădere) varză.
vărzoase: Grup de legume din care face parte varza (Brassica) și plantele înrudite (conopidă, broccoli, gulie ș.a.).
vătămător: Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură.
vână: 1. Vezi nervură 2. Fiecare din ramificațiile rădăcinii unui copac.
vânturare: Trecerea boabelor de cereale prin vânturătoare sau căderea lor de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare.
vânturătoare: Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site; (= trior)
vegetal: Referitor la plante; obținut din plante.
vegetativ: Care se referă la organe sau părți ale plantelor altele decât cele implicate în reproducerea sexuată.
vegetație: 1. Totalitatea plantelor și a fitocenozelor care populează un anumit teritoriu; (= înveliș vegetal); mulțime de plante. 2. Creșterea, dezvoltarea și întreținea vieții plantelor; totalitatea funcțiilor care permit dezvoltarea unei plante.
velamen radicum: Parenchim multistratificat de absorbție și protecție întâlnit în rădăcinile aeriene ale unor plante epifite și semiepifite (ex. la unele Orchidaceae).
veld: Savană cu ierburi înalte în Africa de Sud.
velum: 1. Structură membranoasă asemănătoare unui văl care protejează sporangele la Isotaceae. 2. Membrană subțire care învelește în întregime corpul de fructificație (bazidiocarpul) tânăr la unele bazidiomicete (velum universale – văl universal sau general) și din care, odată cu creșterea ciupercii, rămâne un rest acoperind numai părțile purtătoare de spori (velum partiale – văl parțial); (= văl); v. și cortină, volvă 3. La diatomee – un strat subțire și perforat de siliciu de-a lungul unei areole.
velumen: Peri catifelați, deși și fini pe suprafața unor organe (ex. la unele specii de Salix).
venație: Vezi nervație
venos: Despre unele organe ale plantelor – cu vinișoare.
ventral: Situat pe partea anterioară internă, adaxială a unui organ (ex. fața inferioară a frunzei); v. și dorsal
ventru: Porțiunea ventrală dilatată a arhegonului la briofite care conține un singur gamet femel.
ventuză: Structură în formă de disc sau cupă la vârful cârceilor unor plante agățătoare cu rol de atașare și ancorare de suport (ex. la Parthenocissus).
 | Ventuze la Parthenocissus quinquefolia sursă: Wikipedia |
venulă: Nervură subțire din structura frunzelor.
verde: Despre plante sau părți ale lor – plin de sevă, care nu s-a uscat, viu; despre legume și fructe – care nu a ajuns la deplină maturitate, crud, necopt.
verdeață: 1. Mulțime de frunze, de ramuri, de ierburi verzi. 2. Frunze de pătrunjel, de mărar, de leuștean etc., folosite în alimentație. 3. La plural – vezi zarzavat
vermicular (vermiform): În formă de vierme (ex. rizomul la răculeț - Polygonum bistorta).
verminație: Boală a plantelor cauzată de insecte prin roaderea organelor vegetative.
vermorel: Aparat portativ pentru stropit cu soluții pomii, vița-de-vie (Vitis vinifera) etc.
vernacular: Care se referă la denumirea comună a unei plante.
vernal: Despre plante – care înflorește în lunile de primăvară (ex. ghiocel - Galanthus nivalis); v. și estival, autumnal
vernalizare: Dobândirea sau accelerarea capacității de înflorire a unor plante sub influența naturală sau artificială a temperaturilor scăzute pozitive (ex. la secară - Secale cereale); (= iarovizare); v. și devernalizare, antivernalizare
vernație: Vezi prefoliație
versatil: Despre antere – care este atașată de filament aproximativ la mijlocul ei, putând să se miște relativ liber (ex. la Bulbocodium).
vertex: Punctul cel mai proeminent al unei formații anatomice, apex.
verticil: Aranjament circular a trei sau mai multe părți similare în jurul unui ax (ex. verticil de stamine); (= ciclu)
verticilastru: Inflorescență simpodială (cimoasă) în care perechile de cime opuse, de obicei sesile, par să formeze un verticil în jurul axului. Întâlnită la specii de Lamiaceae (ex. talpa-gâștei - Leonurus cardiaca); (= pseudoverticil)
 | Verticilastru la Lamium orvala sursă: Wikipedia |
verticilat: Dispus în cerc în jurul unui ax central.
verticilioză: Boală infecțioasă a plantelor erbacee și lemnoase produsă de ciuperci din genul Verticillium, al căror miceliu se dezvoltă mai ales în vasele conducătoare din tulpini și ramuri, împiedicând circulația sevei și producând veștejirea totală sau parțială a plantelor.
verucos: Acoperit cu protuberanțe mici, sferice și dure de forma unor negi (ex. mugurii la mesteacăn - Betula pendula).
vesperal (vespertin): Despre flori – care se deschide spre amurg (ex. opățelul de noapte - Lychnis vespertina își deschide florile în jurul orei 19); v. și matinal
vestibul: Spațiu care precede ostiola unei stomate; (= anticameră stomatică, atriu exterior/anterior sau superior).
vestigial: Despre un organ sau structură – rudimentar sau incomplet dezvoltat, parțial sau total nefuncțional, păstrat în cursul evoluției de la un strămoș la care era complet dezvoltat și funcțional (ex. flori mici, palide la plante la care nu are loc polenizarea încrucișată).
vestigiu: Organ sau structură cu caracter vestigial.
veșted (vestejit, veștejit): Despre plante sau părți ale lor – care și-a pierdut prospețimea, seva; ofilit.
veștejire (vestejire): Pierderea prospețimii, uscarea sau ofilirea unei plante sau a unei părți de plantă.
vexil: Petala mediană, posterioară, de obicei dilatată, la floarea de Faboideae (fostă Papilionaceae); (= drapel, stindard)
vezicant: Care produce iritații ale pielii unui organism cu care vine în contact (ex. urzică - Urtica dioica); v. și urticant
veziculat (veziculos): Acoperit de bășicuțe; umflat (ex. labelul la papucul-doamnei - Cypripedium calceolus).
veziculă: 1. Mică cavitate cu aer în țesuturi. 2. Umflătură mică la unele ciuperci (ex. în micorize).
viabil: Capabil de a crește sau de a germina.
vibratil: Care se mișcă vibrând (ex. cili vibratili pe zoospori).
vibrion: Bacterie în formă de bastonaș curbat într-un singur plan, în formă de virgulă sau seceră (ex. Vibrio).
vicariant: Populație care trece printr-un proces de vicarianță.
vicarianță: Procesul prin care o populație se separă în două sau mai multe populații (vicarianții) izolate de o barieră geografică. Vicarianții evoluează ulterior independent putând da naștere la specii noi.
vicinism: 1. Variație de creștere a unei plante datorită vecinătății imediate cu o altă plantă. 2. Polenizare încrucișată naturală, accidentală, între două specii diferite sau între două varietăți ale unei plante.
vie: Teren sau plantație de viță-de-vie (Vitis vinifera).
vigoare hibridă: Vezi heterozis
vilos: Acoperit cu peri lungi, moi, drepți, deși, patenți (ex. frunze de Hieracium villosum)
vilozitate: Formațiuni păroase pe epiderma plantelor.
vinifer: Care produce vin; despre terenuri – pe care se cultivă viță-de-vie - Vitis vinifera.
vinișoară: Vezi nervură
virescent: Despre organele unei plante – atins de virescență.
virescență: Înverzirea anormală a organelor obișnuit de altă culoare (petale, tuberculi, rizomi); v. și clorantie
virgat: Despre ramuri, tulpini – lung și subțire, cu aspectul unei nuiele, verde, bogat în cloroplaste, lipsit de frunze sau cu frunze reduse la teci (ex. tulpina la pipirig - Juncus effusus); (= juncoid)
virgin: Despre păduri – neumblată, neexplorată; neexploatată.
viridiplante: Plantele verzi care alcătuiesc regnul Plantae (fostă Viridiplantae). Cuprind algele verzi și embriofitele, și exclud algele brune și roșii, ciuperci și bacteriile printre altele; (= viridofite, clorobionte); v. și plantă
viridofite (viridifite): Denumire generică pentru plantele verzi. Viridofitele cuprind algele verzi, briofitele și plantele vasculare.
viroidoză: Denumire generică pentru bolile infecțioase ale plantelor produse de viroizi.
viroză: Denumire generică pentru bolile infecțioase ale plantelor produse de virusuri.
virus: Formă de viață acelulară, ultramicroscopică, obligatoriu parazită. Virusurile provoacă numeroase boli oamenilor, animalelor și plantelor.
viscid: Vezi glutinos
viscidium: Disc lipicios de la baza caudiculului la floarea de Orchidaceae care aderă de capul unei insecte care vizitează floarea.
viscină: 1. Substanță lipicioasă care acoperă semințele la unele specii de Santalaceae (ex. vâsc - Viscum album). 2. Substanță formată din filamente celulozice și mucopolizaharide care ține laolaltă granulele de polen într-o polinie la Orchidaceae.
vișinet: Livadă de vișini (Prunus cerasus).
viticol: Care ține de sau se referă la viticultură.
viticultură: Ramură a agriculturii care se ocupă cu teoria și practica cultivării viței-de-vie (Vitis vinifera).
vitros: Cu aspect sticlos sau transparent ca sticla.
viță: Lăstar, mlădiță; (popular) fiecare dintre ramificațiile lungi și subțiri ale unei rădăcini; rădăcină ramificată.
vivace: Despre plante – a cărei viață și vegetație durează mai mulți ani, fără a fi nevoie de o nouă însămânțare; peren.
vivipar: Despre plante – care se repoduce pe cale vegetativă, prin bulbili care germinează în inflorescență (ex. iarba-șopârlelor - Polygonum viviparum); v. și ovipar, tuberul
vlăstar: Vezi lăstar
vlei: Mlaștini ierboase în Africa de Sud.
volubil: Despre plante – care își răsucește tulpina în spirală pe un suport (ex. volbură - Convolvulus arvensis); v. și agățător
volutiflor: Cu flori în spirală.
volutină: Vezi granule de volutină
volvă: Membrană groasă în formă de cupă care înfășoară baza piciorului unor ciuperci, reprezentând un rest al vălului universal (ex. la Agaricus).
vrej: Tulpina unor plante agățătoare sau târâtoare; lăstar.