ABCDEFGHIÎJKLMNOPRSȘTȚUVWXYZ
H

habitat: Mediu sau loc de creștere în care se află un organism în mod normal.

habitus: Înfățișarea, aspectul exterior general al unei plante; (= port)

hadrobacterioză: Vezi traheobacterioză

hadrocentric: Despre fascicule conducătoare concentrice – cu xilemul înconjurat de floem (ex. la ferigi); (= amficribral); v. și leptocentric

hadrom: 1. Țesut cu rol de conducere a apei format din hidroide la unii mușchi; (= hidrom); v. și leptom 2. Ansamblul țesutului conducător lemnos la plantele superioare; v. și leptom

hadromicoză: Vezi traheomicoză

halipsamon: Totalitatea organismelor care trăiesc în nisipurile marine (ex. unele alge); v. și limnopsamon

halobentos: Bentosul pelagic și al lacurilor sărate.

halodrimiu: Formație vegetală de mangrove.

halofil: Despre plante – care trăiește pe soluri puternic salinizate (ex. săricică - Salsola ruthenica); v. și glicofil

halofită: Plantă halofilă.

halofob: Despre plante – care evită solurile cu salinitate crescută.

halomorfoză: Totalitatea modificărilor adaptative din creșterea unor plante pe solurile sărate.

haloplancton: Plancton care trăiește și se dezvoltă în ape sărate de diferite concentrații.

halucinogen: Despre substanțe, plante – care produce halucinații și modificări ale percepției și conștiinței atunci când este consumată (ex. Salvia divinorum); (= psihedelic, psihoactiv); v. și narcotic

hamat (hamos): Încârligat sau în formă de cârlig la vârf (ex. fructele la Astragalus hamosus).


Fructe hamate la Astragalus hamosus
sursă: Wikipedia

hammock: Insule de pădure subtropicală în regiunile mlăștinoase din Florida.

hamulat (hamulos): Prevăzut cu cârlige mici (ex. bractei la Callitriche hamulata sau spinișori pe foliolele involucrale la Carduus hamulosus).

hapaxant (hapaxantic): Despre plante – care înflorește o singură dată în viață (ex. specii de Arecaceae); v. și monocarpic (1)

haplobiont: Plantă care are o singură generație multicelulară în ciclul de viață, fie una haploidă (sexuată, reprezentată de gametofit), fie una diploidă (asexuată, reprezentată de sporofit) (ex. alga verde Chlamydomonas este haploidă, iar zigosporul care reprezintă singura fază diploidă, imediat după germinație, dă naștere la zoospori haploizi); v. și haplont, haplodiplont

haplocaul: Cu tulpina neramificată, având numai axa principală terminată prin floare (ex. lalea - Tulipa); (= monocaul, momoaxial, uniaxial); v. și diplocaul, triplocaul

haplocheilic: Tip de stomate întâlnit la unele gimnosperme în care celulele stomatice și celule anexe provin din celule mamă diferite; (= perigen); v. și sindetocheilic

haploclamideu (haplochlamideu): Vezi monoclamideu

haplocor (haplochor): Despre plante – ale cărei semințe se răspândesc prin intermediul unui singur vector.

haplocorie (haplochorie): Diseminarea semințelor prin intermediul unui singur vector.

haplodiplobiont: Vezi haplodiplont

haplodiplont: Plantă care prezintă două faze multicelulare în ciclul de viață, separate, în ciclul de viață, una haploidă (sexuată, reprezentată de gametofit) și una diploidă (asexuată, reprezentată de sporofit); (= dibiont, diplobiont, diplohaplobiont, diplohaplont, haplodiplobiont); v. și haplobiont, haplont, diplont

haplofază: Faza haploidă a ciclului de viață a unei plante, în care nucleii sunt haploizi. Corespunde în general gametofitului (gametofaza); v. și diplofază

haplofit: Plantă haploidă, cu un număr de cromozomi în celule caracteristic gameților speciei; plantă în faza de gametofit; v. și diplofit

haploid: Despre celule, țesuturi sau organisme – cu un singur set de bază de cromozomi (n); v. și diploid, triploid, poliploid

haploidie: Starea unei celule, țesut sau organism haploid.

haploidizare: Fenomen întâlnit în ciclul parasexual al unor ciuperci în care o celulă diploidă devine haploidă prin pierderea graduală a unui set de cromozomi, în absența meiozei (ex. la Aspergillus); v. și parasexualitate

haplont: Plantă la care faza haploidă predomină în ciclul de viață, iar faza diploidă este limitată la zigot (ex. la unele clorofite cum ar fi Chalmydomonas); v. și diplont, haplodiplont

haplopetal: Despre flori – cu un singur verticil de petale.

haplospor: Spor haploid; v. și meiospor

haplostel: Tip de protostel care constă dintr-un centru cilindric de xilem înconjurat de un inel de floem. Întâlnit la planta fosilă Rhynia.


Haplostel la planta fosilă Rhynia
sursă: Wikipedia

haplostemon: Despre androceu – cu staminele dispuse într-un singur verticil (ciclu) (ex. la Solanaceae); (= monostemon); v. și diplostemon, triplostemon

haplostih: Tip de creștere pseudoparenchimatoasă la unele algele brune; v. și polistih

hapteră: 1. Vezi elateră 2. Organ de fixare la alge, briofite sau licheni. 3. Ramuri specializate ale rădăcinii, în formă de cârlig, fără caliptră, cu rol de fixare la unele plante acvatice (ex. specii cu aspect taloid de Podostomaceae).

haptonastie: Vezi seismonastie

haptonemă : Mic apendice filiform la exteriorul celulei, situat pe lângă cei doi flageli egali la haptofite.

haptotropism: Vezi tigmotropism

harales: Vezi jarales

harbuzărie: Vezi pepenărie

hardpan: Strat compact de pământ care se formează pe solurile argiloase, impermeabil și care nu poate fi străbătut de rădăcinile plantelor.

Hartig: Vezi rețeaua lui Hartig

hastat: Cu aspectul unui vârf de lance (ex. frunza de măcriș - Rumex acetosella).

haustor: Organ specializat la unele plante parazite, cu care acestea penetrează și absorb hrana din celulele plantei gazdă (ex. la cuscută - Cuscuta epithymum).

hălăciugă: Termen regional pentru un tufiș, desiș de mărăcini, de lăstari etc.

hățiș: Loc plin cu mărăcini, cu arbuști spinoși etc., desiș greu de străbătut; pădure mică și foarte deasă, cu mulți lăstari tineri și arbuști; sihlă.

hebeclad: Cu ramuri pubescente.

hechistotermă (hechistotermofită): Plantă criofilă.

heleoplancton: Planctonul bălților și lacurilor.

helicoidal: Spiralat sau având forma unei cochilii de melc (ex. embrionul la săricică - Salsola).

heliofil: Despre plante – care crește în plină lumină și nu suportă umbrirea (plante de stepă, de nisipuri, deșerturi, de sărături); (= fotofil)

heliofită: Plantă heliofilă.

heliofob: Vezi sciadofil

heliosciadofită: Plantă intermediară hialofită și sciadofită, care crește în plină lumină, dar suportă și umbrirea fiind denumite plante de semiumbră (ex. plante din poieni, pajiști mezofile, păduri – frag - Fragaria vesca, iederă - Hedera helix, margaretă - Leucanthemum vulgare).

heliotactism (heliotaxie): Vezi fototactism

heliotrop (heliotropic): Care prezintă heliotropism.

heliotropism: Vezi fototropism

helioză: Vezi insolație

helmintosporioză: Boală a unor plante provocată de unele ciuperci parazite (Pyrenophora, Drechsiera), manifestată prin apariția pe frunze a unor pete brune, în dreptul cărora țesuturile se rup.

helobial: Tip de endosperm în care prima diviziune a zigotului accesoriu are loc inegal, printr-un perete transversal, cu formarea unei celule șalazale mici și a unei celule micropilare mari, din care se vor dezvolta celulele endospermului secundar. Întâlnit la ordinul de monocotiledonate Alismatales.

helofil: Despre plante – care crește și se dezvoltă pe terenuri mlăștinoase, fiind parțial submersă (ex. stânjen de baltă - Iris pseudacorus).

helofită: Plantă helofilă.

helohilofil: Despre plante – care crește în pădurile mlăștinoase sau umede; v. și hilodofil

helohilofită: Plantă helohilofilă.

hematocrom: Pigment carotenoid roșu, portocaliu în celulele unor alge roșii.

hemerocorie (hemerochorie): Termen general pentru răspândirea fructelor sau semințelor unei plante prin acțiunea intenționată sau neintenționată a oamenilor sau a activităților umane (ex. vehicule, agricultură etc); v. și antropocorie, agocorie, etelocorie

hemerofil: Despre plante – ușor de cultivat.

hemerofită: Plantă hemerofilă.

hemeroperiodic: Despre plante – plantă de zi lungă, care are nevoie de peste 14 ore de lumină pe zi și înflorește când se depășește durata minimă de iluminare în decursul a 24 de ore (ex. grâu - Triticum aestivum); v. și nictiperiodic

hemibazidie: Vezi heterobazidie

hemiceluloză: Amestec complex de polizaharide, întâlnit în pereții celulelor vegetale și ca substanță de rezervă în unele semințe (ex. la monocotiledonate).

hemiciclic: Despre dispoziția componentelor florale pe receptacul – așezate ciclic, iar staminele și carpelele dispuse spiralat (ex. la Ranunculaceae).

hemiclic: Despre dispoziția componentelor florale pe receptacul – în care învelișul floral este așezat ciclic, iar organele de reproducere, staminele și carpelele, în spirală (ex. piciorul-cocoșului - Ranunculus sardous).

hemicriptofită: Plantă erbacee perenă, cu muguri hibernali formați pe tulpini subterane, dar localizați foarte aproape de suprafața solului, astfel încât pot fi protejați de frunzele rozetelor bazale, de zăpadă sau/și litieră (ex. Achillea sp., Fragaria sp., Lysimachia sp., Ranunculus repens, Taraxacum sp.).

hemiepifit: Vezi semiepifit

hemifilic: Despre flori, plante – care prezintă specializări intermediare, imperfecte pentru atragerea speciilor polenizatoare; v. și alofilic, eufilic

hemilectic: Vezi hemitropic

hemiparazit: Vezi semiparazit

hemisaprofit: Organism vegetal sau microorganism saprofit care realizează și asimilație clorofiliană.

hemitrop (hemianatrop): Despre ovul – a cărui curbatură este intermediară între tipul anatrop și ortotrop.

hemitropic: Despre specii polenizatoare – cu specializare intermediară pentru utilizarea florilor; (= hemilectic); v. și alotropic, eutropic

heptafil: Cu șapte frunze sau foliole.

heptagin: Despre flori – cu șapte pistile.

heptandru: Despre flori – cu șapte stamine.

heptapetal: Despre flori, corolă – cu șapte petale.

herbar: Vezi ierbar

herborizare: Vezi ierborizare

herbosa (herboză): Vegetație erbacee, în unele clasificări anterioare.

hercogamie: Prevenirea autopolenizării datorită modului de dispunere a androceului și gineceul la unele flori hermafrodite (ex. la specii de Orchidaceae și Asclepiadaceae).

hermafrodit: Despre flori, plante – vezi bisexuat

hermafroditism: Vezi androginie

hernie: Boală a verzei și a altor specii din familia Brassicaceae provocată de microorganismul Plasmodiophora brassicae, manifestată prin apariția pe rădăcina plantei atacate a unor tumori galbene, apoi brune.

herpocor (herpochor): Despre plante – ale cărei fructe sau semințe se răspândesc prin mișcări active pe sol (ex. semințele de ovăz - Avena sativa).

herpocorie (herpochorie): Diseminarea fructelor sau semințelor prin mișcări active pe sol.

hesperidă: Fruct cărnos, indehiscent, asemănător cu baca, caracteristic unor specii de Rutaceae, în special citricelor.

heteracant: Cu spini variați ca formă și număr (ex. Lappula heteracantha).

heterandrie: Starea unei flori heterandre; v. și homoandrie

heterandru (heterandric): Despre flori – cu stamine sau antere de lungimi și forme diferite; v. și homoandru

heterauxeză: Dezvoltarea neregulată sau asimetrică a organelor.

heterobazidie: Bazidie septată formată dintr-o hipobazidie la bază și o epibazidie în porțiunea superioară care poartă sterigme cu bazidiospori; (= hemibazidie)

heteroblastic: Care prezintă heteroblastie.

heteroblastie: Situație în care organele juvenile ale unei plante (în special frunzele) sunt diferite ca formă și mărime de cele adulte (ex. frunzele la specii de Araceae); v. și homoblastie

heterocarion: Celulă sau miceliu care conține doi sau mai mulți nuclei genetic diferiți; v. și homocarion

heterocariotic: Care prezintă heterocarioză; v. și homocariotic

heterocarioză: Prezența în aceeași celulă sau miceliu a doi sau mai mulți nuclei genetic diferiți; v. și homocarioză

heterocarp: Despre plante – care prezintă heterocarpie; v. și homocarp

heterocarpie: Prezența mai multor feluri de fructe la aceeași plantă (ex. la Atriplex).

heterocefal: Având flori femele și flori mascule pe capitule diferite.

heterociclic: Despre flori – cu verticile neuniforme sau cu piese inegale; v. și izociclic

heterocist: Celulă transparentă, cu perete gros, fixatoare de azot care se formează în filamentele unor cianobacterii.

heteroclamideu (heterochlamideu): Cu înveliș floral diferențiat în caliciu și corolă; v. și homoclamideu

heteroclin: Vezi alogam

heterocotil: Despre embrioni – cu cotiledoanele inegale; v. și anizocotilie

heterocrom: Cu colorație diferită (ex. în calatidiul unor Asteraceae florile centrale sunt de altă culoare decât cele marginale).

heterocromie: Colorația diferită a unor organe vegetale obișnuit monocolore.

heterocron: Care se formează sau se petrece în timpuri diferite (ex. fenomene, organe).

heterodiasporie: Proprietatea unei plante de a produce mai multe tipuri de diaspori; v. și heterocarpie, heterospermie, amficarpie

heterodinam (heterodinamic): 1. Despre hibrizi – cu predominanța unuia dintre caracterele părintești. 2. Cu predominanța unuia dintre organele de reproducere în cazul florilor hermafrodite. v. și homodinam

heterodont: Despre frunze – neuniform dințat.

heterodrom: Orientat în direcții variate (ex. nervuri, spiralele conului); v. și homodrom

heterofacial: Despre frunze – care are structura internă diferită spre fața superioară în comparație cu fața inferioară a laminei. Întâlnită la majoritatea dicotiledonatelor; v. și ecvifacial

heterofag: Vezi polifag

heterofil: Despre plante – care prezintă heterofilie; v. și homofil

heterofilie: Prezența a două sau mai multe tipuri diferite de frunze la aceeași plantă (ex. la săgeata-apei - Sagittaria sagittifolia); v. și dimorfism foliar, trimorfism foliar, polimorfism foliar, anizofilie, homofilie

heterofită: Plantă heterotrofă.

heterofitic: Cu două feluri de spori, formați pe sporofiți diferiți; v. și homofitic

heterogam: Despre plante, inflorescențe – care are două sau mai multe feluri de flori (ex. unele Asteraceae); v. și homogam (1)

heterogamet: Gamet diferit morfologic de cel de sex opus; (= anizogamet); v. și anizogamie, izogamet

heterogametange: Fiecare din gametangii diferiți care produc heterogameți; (= anizogametange)

heterogametangiogamie: Vezi anizogametangiogamie

heterogametic: Cu gameți diferiți ca formă și sex; (= anizogametic); v. și izogametic

heterogamie: Vezi anizogamie

heterogenetic: Provenit din strămoși diferiți.

heterogonie: 1. Situație în care la o specie de plante se întâlnesc două sau mai multe tipuri de flori diferite în funcție de lungimea relativă a staminelor și pistilelor; v. și homogonie 2. Alternarea între generații cu modalități diferite de reproducere sexuată, în special una sexuată urmată de una hermafrodită.

heteroic: 1. Despre organisme parazite – cu ciclul de viață succesiv pe diferite plante gazdă (ex. unele ciuperci - Pucciniales); v. și autoic 2. Cu anteridiile și oogoanele pe filamente deosebite (ex. unele alge verzi - Oedogoniales).

heterokont: 1. Despre celule, spori – care are doi flageli de aspect și lungimi diferite; v. și anizokont 2. Grup de organisme eucariote biflagelate, cu flageli inegali, care cuprinde unele grupuri de alge și oomicetele; (= stramenopile)

heteromal: Îndreptat în toate direcțiile (ex. frunze); v. și homomal

heteromer: 1. Cu un număr diferit de elemente analoage (ex. flori cu un număr diferit de segmente în fiecare înveliș floral); v. și izomer 2. Despre licheni – la care micobiontul (ciuperca) și fotobiontul (alga sau cianobacteria) ocupă straturi diferite bine delimitate în structura talului, fotobiontul ocupând zona dintre cortexul superior și medulă; v. și homoiomer

heteromerie: Inegalitatea numerică sau neuniformitatea părților sau segmentelor unor organe vegetale ale aceleiași specii; v. și izomerie

heteromixie: Reproducere sexuată prin fuziunea a doi nuclei diferiți genetic, întâlnită la unele ciuperci; v. și homomixie

heteromorf (heteromorfic): Cu forme diferite (ex. organe vegetale, generațiile din ciclul de viață al unei plante); v. și izomorf

heteromorfie: Conformația diferită a unor organe vegetale (ex. heterofilie sau heterorizie); v. și izomorfie

heteromorfoză: Regenerarea unui organ vegetal sub altă formă; v. și izomorfoză

heteropetal: Cu petalele diferite sau inegale; v. și homopetal, anizopetal

heteroplasmă: Țesut format în locuri neobișnuite.

heteroprotalie: Situație în care sporii unor ferigi dau naștere la două tipuri de protal: unul mascul cu anteridii și altul femel cu arhegoane (ex. la coada-calului - Equisetum arvense); v. și homoprotalie

heterorizie: Situație în care o plantă prezintă tipuri diferite de rădăcini (ex. rădăcini obișnuite și rădăcini contractile la brândușa de toamnă - Colchicum autumnale); (= dimorfism radicular)

heterospermie: 1. Fecundarea oosforei de către un gamet mascul al unui tub polinic, și a celulei secundare de către un alt gamet mascul provenit de la un alt tub polinic, care se poate realiza atunci când mai multe tuburi polinice pătrund simultan în sacul embrionar (ex. la porumb - Zea mays). 2. Prezența mai multor feluri de semințe la aceeași plantă (ex. la Plantago coronopus).

heterospor: Despre plante, spori – care prezintă heterosporie; v. și homospor

heterosporangiat: Despre plante – care produce două tipuri de sporangi: microsporangi și megasporangi; v. și heterosporie

heterosporie: Situație în care o plantă produce două tipuri de spori (megaspori și microspori). Întâlnită la unele ferigi și la plantele cu semințe; v. și homosporie

heterostemonie: Prezența la aceeași plantă a unor stamine de forme și lungimi diferite; v. și homostemonie

heterostil: Despre flori, plante – care prezintă heterostilie; v. și homostil

heterostilie: Prezența unor stiluri cu lungimi diferite în florile aceleiași plante (ex. la ciuboțica-cucului - Primula verris); (= anizostilie); v. și homostilie

heterotactic: Despre o inflorescență compusă – formată din combinații între inflorescențe simple racemoase și cimoase; v. și homotactic

heterotalic: Despre organisme, în special ciuperci – care are structuri repoducătoare mascule și femele pe indivizi diferiți ai aceleiași specii (ex. la bazidiomicete); v. și homotalic

heterotalism: Situația în care se află un organism heterotalic.

heterotaxie: Poziție sau aranjament anormal sau neobișnuit al organelor sau unor părți ale plantelor.

heterotipic: De alt tip, deosebit de cel obișnuit.

heterotop (heterotopic): Despre plante – care crește în biotopuri diferite sau neobișnuite.

heterotrih: 1. Despre microorganisme – cu două tipuri diferite de cili sau flageli. 2. Cu talul format din filamente prostrate și erecte la unele alge.

heterotrof: Despre organisme vegetale – care nu este capabil să-și sintetizeze independent substanțele organice nutritive din cele anorganice, fiind nevoit să le preia din mediu (ex. ciuperci).

heterotrofie: Mod de nutriție a organismelor heterotrofe.

heterotrop: Despre ovul – cu orientare variată.

heteroxil: Despre lemn – care conține toate elementele xilemului: trahee, traheide, fibre lemnoase și parenchim lemnos. Întâlnit la angiosperme; v. și homoxil

heterozigot: Celulă sau organism care are două gene diferite (alele) în același locus pe cromozomi omologi. În raport cu aceste gene, un organism heterozigot va produce doi gameți diferiți; v. și homozigot

heterozis: Creșterea vitalității, a puterii de adaptare, a productivității etc. în urma încrucișării dintre două soiuri de plante cu ereditate diferită; (= vigoare hibridă)

hexaciclic: Despre flori – cu șase verticile (cicluri) (ex. la specii de Lauraceae).

hexacitic: Vezi hexaperigen

hexafil: Cu șase frunze sau foliole.

hexafiletic: Despre un grup de organisme sau un hibrid – care descinde din șase linii ancestrale separate.

hexagin: Despre flori – cu șase pistile (ex. la foarfeca bălții - Stratiotes aloides).

hexamer: Format din șase părți sau elemente (ex. gineceu, ovar etc.).

hexandru: Despre flori – cu șase stamine (ex. la dracilă - Berberis vulgaris).

hexant: Despre plante, inflorescențe – cu șase flori.

hexaperigen: Tip de stomate în care celulele stomatice sunt înconjurate de șase celule anexe din care patru sunt laterale și două polare (ex. la unele monocotiledonate); (= hexacitic)

hexapetal: Despre flori, corolă – cu șase petale (ex. la aglică - Filipendula hexapetala).

hexaploid: Despre celule, țesuturi sau organisme – cu șase seturi de bază de cromozomi (6n); v. și haploid, triploid, poliploid

hexaploidie: Starea unei celule, țesut sau organism hexaploid.

hexarh: Despre stel – cu șase fascicule lemnoase.

hexasepal: Despre flori, caliciu – cu șase sepale.

hexasperm: Despre fructe – care conține șase semințe.

hexasporic: Cu șase spori.

hialin: Despre celule, filamente – incolor și transparent/translucid.

hialocist (hialocit): Celulă mare, hialină, lipsită de clorofilă care depozitează apă la mușchii din clasa Sphagnopsida și la Leucobryum; (= leucocist); v. și clorocist

hialoplasmă: Vezi ectoplasmă

hialospor: Spor hialin la unele ciuperci.

hibernacul: Mugure metamorfozat, caduc, hibernant, care constituie partea de rezistență în timpul iernii a unor plante acvatice (ex. otrățel - Utricularia vulgaris); (= turion)


Hibernaculi de otrățel (Utricularia vulgaris)
sursă: Wikipedia

hibernal: Vezi hibernant

hibernant: Despre plante – care germinează toamna, înflorind numai în primăvara următoare; despre muguri – care iernează în stare latentă; (= hibernal)

hibrid: Organism vegetal provenit din încrucișarea a doi indivizi de genuri, specii, soiuri sau varietăți diferite; (= bastard, corcitură)

hibridare (hibridizare, hibridație): Încrucișarea naturală sau artificială a două plante de genuri, specii, soiuri sau varietăți diferite cu obținerea unui hibrid; (= bastardare, corcire)

hidatocor (hidatochor): Vezi nautocor

hidatocorie (hidatochorie): Vezi nautocorie

hidatodă: Structură epidermică a frunzelor, cu formă și structură diferite, având rol de a elimina excesul de apă sub formă de picături prin procesul numit gutație.

hidratare: Creșterea cantității de apă din organismele vegetale.

hidrați de carbon: Vezi glucide

hidrobiologie: Disciplină care studiază plantele și animalele acvatice.

hidroblast: Lăstar dezvoltat în mediu acvatic.

hidrobotanică: Ramură a botanicii care studiază plantele acvatice.

hidrocarpie: Procesul de maturizare a fructelor sub apă; v. și aerocarpie, geocarpie

hidrocazie: Vezi higrocazie

hidrocor (hidrochor): Despre plante – ale cărei fructe sau semințe sunt răspândite prin intermediul apei (ex. lotus - Nymphaea lotus).

hidrocorie (hidrochorie): Diseminarea semințelor prin intermediul apei.

hidrocriptofită: Vezi hidrofită

hidrocultură: Vezi hidroponică

hidrofil: 1. Despre plante – palustră sau de apă (plantă acvatică), care crește pe soluri permanent umede până la submerse, având organele de regenerare sub apă (ex. lotus - Nymphaea sp., nufăr - Nuphar sp.). 2. Despre plante – care se polenizează în apă sau la suprafața apei (ex. Vallisneria); (= hidrogam)

hidrofilie: Polenizare în apă sau la suprafața apei; (= hidrogamie)

hidrofită: Plantă hidrofilă; (= hidrocriptofită – în sensul 1)

hidrofob: Despre plante – care evită o cantitate mare de apă (ex. specii de Cactaceae).

hidrogam: Vezi hidrofil

hidrogamie: Vezi hidrofilie

hidroidă: Celulă specializată cu rol în conducerea apei la unii mușchi. Se aseamănă cu elemente ale traheei din plantele vasculare, dar nu conține lignină în peretele celular; v. și leptoidă

hidrom: Vezi hadrom

hidromorf: Despre organe ale plantelor – adaptat la viața subacvatică.

hidromorfie (hidromorfoză): Adaptare morfologică a unei plante care trăiește în mediul acvatic (ex. frunze natante late).

hidronastie: Nastie indusă de variația în umiditatea atmosferică (ex. deschiderea florilor de păpădie - Taraxacum officinale).

hidroponică: Cultură a plantelor fără pământ, în soluții nutritive sau pe un substrat de pietriș sau de nisip prin care circulă permanent apă cu îngrășăminte chimice; (= hidrocultură)

hidropotă: Celulă sau grup de celule epidermice specializate la unele plante acvatice (ex. nufăr - Nymphaea). Sunt situate pe fața inferioară a frunzelor natante sau pe ameble fețe ale frunzelor submerse și au rolul de a absorbi săruri din apă.

hidrospor: Spor diseminat prin intermediul apei.

hidrotactism (hidrotaxie): Tactism indus de gradientul de umiditate.

hidrotrop (hidrotropic): Care prezintă hidrotropism.

hidrotropism: Tropism determinat de gradientul de umiditate (ex. în general rădăcina plantelor prezintă hidrotropism pozitiv); (= higrotropism)

hiemal: Despre plante – care crește sau înflorește iarna.

hiemilignosa (hiemilignoză): Pădure musonică formată din arbori și arbuști cu frunze mici care cad în timpul sezonului secetos.

hierobotanică: Studiul plantelor menționate în Biblie.

hifal: Referitor la hifă.

hifă: Filament din celule, ramificat sau nu, care alcătuiește miceliul sau corpul de fructificație la multe ciuperci și actinomicete.

hifopodiu: Apendice capitat al miceliului care poartă peritecii la unele ciuperci (Meliola).

higriscență: Tip de serotinie în care factorul declanșator al eliberării semințelor este umiditatea excesivă.

higrocazie (higrochazie): Dehiscență care apare în condiții de umiditate (ex. la Geranium); (= hidrocazie); v. și xerocazie

higrofil: Despre plante – terestră, cu adaptări la un mediu permanent umed, fie în sol, fie în atmosferă (plante palustre). Acest grup de plante are rădăcinile în apă sau în soluri înmlăștinite (ex. rogoz - Carex remota, coada-calului - Equisetum sylvaticum, slăbănog - Impatiens noli-tangere, rugină - Juncus sp.)

higrofită: Plantă higrofilă.

higrofob: Despre plante – care evită umiditatea excesivă.

higroscopic: Care are capacitatea de a absorbi umiditatea (ex. semințe).

higrotropism: Vezi hidrotropism

hil: Locul în care funiculul se inseră pe corpul ovulului.

hilar: Referitor la hil.

hilea (hylea): Pădure sempervirescentă, deasă și înaltă, din regiunile tropicale pluviale; (= bosanes); v. și selva

hilifer: Despre semințe – prevăzut cu hil sau cu cicatrice.

hilodofil: Despre plante – care crește în pădurile cu sol uscat; v. și helohilofil

hilodofită: Plantă hilodofilă.

hilofil: Despre plante – care crește în păduri; v. și helohilofil, hilodofil

hilofită: Plantă hilofilă.

himenial: Referitor la himeniu.

himeniu (himen): Strat care cuprinde ascele într-un ascocarp sau bazidiile într-un bazidiocarp, împreună cu hifele sterile asociate; (= strat himenial)

himenofor: Strat pe care se formează himeniul la bazidiomicete.

himenopterocecidie: Cecidie cauzată de himenoptere (ex. furnici, viespi).

himenopteronom: Cavitate roasă de larvele unor himenoptere (ex. furnici, viespi) în părțile parenchimatice ale plantei (ex. frunză).

himeră: Plantă ale cărei țesuturi conțin două sau mai multe genotipuri diferite, provenite de la indivizi diferiți; v. și mozaic (1)

hinoid: Despre frunze – cu nervurile paralele și perpendiculare pe nervura mediană.

hipantodiu: Inflorescență cu numeroase flori sesile, închise într-un receptacul compus tubulos sau cupuliform cu o mică deschizătură în vârf (ex. la smochin - Ficus carica); v. și cenantiu, siconă

hipanțiu: Lărgire în formă de cupă sau tub a receptaculului floral sau a bazei periantului (ex. la porumbar - Prunus spinosa); (= cupă florală)

hiperparazit: Organism parazit care trăiește pe seama altui parazit.

hiperplazie: Creșterea în volum a unui țesut sau a unui organ prin proliferarea (înmulțirea) anormală a celulelor constitutive; v. și hipertrofie, hipoplazie

hipertrofie: Creșterea exagerată, patologică, a volumului unui țesut sau organ vegetal (ex. gale, tumori); v. și hiperplazie, hipotrofie

hipnospor: Spor asexuat, de repaus, cu perete celular îngroșat (ex. la unele dinoflagelate).

hipnosporange: Sporange care conține hipnospori.

hipobazal: Referitor la segmentul bazal al embrionului în dezvoltare, care va da naștere radiculei; v. și epibazal

hipobazidie: Porțiunea bazală umflată a heterobazidiei; v. și epibazidie

hipobiot: Vezi portaltoi

hipoblast: Expansiune bazală a embrionului, între radiculă și cotiledon, întâlnită la Poaceae.

hipochil: Porțiunea bazală a labelului unor flori; v. și epichil, mezochil

hipocitic: Tip de stomate în care fiecare celulă stomatică este înconjurată de două celule anexe opuse.

hipocon: Partea inferioară a celulei unei dinoflagelate care are de obicei un șanț longitudinal numit sulcus; v. și epicon

hipocotil: Porțiune din tulpinița unei plantule cuprinsă între cotiledoane și baza rădăcinii; v. și epicotil

hipocrateriform: Despre corolă – cu petalele unite într-un tub lung și îngust, lacinii mici (ex. la liliac - Syringa vulgaris).


Periant hipocrateriform la Plumbago auriculata
sursă: Wikipedia

hipodermă (hipoderm): Strat de celule situat imediat sub epiderma frunzelor sau tulpinii.

hipofil: Care crește sau e situat pe suprafața inferioară a frunzei (ex. ciupercă).

hipofilă: Frunză scvamiformă abortivă (ex. la Asparagus, Ruscus).

hipofiză: 1. Celula terminală a suspensorului embrionului din care provine columela rădăcinii. 2. Vezi apofiză (1)

hipogee: Tip de germinație a semințelor în care cotiledoanele rămân în sol (ex. la mazăre - Pisum sativum); v. și epigee, criptogee

hipogin: Despre flori – cu elemente florale (stamine, petale, sepale) inserate dedesubtul ovarului, rezultând un ovar superior. Este cel mai întâlnit aranjament floral (ex. la Hypericum calycinum); v. și epigin, perigin, super


Floare hipogină (schemă)
sursă: Wikipedia

hipoginie: Starea unei flori hipogine.

hipolitic: Care se află sau crește sub pietre.

hiponastie: Tip de nastie în care are o loc o creștere mai rapidă pe suprafața inferioară a unui organ, rezultând în curbarea acestuia în sus; v. și epinastie

hiponeuston: Totalitatea organismelor care plutesc sub pelicula fină de la suprafața apei (ex. algele Chlamydomonas, Chromulina); v. și epineuston

hiponim: Termen generic pentru un nume nevalabil al unui taxon; nume provizoriu al unui exemplar.

hipoplazie: Subdezvoltarea unui organ sau a unei plante ca urmare a reducerii numărului de celule cauzată de infecții, condiții de mediu nefavorabile, subnutriție etc.; v. și hiperplazie, hipotrofie

hipopodiu: Porțiunea bazală a axei frunzei tinere; v. și epipodiu

hipostomatic: Despre frunze – cu stomate numai în epiderma de pe fața inferioară (ex. la fag - Fagus sylvatica); v. și epistomatic, amfistomatic

hipotal: 1. Porțiunea inferioară a talului formată din celule mari la unele alge roșii (Corallinales); v. și perital, epital 2. Porțiunea inferioară a talului unor licheni crustoși.

hipotecă: Jumătatea inferioară, mai mică a unei frustule la diatomee; (= hipovalvă); v. și epitecă

hipoteciu: Strat dens de hife cu rol de protecție la baza himeniului apoteciului.

hipotrofie: Subdezvoltarea unui organ sau a unei plante ca urmare a reducerii dimensiunii celulelor cauzată de infecții, condiții de mediu nefavorabile etc.; v. și hipertrofie, hipoplazie

hipotrop: Tip de ovul anatrop în care micropilul este orientat proximal.

hipovalvă: Vezi hipotecă

hipsofilă: Termen generic pentru o frunză modificată din regiunea florii sau a inflorescenței – bractee, glumă, scvamă etc.

hirsut: Acoperit cu peri lungi, flexibili, drepți, patenți (ex. frunza de Hieracium alpinum sau Arabis hirsuta).

hirt: Cu peri scurți și rigizi (ex. tămâioare - Viola hirta).

hispid: Acoperit cu peri lungi, rigizi, deși, țepoși (ex. iarba-șarpelui - Echium sp, potcapul-călugărului - Leontodon hispidus).

histerantic: Vezi protant

histerocarpie: Tip de geocarpie în care florile aeriene pătrund în sol după fertilizare și produc fructe subteran (ex. la alunul-de-pământ - Arachis hypogaea).

histogen: 1. Teoria ~ – teorie depășită lansată de botanistul german Johannes von Hanstein (1822-1880), conform căreia meristemul apical este organizat în trei mari zone (numite histogene): dermatogen, periblem și plerom. În prezent teoria este surclasată de teoria tunica-corpus. 2. Care produce țesuturi.

histogeneză: Procesul de diferențiere celulară prin care se formează țesuturile.

histoliză: Dezintegrarea țesuturilor organice.

histologie vegetală: Vezi fitohistologie

hlujan: Termen regional – tulpina unor plante erbacee mari; cocean de porumb (după ce s-au cules știuleții).

holdă: Vezi lan

holobazidie: Bazidie simplă, neseptată, dintr-o singură celulă; (= autobazidie, homobazidie); v. și fragmobazidie, heterobazidie

holobentic: Despre organisme – care trăiește permanent pe fundul sau în adâncimea mărilor.

holoblastic: Despre conidiogeneză – în care la formarea conidiei participă întreaga celulă conidiogenă.

holocarp: Fruct întreg, nedespicat.

holocarpic: Despre alge, ciuperci – la care întregul tal se divide pentru a forma unul sau mai multe celule reproducătoare sau corpuri de fructificație (ex. la Caulerpa sau unele Phycomycetes).

holocarpie: Caracteristica de a fi holocarpic.

holociclic: Despre frunze – care sunt persistente în timpul iernii, fiind înlocuite doar la începutul primăverii (ex. la pochivnic - Asarum europaeum); v. și monociclic, pleiociclic, sempervirescent

holoendobiotic: Despre organisme – care trăiește toată viața în interiorul unui alt organism.

holofit (holofitic): (Plantă) autotrofă.

hologamie: Situație în care gameții sunt similari cu celulele somatice.

holomorf: Ciclul de viață complet al unei ciuperci, incluzând stadiul asexuat (anamorf) și cel sexuat (teleomorf).

holomorfoză: Regenerare cu înlocuirea completă a unui organ sau a unei părți a plantei.

holoparazit: Despre plante – care sunt nefotosintetizatoare, fără frunze sau cu frunze solziforme lipsite de clorofilă, și care își extrag substanțele nutritive dintr-o plantă gazdă (ex. torțel - Cuscuta); v. și semiparazit

holoplancton: Plancton care își dezvoltă întreg ciclul de viață în mediul acvatic ca organisme liber plutitoare (ex. unele diatomee și dinoflagelate).

holosericeu: Complet acoperit cu peri moi și mătăsoși.

holotip: Exemplarul vegetal original pe baza căruia s-a făcut descrierea speciei.

homeohidru: Despre plante – care prezintă o umiditate constantă la nivelul protoplasmei, independent de condițiile hidrice externe. În acest grup sunt cuprinse plantele superioare care au în celulă o vacuolă centrală; v. și poichilohidru

homeotic: Despre gene – care controlează dezvoltarea structurilor anatomice ale plantelor. Mutațiile unor astfel de gene, numite mutații homeotice, pot produce transformarea unui organ în altul sau homeoză.

homeoză: Transformarea unui organ în altul în cursul ontogeniei cauzată de mutația unor gene (ex. transformarea petalelor în stamine).

homoandrie: Starea unei flori homoandre; v. și heterandrie

homoandru (homoandric): Despre flori – cu stamine uniforme ca lungime și formă; v. și heterandru

homobazidie: Vezi holobazidie

homoblastic: Care prezintă homoblastie.

homoblastie: Situație în care organele juvenile ale unei plante (în special frunzele) nu diferă ca formă și mărime de cele adulte; v. și heteroblastie

homocarion: Celulă sau miceliu care conține doi sau mai mulți nuclei genetic identici; v. și heterocarion

homocariotic: Care prezintă homocarioză; v. și heterocariotic

homocarioză: Prezența în aceeași celulă sau miceliu a doi sau mai mulți nuclei genetic identici; v. și heterocarioză

homocarp: Despre plante – care produce un singur fel de fructe (majoritatea situațiilor); v. și heterocarp

homociclic: Vezi izociclic

homoclamideu (homochlamideu): Cu înveliș floral simplu, format din piese identice, nediferențiat în caliciu și corolă (ex. lalea - Tulipa); v. și heteroclamideu

homoclin: Vezi autogam

homocron: Care se petrece sau se produce în aceeași perioadă (ex. fenomene, organe).

homodinam (homodinamic): 1. Despre hibrizi – cu caracterele paternale transmise la urmași în aceeași măsură. 2. Cu aceeași vigoare în dezvoltarea organelor de reproducere mascule și femele în cazul florilor hermafrodite. v. și heterodinam

homodrom: Orientat în același sens (ex. nervuri, spiralele conului); v. și heterodrom

homoecic: Vezi autoic (1)

homofag: Vezi monofag

homofil: Despre plante – care prezintă homofilie; (= izofil); v. și heterofil

homofilie: Situație în care frunzele unei plante sunt de același tip (majoritatea cazurilor); (= izofilie); v. și heterofilie

homofitic: Cu două feluri de spori, formați pe același sporofit; v. și heterofitic

homogam: 1. Despre inflorescențe – cu flori de același tip; v. și heterogam 2. Despre flori – la care organele de reproducere ajung la maturitate în același timp; v. și dihogam

homogamet: Vezi izogamet

homogamie: Caracterul unei inflorescențe sau flori homogame.

homogenetic: Având aceeași origine, care descinde din același strămoș.

homogenie: Vezi omologie

homogonie: Situație în care florile unei plante au stamine și pistile de lungimi relativ egale; v. și heterogonie

homoiomer: Despre licheni – la care componenta micobiontă (ciuperca) și cea fotobiontă (alga sau cianobacteria) sunt amestecate în structura talului; v. și heteromer (2)

homomal: Îndreptat în aceeași direcție (ex. frunze); v. și heteromal

homomixie: Reproducere sexuată prin fuziunea a doi nuclei asemănători genetic, întâlnită la unele ciuperci; v. și heteromixie

homonim: Același nume dat la două specii diferite. Când se descoperă o astfel de situație, a doua specie numită în ordine cronologică trebuie redenumită.

homopetal: Cu petalele la fel; v. și heteropetal, izopetal

homoprotalie: Situație în care sporii unor ferigi dau naștere unui singur tip de protal bisexuat, pe care se dezvoltă atât anteridii, cât și arhegoane (ex. la feriga-de-câmp - Pteridium aquilinum); v. și heteroprotalie

homospor: Despre plante, spori – care prezintă homosporie; (= izospor); v. și heterospor

homosporie: Situație în care o plantă produce spori care sunt toți de același tip și mărime (ex. la unele ferigi); (= izosporie); v. și heterosporie

homostemonie: Prezența unor stamine cu lungime uniformă în toate florile aceleiași plante; v. și heterostemonie

homostil: Despre flori – care prezintă homostilie; (= izostil); v. și heterostil

homostilie: Prezența unor stile cu lungimea uniformă în toate florile aceleiași plante (situați întâlnită la cele mai multe flori); v. și heterostilie

homotactic: Despre o inflorescență compusă – formată prin repetarea aceluiași sistem de ramificație sau prin combinarea a două sau mai multe inflorescențe simple de același fel (fie numai racemoase, fie numai cimoase). Ex. spic compus la grâu - Triticum aestivum; v. și heterotactic

homotalic: Despre organisme, în special ciuperci – care are structuri repoducătoare mascule și femele pe același individ, fiind deci capabilă de autofertilizare (ex. unele ascomicete); v. și heterotalic

homotalism: Situația în care se află un organism homotalic.

homotipic: De același fel sau tip.

homotrop: Curbat sau îndreptat într-o singură direcție (ex. embrion).

homoxil: Despre lemn – format numai din traheide cu punctuațiuni areolate (fără trahee sau vase lemnoase). Întâlnit la gimnosperme; v. și heteroxil

homozigot: Celulă sau organism care are două gene identice (alele) în același locus pe cromozomi omologi. În raport cu aceste gene, un organism homozigot va produce doi gameți identici; v. și heterozigot

hormocist: Stadiu de rezistență la unele cianobacterii filamentoase format din ramurile laterale ale filamentului; v. și hormogon

hormogon: Porțiune din filamentul unei cianobacterii care se desprinde și se dezvoltă într-un nou filament întreg.

hormon sexual: Vezi feromon

hormon vegetal: Vezi fitohormon

horotelic: Despre specii – care prezintă horotelie; v. și braditelic, tahitelic

horotelie: Evoluția unei specii într-un ritm moderat, mediu; v. și braditelie, tahitelie

horticol: Referitor la horticultură.

horticultură: Disciplină care se ocupă cu studiul cultivării pomilor, legumelor, florilor, precum și cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor.

hortiviticultură: Domeniu al agronomiei care se ocupă cu studiul cultivării pomilor fructiferi și al viței de vie.

htonofită: Plantă care trăiește pe sol sau subteran, spre deosebire de plantele acvatice sau epifite.

huceag (huci): Termen regional pentru o pădure mică, tânără și deasă.

humicol: Despre plante – care vegetează pe soluri bogate în humus.

hylea: Vezi hilea







Comentarii, adăugiri sau sugestii pot fi trimise la: tavilis@yahoo.com

Pagină realizată și întreținută de Dr. Octavian Laiu


Copyright © 2002-2018 | Octavian Laiu