D
dacrioid: În formă de lacrimă (cu baza rotunjită și slab ascuțit spre vârf).
dactiloriză: Ramificarea rădăcinilor.
dăunător: Organism (virus, bacterie, ciupercă, insectă, animal) care produce distrugeri și boli plantelor.
debil: Despre plante – lipsit de vigoare, firav, plăpând.
decagin: Despre flori – cu zece pistile.
decamer: Format din zece părți sau elemente.
decandru: Despre flori – cu zece stamine.
decapetal: Despre flori, corolă – cu zece petale.
decapsulare: Separarea capsulelor de pe tulpinile unor plante textile (ex. in - Linum usitatissimum) recoltate și uscate, în vederea obținerii semințelor și a fibrelor textile.
decălire: Procesul fiziologic la plante opus călirii care are loc primăvara, odată cu încălzirea aerului și care constă în pierderea rezistenței la temperaturi scăzute dobândită în timpul iernii; v. și călire
deciduu: Despre frunze, corolă etc. – care se detașează de pe un organ la maturitate, de obicei sezonier, caduc, nepersistent (ex. căderea frunzelor unor copaci toamna sau căderea petalelor după perioada de înflorire).
declinat: Despre părți ale plantelor – care descinde de la linia orizontală într-o curbă.
decoct: Soluție apoasă obținută prin fierberea anumitor plante alimentare sau medicinale, în vederea extragerii principiilor active din acestea.
decocție: Fierberea unor plante alimentare sau medicinale în apă, procedeu prin care se obține o soluție apoasă denumită decoct.
decoletare: Îndepărtarea coletului împreună cu frunzele la sfeclă (Beta vulgaris), la recoltarea rădăcinilor.
decorativ: Vezi ornamental
decorticare: 1. Îndepărtarea cojilor de pe unele semințe. 2. Descojirea arborilor pentru stârpirea insectelor vătămătoare și a ouălor lor.
decumbent (decombent): Despre tulpini sau ramuri – care stă culcată pe sol, doar cu vârful îndreptat în sus și fixată prin rădăcini adventive care pornesc de la nivelul nodurilor (ex. la cimbrișor - Thymus serpyllium); v. și procumbent
decurent: Despre frunze – cu baza limbului prelungindu-se pe tulpină (ex. frunza de tutun - Nicotiana tabacum).
decusat: Despre frunze, ramuri, flori – la care perechile succesive, aflate la nivele diferite, sunt dispuse în cruce (ex. frunzele la bălbisă - Stachys palustris).
decuscutare: Separarea semințelor de cuscută (Cuscuta) aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc.
decuscutator: Mașină electromagnetică folosită pentru decuscutare.
dediferențiere: Revenirea unei celule sau unui țesut diferențiat, matur la o stare nediferențiată capabilă de începerea activității mersitematice.
defensină: Proteină bogată în cisteină cu rol de apărare a plantei față de paraziți.
definit: Cu creștere limitată (ex. ramificație simpodială sau axa unei inflorescențe terminată printr-o floare).
defoliator: Despre animale – care se hrănește cu frunzele arborilor (ex. omizi).
defoliere (defoliație): Provocarea uscării și căderii frunzelor cu ajutorul substanțelor chimice cu scopul de a grăbi coacerea sau de a mecaniza lucrările de recoltare; pierderea frunzelor în urma atacului unor dăunători (ex. omizi, lăcuste).
deforestare: Vezi defrișare
defrișare: Înlăturarea completă (prin tăiere sau prin ardere) a arborilor și altor plante lemnoase dintr-o suprafață forestieră pentru a se obține un teren pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou; (= despădurire, deforestare)
degajare: Rărirea arboretului prin înlăturarea parțială sau totală a speciilor sau exemplarelor copleșitoare sau mai puțin valoroase din punct de vedere economic și ecologic; v. și depresaj
degarnisire: Fenomen prin care lăstarii, ramurile, frunzele și fructele părăsesc treimea inferioară a ramurilor unor arbori și se aglomerează spre exterior, spre vârf, cu reducerea producției și scăderea calității. Se produce în perioada de repaus vegetativ sau odată cu vârsta; (= despodobire)
degenerare: Pierderea totală sau parțială a însușirilor naturale caracteristice unei specii sau unui gen, în urma acțiunii unor factori de mediu sau ereditari.
degerare: Atingere, stricare prin ger a plantelor, fructelor sau legumelor; înghețare.
dehidrină: Proteină produsă în plante ca răspuns la frig sau secetă cu rol în rezistența la deshidratare.
dehiscent: Despre fructe sau corpuri fructifere – care se deschide spontan la maturitate pentru a elibera semințele sau sporii; v. și indehiscent
dehiscență: Deschidere spontană a unui fruct, a unei antere sau a unui sporange când ajung la maturitate.
delicvescent: Care se lichefiază (ex. pălăria la ciuperci din genul Coprinus).
delignificare: Eliminarea ligninei din celulele și fibrele vegetale.
delintersare: Îndepărtarea, pe cale chimică sau mecanică, a firelor scurte de pe semințele de bumbac (Gossypium) egrenate, înainte de decorticarea lor.
deltoid: În forma literei grecești delta (ex. frunza de plop-negru - Populus nigra).
dem: Asociație de indivizi aparținând unui taxon.
dendrariu: Parc în care sunt prezentate colecții de plante vii în condiții naturale sau de seră.
dendrobiont: Organism care trăiește pe, sau în trunchiul arborilor.
dendroclimatologie: Studiul paleoclimatelor prin cercetarea grosimii inelelor anuale de creștere ale arborilor.
dendrocronologie: Determinarea vârstei arborilor pe baza studiului inelelor anuale formate prin creșterea în grosime a rădăcinii și tulpinii.
dendrofloricol: Referitor la cultura arborilor și florilor.
dendrografie: Vezi dendrologie
dendroid (dendriform, dendritic): În formă de arbore sau arbust (ex. perii ramificați și etajați la mimoză - Mimosa pudica).
dendrolit: Arbore fosil petrificat.
dendrolog: Specialist în dendrologie.
dendrologic: Referitor la dendrologie.
dendrologie: Disciplină care se ocupă cu studiul arborilor și arbuștilor; (= dendrografie)
dendrometrie: Disciplină care se ocupă cu tehnica măsurării volumului arborilor; (= taxație forestieră)
dentat: Vezi dințat
denticidă: Capsulă ~ – tip de capsulă care se deschide prin crăpături de forma unor dinți (ex. la ciuboțica-cucului - Primula verris).
denticul: Dinte mic și fin pe marginea unui organ.
denticulat: Prevăzut cu denticuli.
depănușare (depănușat): Desfacerea, manuală sau mecanică, a pănușilor de pe știuleții de porumb.
deperelulație: Deschiderea mugurilor și eliminarea scvamelor.
depigmentare: Decolorarea unui organ vegetal.
depilare: Operația de îndepărtare a perișorilor de pe pielița unui fruct (ex. piersică).
deplantare: Scoaterea unei plante dintr-un anumit loc pentru a fi replantată (ex. un copac).
deplantor (deplantator): Lopățică metalică cu ajutorul căreia se scot din pământ plantele superioare terestre împreună cu porțiunea lor subterană.
deplasmoliză: Fenomenul invers plasmolizei, de pătrundere a apei în celulele vegetale plasmolizate, atunci când se află într-un mediu hipoton; v. și plasmoliză, turgescență
depresaj: Reducerea numărului de puieți crescuți prea des dintr-o pepinieră sau a arborilor mai puțin valoroși dintr-o pădure pentru a asigura dezvoltarea echilibrată, normală a exemplarelor valoroase; v. și degajare
depulpare: Dezvelirea pulpei unui fruct.
derezneak: Formație vegetală de arbuști cu porumbar - Prunus spinosa, migdal pitic - Amygdalus nana, cununiță - Spiraea sp. în regiunile stepice din Rusia.
dermatocistidă: Cistidă formată în stratul de suprafață al pălăriei unor ciuperci bazidiomicete.
dermatogen: În teoria histogenului – meristem din care ar proveni epiderma; v. și protoderm
dermatoplast: Corpul vegetativ al ciupercilor inferioare din clasa Phycomycetes și Ascomycetes alcătuit dintr-o singură celulă neramificată, cu membrană, citoplasmă și nucleu.
dermatozom: Unitate de celuloză din constituția peretelui celular.
descălțare: Fenomen de dezrădăcinare a plantelor prin ruperea rădăcinilor la ieșirea din iarnă datorită înghețului și dezghețului repetat; (= deșosare)
descojire: Curățarea sau îndepărtarea cojii unor fructe, legume sau semințe sau decorticarea unui trunchi de arbore.
descopleșire: Operația de eliminare a ierburilor care copleșesc și concurează semințișul.
desfrunzire: Pierderea naturală sau provocată a frunzelor; v. și defoliere
desfundare: Ararea adâncă, desțelenirea un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole.
desiș: 1. Loc acoperit cu mulți arbuști, tufe și ierburi; pădure tânără foarte deasă. 2. Stadiu de dezvoltare din etapa tinereții unui arboret, de la starea de masiv până începe elagajul natural. Este cuprins între stadiul de semințiș și cel de nuieliș.
desmocitic: Tip de stomate în care celulele stomatice sunt înconjurate de o singură celulă anexă. Între celulele stomatice și celula anexă există un perete anticlinal de legătură.
desmocor (desmochor): Despre plante – care se răspândesc cu ajutorul semințelor spinoase sau țepoase.
desmocorie (desmochorie): Răspândire cu ajutorul semințelor spinoase sau țepoase.
desmogen: Vezi procambiu
desorbție: Fenomen fiziologic, pasiv sau activ, de eliminare a sărurilor minerale din diferite organe ale plantelor (ex. glandele saline la albăstrele - Centaurea cyanus elimină o parte din NaCl absorbită în exces); (= exsorbție)
despădurire: Vezi defrișare
despărțitor de lan: Organ al mașinilor agricole de recoltat destinat separării de restul lanului a plantelor care urmează să fie tăiate.
despodobire: Vezi degarnisire
despuiat: Despre copaci sau plante – lipsit de frunze, de verdeață.
desțelenire: 1. Ararea adâncă a unui teren necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța; v. și desfundare 2. Ieșirea din rădăcini a unui copac (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.).
deșerticol: Despre plante – care crește, trăiește în regiuni deșertice, aride.
deșosare: Fenomenul natural de expulzare a rădăcinii puieților în urma alternanței dintre înghețul și dezghețul solului din timpul primăverii; (= descălțare)
determinat: Creștere ~ – crește limitată a unui ax (al tulpinii, al unei inflorescențe) până la formarea unui mugure apical, care oprește creșterea în lungime; v. și nedeterminat
determinator: Lucrare pentru identificarea diverselor specii, genuri etc. de plante sau animale.
deuterogamie: Fertilizarea secundară a celulelor sexuale sau a nucleilor care înlocuiește fuziunea directă la unele ciuperci, alge sau plante superioare.
devernalizare: Inhibarea formării florilor după vernalizare sub influența naturală sau artificială a temperaturilor mai crescute (ex. răsadurile de ceapă - Allium cepa sunt devernalizate înaintea plantării astfel încât resursele plantei să fie îndreptate către creșterea bulbilor și nu către formarea florilor); v. și vernalizare, antivernalizare
devirozare: Totalitatea procedurilor de eliminare a virusurilor patogene ale unei plante (ex. prin electroterapie, chimioterapie, termoterapie sau cultura in vitro).
dexiotrop (dexiotropic): Despre organele unor plante – răsucit sau curbat de la stânga spre dreapta (ex. verticilele unei flori); (= dextrogir); v. și sinistrogir
dextrogir: Vezi dexiotrop
dextrors: Despre plante volubile – care cresc răsucindu-se în jurul unui suport spre dreapta, în sensul acelor de ceasornic (ex. hamei - Humulus lupulus); v. și sinistrors
dextrostilie: Situație în care gineceul este înclinat la dreapta față de androceu la florile enantiostile; v. și sinistrostilie
dezghiocare: Deschiderea, desfacerea și îndepărtarea învelișului anumitor fructe sau legume; scoaterea unui fruct din coajă sau boabele dintr-o păstaie; desfacerea pănușilor sau boabelor de pe știuletele de porumb.
dezierbare: Înlăturarea plantelor ierboase de pe un anumit teren.
dezinfestare: Distrugerea organismelor care infestează o cultură, legume, fructe etc.
dezmiriștit: Ararea superficială a suprafeței pământului după recoltare (în special a păioaselor).
dezmugurit: Desfacerea mugurilor și apariția primelor vârfuri verzi ale frunzulițelor.
dezrădăcinare: Scoaterea unei plante din pământ cu rădăcină cu tot.
diachenă: Fruct compus din două achene (ex. la specii de Apiaceae); (= cremocarp, carpadeliu)
diacitic: Tip de stomate în care fiecare celulă stomatică este înconjurată de două celule anexe al căror perete comun este perpendicular pe axa longitudinală a stomatei (ex. la Caryophyllaceae).
diacronic: Care datează din perioade diferite (ex. fosile).
diadă: Unitate de dispersie formată din două granule de polen unite.
diadelf: Despre androceu – format din stamine unite în două mănunchiuri (ex. la mazăre - Pisum sativum).
diadromă: Tip de nervație în care nervurile se răspândesc de la bază sub formă de evantai (ex. la Ginkgo biloba).
 | Nervație diadromă la frunza de Ginkgo biloba sursă: Wikipedia |
diafototropism: Fototropism în care creșterea unui organ are loc perpendicular pe direcția sursei de lumină (când sursa de lumină este soarele se mai numește diaheliotropism - vezi) (ex. pețiolul unor plante cu frunze late astfel încât suprafața frunzei să fie cât mai expusă la lumină); v. și parafototropism
diageotropism: Geotropism în care creșterea unui organ are loc perpendicular pe direcția gravitației (adică paralel cu solul) (ex. ramurile cedrului de Liban - Cedrus libani).
diagnoză: Descrierea științifică sumară a principalelor caractere ale unei specii de plante sau taxon.
diagramă florală: Reprezentare grafică a structurii unei flori.
diaheliotropism: Heliotropism în care un organ se orientează perpendicular pe direcția razelor solare (ex. frunzele multor plante se orientează cu suprafața perpendicular pe razele de lumină pentru a capta cât mai multă lumină solară); v. și diafototropism, paraheliotropism, eufotometric
dialicarpelar: Vezi apocarp
dialipetal: Despre flori, corolă – cu petalele libere, neunite (ex. la cinci-degete - Potentilla reptans); (= apopetal, coripetal); v. și gamopetal
dialisepal: Despre flori, caliciu – cu sepalele libere, neunite (ex. la Papaveraceae); (= aposepal, corisepal); v. și gamosepal
dialistemon: Despre androceu – format din stamine libere (ex. la măr - Malus pumila).
dialitepal: Vezi apotepal
diandrie: Vezi dispermie
diandru (diandric): Despre flori – cu două stamine (ex. la liliac - Syringa vulgaris, tilișcă - Cercaea alpina).
diarh: Despre stel – cu două fascicule lemnoase (ex. la specii de Brassicaceae).
diaspor: Fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mamă, putând genera o nouă plantă.
diasporie: Diseminarea unui organism vegetal prin diaspori.
diastolă: Faza de dilatare în mișcarea unei vacuole contractile la algele unicelulare; v. și sistolă
diastomatic: Care are loc prin intermediul stomatelor (ex. transpirație diastomatică).
diastrofă: Poziția pe care o adoptă cloroplastele de-a lungul pereților celulari paraleli cu suprafața frunzei în condiții de iluminare difuză; v. și epistrofă
diatropism: Creșterea unei plante sau a unei părți a plantei perpendicular față de direcția unui stimul; v. și plagiotropism, ortotropism
diazotrof: Organism capabil să fixeze azotul atmosferic într-o formă utilizabilă (ex. rizobacteriile din nodozitățile unor plante).
dibiont: Vezi haplodiplont
dibotrie: Combinație de inflorescențe racemoase (ex. racem cu umbele la iederă - Hedera helix).
dicariocit: Celulă cu doi nuclei.
dicariofază: Conjugarea unei perechi de nuclei haploizi, fără fuzionare, la reproducerea unor ascomicete.
dicarion: Celulă din hifele sau miceliul unor ciuperci, cu doi nuclei, fiecare provenind de obicei din celule diferite.
dicariopsă: Tip de fruct uscat format din două cariopse (ex. la morcov - Daucus carota).
dicariotic: Vezi binucleat
dicaziu: Vezi dihaziu
diciclic: Despre flori – cu două verticile (cicluri) (ex. la frasin - Fraxinus excelsior); (= biciclic)
diclamideu (dichlamideu): Diferențiat în două învelișuri florale (caliciu și corolă); (= diploclamideu); v. și monoclamideu
diclesium: Vezi antocarp
diclin: Despre flori, plante – vezi unisexuat
dicolpat: Despre granulul de polen – care are doi colpi.
dicolporat: Despre granulul de polen – care prezintă doi colpori.
dicotiledonat: 1. Despre plante, semințe, embrioni – cu un două cotiledoane. 2. Clasă de angiosperme al căror embrion are de obicei două cotiledoane. v. și monocotiledonat
dicotomic: Vezi dihotomic
dicotomie: Vezi dihotomie
dicroic: Despre plante – cu flori de două culori.
dictiodromă: Vezi reticulodromă
dictiofil: Cu frunze reticulate.
dictiospor: Spor pluricelular cu aspect muriform sau reticulat datorat septelor longitudinale și transversale (ex. la ciuperca Dictyosporum).
dictiosporange: Sporange cu septat cu aspect de rețea (ex. la ciuperca Dictyuchus).
dictiostel: Tip de sifonostel în care, în secțiune transversă, apar mai multe fascicule de țesut vascular numite meristele, fiecare format dintr-un xilem central înconjurat de un inel de floem. Spațiile dintre meristeme sunt asociate cu lacunele foliare des spațiate. E întâlnit la multe ferigi, ex. Dryopteris.; v. și sifonostel, solenostel, meristel, amfifloic
dictiozom: Vezi aparat Golgi
didim: Format sau dispus în perechi (ex. androceu didim cu staminele grupate în două perechi egale).
didinam: Despre androceu – format din două stamine lungi și două scurte (ex. la specii de Lamiaceae).
diferențiere: Dezvoltarea celulelor cu structură și funcție specializată din celule precursoare nespecializate.
difil: Vezi bifoliat (1)
difiletic: Despre un grup de organisme sau un hibrid – care descinde din două linii ancestrale separate.
difitic: Despre organisme parazite – care trăiește pe două plante gazde.
digam: Vezi bisexuat
digametic: Care posedă două tipuri de gameți, masculi și femeli.
digamie: Fenomen de dublă fecundație produsă de doi gameți masculi, întâlnit la unele angiosperme .
digestiv: Glandă ~ – păr sau trihom care secretă apă și enzime proteolitice în momentul capturării unor insecte sau altor animale de către o plantă carnivoră.
digin: Despre flori – cu două pistile.
digitat: Cu structuri omoloage dispuse în evantai, ca degetele unei mâini (ex. foliolele frunzei de castan - Aesculus); v. și palmat
digitifid: Despre frunze – cu foliolele despicate ca degetele unei mâini.
digitiform: Despre frunze, foliole, rădăcini – în formă de deget.
dihaziu (dicaziu, dichaziu): Inflorescență simpodială simplă în care de pe o axă primară care se termină cu o floare pornesc, subterminal, două ramificații laterale terminate fiecare la rândul ei cu o floare, ramificația putând continua de mai multe ori. Se mai numește și cimă bipară sau dihotomică. Caracteristic speciilor de Caryophyllaceae.
 | Dihaziu (schemă) sursă: Wikipedia |  | Dihaziu la opaița-roșie (Silene dioica ) sursă: Wikipedia |
dihibrid: Plantă provenită prin dihibridare.
dihibridare (dihibridism): Hibridare experimentală între doi genitori homozigoți care diferă prin două caractere ereditare.
dihogam: Despre plante, flori – care prezintă dihogamie.
dihogamie: Maturizare în timpuri diferite a androceului și a gineceului unei flori, facilitând astfel polenizarea încrucișată și împiedicând autopolenizarea (ex. la păpădie - Taraxacum officinale); v. și protandrie, protoginie
dihopodiu: Ramificație dihotomică a axei inflorescenței în câte două părți.
dihotipie: Apariția unor organe omoloage de tip diferit la aceeași plantă.
dihotomic (dicotomic): Care prezintă dihotomie.
dihotomie (dicotomie): Ramificare a unui organ axial (rădăcină, tulpină, ramură) prin bifurcare.
dimer: Format din două părți sau elemente (ex. gineceu, ovar etc.).
dimorf: Care prezintă dimorfism.
dimorfism: Prezența a două tipuri diferite de flori, frunze etc. la aceeași plantă sau la indivizi diferiți ai aceleiași specii (vezi dimorfism foliar, radicular); v. și heterofilie
dimorfism foliar: Prezența a două tipuri diferite de frunze la aceeași plantă (ex. la iederă - Hedera helux); v. și heterofilie
dimorfism radicular: Vezi heterorizie
dinamocor (dinamochor): Vezi balocor
dinamocorie (dinamochorie): Vezi balocorie
dineză: Vezi cicloză
dinte: Mică structură triunghiulară pe marginea unor organe (ex. pe frunze, petale, sepale).
dințat (dentat): Crestat sau tăiat în formă de dinți; zimțat (ex. marginea limbului la alun - Corylus avellana).
dioecie: Caracterul unei plante dioice.
dioic (dioecic): Despre plante – cu flori unisexuate la care florile mascule se află pe o plantă, iar cele femele pe altă plantă. La aceste plante există deci indivizi masculi și indivizi femeli (ex. laur - Ilex aquifolium).
 | Doi indivizi ai unei plante dioice (schemă) |
dipetal: Despre flori, corolă – cu două petale; (= bipetal)
dipiren: Despre fructe – cu două semințe osoase (sâmburi).
diplanetic: Despre ciuperci – care prezintă diplanetism; v. și monoplanetic
diplanetism: Succesiunea a două stadii morfologic diferite în evoluția unui zoospor separate de un stadiu de repaus la unele oomicete (ex. Saprolegnia); v. și monoplanetism
diplobiont: Vezi haplodiplont
diplocaul: Cu tulpina având numai ramuri principale terminate cu flori (ex. la zambilă - Muscari racemosum); v. și haplocaul, triplocaul
diplocit: Celulă cu nuclei conjugați.
diploclamideu (diplochlamideu): Vezi diclamideu
diplococ: Coc ai cărui indivizi sunt grupați câte doi.
diplocor (diplochor): Despre plante – ale cărei semințe se răspândesc prin intermediul a două mecanisme diferite (ex. Viola vercunda diseminează prin metode balistice și cu ajutorul furnicilor).
diplocorie (diplochorie): Diseminarea semințelor prin intermediul a două mecanisme diferite.
diplofază: Faza diploidă a ciclului de viață a unei plante, în care nucleii sunt diploizi. Corespunde în general sporofitului (sporofaza); v. și haplofază
diplofilă: Frunză cu țesut palisadic pe ambele fețe și cu un țesut intermediar parenchimatos spongios.
diplofit: Plantă diploidă, cu un număr de cromozomi în celule dublu celui caracteristic gameților speciei; plantă în faza de sporofit; v. și haplofit
diplogeneză: Dublarea organelor vegetale, care sunt în mod obișnuit unice.
diplohaplobiont: Vezi haplodiplont
diplohaplont: Vezi haplodiplont
diploid: Despre celule, țesuturi sau organisme – cu două seturi de bază de cromozomi (2n); v. și haploid, triploid, poliploid
diploidie: Starea unei celule, țesut sau organism diploid.
diplont: Plantă la care faza diploidă predomină în ciclul de viață, iar faza haploidă este limitată la gameți (ex. la unele diatomee, alge brune sau alge verzi, cum ar fi Cladophora); v. și haplont, haplodiplont
diplospor: Spor diploid; v. și mitospor
diplosporie: Tip de apomixie datorată unei anomalii a meiozei în care un megasporocit diploid dă naștere direct unui embrion (ex. la păpădie - Taraxacum officinale).
diplostemon: Despre androceu – cu staminele dispuse în două verticile (cicluri), cel exterior alternând cu petalele, iar cel interior fiind în fața petalelor (ex. la Cassia); v. și haplostemon, obdiplostemon, triplostemon
diplostih: Despre dispoziția foliară verticilată – în care frunzele dintr-un verticil alternează cu frunzele verticilelor învecinate superioare și inferioare.
diploxilic: Cu xilem dublu (ex. la Cycas).
diporat: Despre granulul de polen – care are doi pori.
dipterocecidie: Cecidie cauzată de diptere (ex. muște).
dipteronom: Cavitate roasă de larvele unor diptere (ex. muște) în părțile parenchimatice ale plantei (ex. frunză).
disamară: Tip de samară în care pericarpul se prelungește cu două aripi (ex. la arțar - Acer platanoides); v. și monosamară
disc: 1. Lărgire său excrescență a receptaculului în jurul bazei ovarului la unele flori. 2. Porțiunea centrală a capitulului la Asteraceae. 3. Terminația adezivă a unui cârcel; v. și ventuză 4. Baza talului unor alge marine cu care aderă de suport; v. și crampon
disciflor: Cu receptaculul floral în formă de disc.
disciform: Vezi discoid
disclimax: Vezi subclimax
discocarp: Vezi apoteciu
discoid (discoidal): În formă de disc; (= disciform)
discolor: De culori diferite (ex. scoarța la sânger - Cornus sanguinea e roșie și verde); despre frunze – diferit colorată pe cele două fețe (ex. frunzele de karri - Eucalyptus diversicolor); v. și concolor
discopodiu: Receptacul floral în formă de disc.
diseminare: Răspândirea naturală a semințelor, fructelor, polenului, sporilor etc. după maturizarea lor; v. și dispersie
disepal: Despre flori, caliciu – cu două sepale; (= bisepal)
disepiment: Perete despărțitor (din lojile ovarului).
disilient: Care se deschide cu o forță elastică, cum ar fi capsula unor plante care se deschide exploziv (ex. fructul de slăbănog - Impatiens noli-tangere).
disjunctor: Mică structură temporară care separă conidiile între ele și care ajută la disemninarea sporilor la unele ciuperci (ex. la Monilinia).
dislocator: Unealtă agricolă cu ajutorul căreia se dislocă din sol rădăcinile de morcov, sfeclă etc.
disocor (disochor): Vezi diszoocor
disocorie (disochorie): Vezi diszoocorie
disperm: Despre fructe – care conține două semințe.
dispermie: Fecundația oosferei de către doi gameți masculi ajunși în același timp la maturitate și provenind de la două tuburi polinice ajunse simultan la ovul (ex. la floarea-soarelui - Helianthus annuus); (= diandrie)
dispers: Împrăștiat, răsfirat (ex. areal sau peri).
dispersie: Răspândirea sporilor, semințelor sau plantelor; v. și diseminare
dispersor: Vezi aspersor
distal: Situat mai departe de un punct de referință, situat într-o poziție periferică a corpului; v. și proximal
distelie: Prezența a două steluri (ex. în tulpina de Selaginella kraussiana). Stelurile se unesc doar la nivelul ramurilor; v. și polistelie
distensie: Capacitatea unor structuri sau organe vegetale de a se lungi sub acțiunea unei forțe.
distih: Despre dispoziția foliară – cu două ortostihuri (ex. la Poaceae).
distil: Despre flori – cu două stile.
distractil: Larg separat, de obicei cu referire la un conectiv foarte dezvoltat care poartă la un capăt un lob al anterei fertil, iar la celălalt capăt un lob al anterei steril (ex. la jaleș - Salvia pratensis).
distribuție: Modul de repartiție al organismelor vegetale în habitat.
distrof: Despre plante – care crește în soluri sărace în substanțe nutritive.
distropic: Despre specii polenizatoare – neadaptată pentru utilizarea florilor, adesea distructivă, dar care poate totuși produce polenizarea lor; v. și alotropic, eutropic
distropie: Caracteristica speciilor distropice.
diszoocor (diszoochor): Despre plante – ale cărei fructe sau semințe sunt distruse de animale (mâncate și digerate), dar unele sunt scăpate accidental, contribuind astfel la diseminarea lor (ex. ghinde mâncate de veverițe); (= disocor)
diszoocorie (diszoochorie): Tip de zoocorie în care fructele sau semințele unor plante sunt distruse de animale (mâncate și digerate), dar unele sunt scăpate accidental; (= disocorie)
diurn: Despre flori – care se deschide în timpul zilei; v. și nocturn
divaricat: Ramificat sau segmentat la un unghi de divergență foarte pronunțat, apropiat de 90° (ex. lobii frunzelor de Grevillea rivularis).
divergență: Evoluția a două sau mai multe specii, structuri sau caractere dintr-un strămoș, structură sau caracter comun; v. și convergență
divizare: Metodă de înmulțire vegetativă în horticultură prin despărțirea unei plante în părți mai mici și plantarea lor separată.
diviziune: Vezi încrengătură
doborâtură: Mulțime de arbori căzuți sub acțiunea furtunii, a zăpezii etc.; v. și căzătură
dodecandru: Despre flori – cu douăsprezece stamine.
dodecapetal: Despre flori, corolă – cu douăsprezece petale.
dolabriform: În forma unui toporaș (ex. frunza la Mesembryanthemum dolabriforme).
doleiform (doliiform): În formă de butoiaș (ex. conidiile de Curvularia intermedia).
dolicoblast: Vezi macroblast
dolicostil: Vezi longistil
dolipor: Sept al hifelor unor bazidiomicete având o perforație centrală (por) și marginile umflate în formă de gogoașă sau butoi; v. și parentezom
domațium: Mică cavitate într-un organ al plantei care adăpostește artropode (furnici, acarieni). Se deosebesc în general de cecidii (gale) prin faptul că sunt produse din start de gazdă și nu sunt induse de ocupanți (ex. la Acacia sphaerocephala unde sunt ocupate de furnici Pseudomyrmex); v. și cecidie
domeniu: Unitate taxonomică cu valoarea sistematică cea mai înaltă. În general sunt descrise 3 domenii: Archaea, Bacteria și Eukarya; (= supraregn)
dominant: Despre o specie – cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fitocenoză (ex. molidul - Picea excelsa în pădurile montane de conifere).
dominanță: Gradul în care o anumită specie predomină într-o fitocenoză și afectează alte specii.
dominanță apicală: Fenomenul de inhibare în care mugurele terminal împiedică creșterea mugurilor laterali, iar apexul rădăcinii previne formarea rădăcinilor laterale, datorită auxinelor produse.
donor: Planta sursă din care este prelevat un explant pentru transferul într-un mediu de cultură.
dormant (dormind): Despre plante sau organe ale plantelor – aflat în stare de dormanță.
dormanță: Starea de latență, de repaus vegetativ a unei plante întregi sau doar a unor organe, caracterizată prin suprimarea creșterii vizibile și diminuarea intensității proceselor fiziologice.
dormină: Vezi (acid) abscisic
dorsal: Situat în partea posterioară, abaxială a unui organ (ex. fața superioară a frunzei); v. și ventral
dorsifix: Despre antere – atașată cu partea dorsală de filament (ex. la specii de Poaceae).
dorsiventral : Aplatizat și cu două suprafețe distincte, una superioară (sau dorsală) și una inferioară (sau ventrală) (ex. frunze).
drajare: Înglobarea semințelor într-un amestec nutritiv cu microelemente, ce asigură o bună încolțire, o izolare termică și umiditate necesară încolțirii.
drajon: Lăstar aerian format dintr-un mugure adventiv al rădăcinii, din care se poate dezvolta o plantă independentă după putrezirea sau tăierea rădăcinii (ex. la pălămidă - Cirsium arvense).
drajonare (drajonaj): Producerea de drajoni.
drajonieră: Teren rezervat în vederea înmulțirii vegetative prin drajoni (ex. pentru zmeur - Rubus idaeus).
drapel: Vezi vexil
drenofil: Despre plante – care preferă solurile cu drenaj bun, fără stagnări de apă pe profil, aerisite.
drepaniu: Monohaziu în care axele florifere de ordin superior se dezvoltă în același plan (anterior) al axei mamă respective și într-un singur sens. Se mai numește cimă în seceră. Ex. rugină - Juncus.
 | Drepaniu (schemă) sursă: Wikipedia |  | Drepaniu la Gladiolus imbricatus sursă: Wikipedia |
driofil: Despre plante – care crește pe stejari.
drojdie: Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care trăiesc în colonii și de obicei produc fermentația alcoolică în materii zaharoase; (= levură)
dromotropism: Creșterea în spirală a plantelor volubile.
drupacee: Grup de pomi fructiferi ale căror fructe sunt drupe cu câte un sâmbure (ex. cireș - Prunus avium, prun - Prunus domestica); (= sâmburoase); v. și pomacee
drupă: Fruct cărnos, indehiscent, cu endocarp lemnos, provenit dintr-un ovar monocarpelar (ex. prun - Prunus domestica) sau pluricarpelar sincarpic (ex. la crușân - Rhamnus frangula); (= pirenocarp)
drupecetum: Vezi polidrupă
drupeolă: Fiecare din micile drupe care alcătuiesc o polidrupă (ex. la mur - Rubus); v. și acin
 | O zmeură (Rubus) e formată din cca 100 de drupeole |
druză: Agregat de cristale, de obicei de oxalat de calciu, mai mult sau mai puțin sferic cu numeroase vârfuri proeminente, aflat liber în celule sau atașat de peretele celular. Druzele sunt un mecanism de apărare împotriva animalelor ierbivore; (= sferorafidă, ursină); v. și rafidă, stiloid
dulcicol: Despre plante – care trăiește în ape continentale (râuri, lacuri etc.) cu conținut în săruri minerale sub 1 la 1000 (ex. cosor - Stratiotes aloides).
dumbravă: Pădure tânără și nu prea deasă.
duramen: Țesut lemnos secundar bătrân, nefuncțional, de culoare închisă, foarte rezistent, situat central, format din celule moarte impregnate cu tanin, rășini, pigmenți, fibre puternic lignificate și vase lemnoase astupate cu tile, la plantele lemnoase. Se mai numește "inima lemnului"; v. și alburn
duraminificare: Procesul de constituire al duramenului în xilemul secundar prin îngroșarea pereților celulari și impregnarea lor cu diverse substanțe (rășini, tanin etc.) la plantele lemnoase.
durație: Timpul de viață al unei plante sau al unui organ.
duriherbosa (duriherboză): Asociație de plante erbacee cu rădăcini perene și cu părți aeriene ce pier în fiecare iarnă, specifice stepelor.
durilignosa (durilignoză): Pădure de tip mediteraneean cu arbori cu frunze dure, sempervirente; (= durisilva)
durisilva: Vezi durilignosa