ABCDEFGHIÎJKLMNOPRSȘTȚUVWXYZ
M

macerare (macerație): Menținerea unor plante, flori, frunze etc. într-un lichid pentru a le dizolva substanțele solubile.

machi (machia, machis): Vezi maquis

macrandru: În special despre unele alge verzi – la care filamentele mascule și cele femele sunt de aceași mărime, adică nu prezintă nanandrie (unele specii din genul Oedogonium); v. și nanandru

macroalgă: Algă macroscopică, multicelulară, vizibilă cu ochiul liber (ex. Fucus); v. și microalgă

macrobiocarpie: Proprietatea anumitor fructe de a-și conserva semințele pe perioade lungi (până la ani) (ex. Leptospermum, Melaleuca).

macroblast: Ramură lungă, ramificată, cu internodii lungi și cu noduri ditanțate, cu creștere anuală puternică la plantele lemnoase; (= dolicoblast)

macrocist: Celulă reproducătoare mare, la unele ciuperci.

macrocistidă: Cistidă lungă, în formă de butelie, întâlnită în himeniul unor gastromicete.

macroconidie: Conidie mare la speciile de ciuperci care au și conidii mici (microconidii) (ex. la Fusarium).

macrofilă: Frunză relativ mare, diferențiată în pețiol și lamină, cu lacună foliară în stelul tulpinii, caracteristică unor ferigi și spermatofitelor; (= megafilă); v. și microfilă

macrofită: Plantă, în special acvatică, destul de mare încât să poată fi văzută cu ochiul liber; v. și microfită

macrofloră: Totalitatea plantelor mari care cresc într-un anumit mediu sau anumită regiune; v. și microfloră

macrogamet: Gametul femel, de dimensiuni mai mari decât cel mascul la speciile anizogame; (= megagamet); v. și microgamet

macrogametofit: Vezi megagametofit

macrogametogeneză: Vezi megagametogeneză

macrolichen: Lichen folios sau fruticos; v. și microlichen

macronematos: Despre conidiofor – care diferă morfologic de hifele vegetative și are de obicei poziție erectă; v. și micronematos

macroplancton: Organisme din plancton vizibile cu ochiul liber (ex. sargase); v. și microplancton, nanoplancton

macropod: Despre frunze etc. – cu peduncul lung.

macroprotal: Protal femel la unele specii de ferigi heterospore care poartă arhegoane; v. și microprotal

macroriz: Despre plante – cu rădăcini mari.

macrosclereidă: Tip de sclereidă, celulă ușor alungită în formă de bastonaș sau coloană, grupate cu alte celule de același tip (ex. în scoarța arborelului de chinină - Cinchona sau în tegumentul semințelor unor leguminoase); v. și malpighian

macrosepal: Despre flori, caliciu – cu sepale de dimensiuni crescute.

macrosimbiont: Organismul mai mare dintre cele care trăiesc într-o simbioză.

macrospecie: Specie polimorfică care cuprinde de obicei mai multe subdiviziuni.

macrospor: Vezi megaspor

macrosporange: Vezi megasporange

macrosporangiofor: Vezi megasporangiofor

macrosporocarp: Vezi megasporocarp

macrosporocit: Vezi megasporocit

macrosporofilă: Vezi megasporofilă

macrosporofor: Megasporofilă frunzoasă; structură care poartă organele sexuale femele.

macrosporogeneză: Vezi megasporogeneză

macrostil: Vezi longistil

macrozoospor: Spor mare, mobil, cu patru flageli, întâlnit la unele alge verzi; (= megazoospor); v. și microzoospor

maculat: Pătat, cu pete de altă culoare.

maculă: Pată de culoare (ex. pe o frunză).

maculicol: Care se dezvoltă la suprafața petelor foliare (ex. ciuperci).

magnetotropism: Tropism determinat de forța magnetică.

magnoliofite: Vezi angiosperm (2)

malacofil: Despre plante – care se polenizează cu ajutorul melcilor.

malacofilie: Polenizare cu ajutorul melcilor.

malformație: Anomalie morfologică congenitală în dezvoltarea structurală a unei plante.

malpighian: Strat sau celule ~ – strat de celule cilindrice, palisadice, cu pereți îngroșați (macrosclereide), din tegumentul semințelor unor plante, în special la Fabaceae; v. și macrosclereidă

malț: Produs obținut din boabe de cereale (mai ales de orz) încolțite, uscate și măcinate, folosit la fabricarea berii și a spirtului sau, prăjit, la prepararea unui surogat de cafea; (= slad)

mamaliocor (mamaliochor): Despre plante – ale cărei semințe sunt răspândite cu ajutorul mamiferelor terestre.

mamaliocorie (mamaliochorie): Tip de zoocorie în care diseminarea semințelor se face cu ajutorul mamiferelor terestre.

mamelat: Vezi mamilat

mamelă: Vezi mamilă

mamilar (mamiliform): În formă de mamelon.

mamilat (mamelat): Acoperit cu mici protuberanțe rotunjite.

mamilă (mamelă): Mică proemineță sau excrescență pe suprafața unor organe (ex. pe filocladiile unor cactuși).

mană: 1. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite (ex. mana viței de vie produsă de Plamopara viticola). 2. Secreție cristalizată, bogată în poliglucide, a frunzelor unor plante, care apare pe timp călduros cu nopți reci ca un strat lucitor, lipicios (ex. la frasin - Fraxinus excelsior).

mangrovă (mangrove): Formație vegetală de arbori și arbuști sempervirescenți, cu numeroase rădăcini adventive, întălnită în zone tropicale și subtropicale pe țărmurile marine mlăștinoase supuse fluxului și refluxului.

manoxilic: Cu lemn în care predomină țesutul parenchimatos, xilemul fiind slab reprezentat. Întâlnit la cicadofite și pteridosperme; v. și picnoxilic

manșon: Membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc.

manubriu: Celulă cilindrică, alungită din peretele anteridiei și îndreptată spre interiorul acesteia la unele alge (Charales).

maquis (machi, machia, machis): Formație vegetală densă de tufișuri și arbuști sempervirescenți, caracteristică unor regiuni mediteraneene.

marcator: Unealtă agricolă folosită pentru a marca rândurile și locul cuiburilor în care se va pune sămânța sau răsadul.

marcescent: Care se usucă pe ramuri fără să cadă imediat pe pământ (ex. frunze la specii de Fagaceae).

marcolare: Marcarea colorată, cu benzi orizontale de vopsea, lapte de var, materiale textile sau plastice a arborilor de valoare, pentru a fi protejați în timpul lucrărilor de recoltare-colectare.

marcotaj (marcotare): Înmulțirea unei plante prin marcote.

marcotă: Lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit, poate forma o nouă plantă; plantă obținută prin marcotaj.

marcotieră: Teren rezervat în vederea înmulțirii vegetative prin marcotaj.

marginal: Aflat la marginea unui organ (ex. nervură, placentație etc.).

marginat: Cu margini distincte, mai îngroșate sau de culoare diferită (ex. frunză).

maricultură: Cultură a unor plante și animale marine în vederea comercializării; (= acvacultură, oceanicultură)

marmorat: Cu vinișoare asemănătoare celor ale marmurei.

marsupiu: Organ saciform la extremitatea ramurilor, care poartă arhegoanele la unele briofite (Marchantiophyta).

masiv: Etapă în dezvoltarea unui arboret în care coroanele arborilor se ating; grupare de arbori, de arbuști sau de plante de același fel.

mastigonemă: Fiecare din prelungirile laterale fine care acoperă flagelul la unele alge (ex. criptofite).

mastigospor: Vezi zoospor

masulă: Unitate de dispersie formată dintr-o masă de numeroase granule de polen unite între ele, dar mai puține decât întreaga cantitate de polen dintr-o tecă; v. și polinie

material săditor: Material biologic provenit din sere sau pepiniere, destinat culturilor de plante sau realizării amenajărilor peisagistice.

matinal (matutinal): Despre flori – care se deschide dimineața (ex. zorelele - Ipomoea purpurea își deschid florile în jurul orei 5); v. și vesperal

matrice: 1. Partea fundamentală, nediferențiată, a citoplasmei, a nucleului etc. 2. Substratul pe care crește un lichen sau o ciupercă 3. Substanță în care este inclusă o fosilă.

matroclin: Care prezintă matroclinie; v. și patroclin

matroclinie: Predominarea caracterelor genetice materne (la hibrizi); v. și patroclinie

matrotrofie: Formă de dezvoltare în care embrionul este hrănit de planta mamă prin intermediul unei placente (ex. la mușciul de turbă - Sphagnum).

mattoral: Maquis întâlnit în Spania.

matur: Copt, complet dezvoltat.

maturare (maturație): Totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă sexuală, un organ (ex. fruct) sau o plantă întreagă, până la dezvoltarea morfofiziologică completă.

mazediu: Ascocarp la unii licheni care conține ascospori într-o masă prăfoasă, maronie sau neagră (la Caliciaceae).

măciucă (măciulie): Termen popular pentru capsulă (1).

măciulie: Ramură de rod scurtă (5-12 cm) la unii pomi fructiferi, cu vârful îngroșat și o cicatrice pe el, rezultată în urma desprinderii fructului de pe lăstar, cu câte 1-3 muguri micști pe partea terminală îngroșată și 3-7 muguri vegetativi lateral (ex. la gutui - Cydonia oblonga); v. și coarne de melc

măduvă: Țesutul spongios din zona interioară, centrală a tulpinii unor plante; (= medulă)

mălăieț: Despre fructe sau legume – moale și sfărâmicios, făinos; prea copt.

mălăiște: Loc cultivat cu porumb (Zea mays) sau cu mei (Panicum miliaceum).

măliniș: Loc unde cresc mălini (Prunus padus).

mălurat: Despre plante sau părți ale lor – atacată de mălură.

mălură: Boală a grâului și a altor păioase, cauzată de unele specii de ciuperci (Tilletia) care produc în boabe o pulbere neagră, formată din spori.

mărăcine: Nume generic dat unor plante a căror tulpină este acoperită cu spini; fructul țepos al unor asemenea plante; prin restricție – ghimpe, țeapă, spin (al acestor plante) (ex. păducel - Crataegus monogyna).

mărăciniș (mărăcinet): Desiș sau loc acoperit cu mărăcini.

mărăcinos: Plin de mărăcini, ghimpos, țepos.

mătase: Fire subțiri, cafenii-gălbui, care învelesc știuletele porumbului și care ies din pănuși, la vârful știuletelui, în formă de smoc.

mături de vrăjitoare: Simptom de boală la pomii fructiferi și la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii și caracterizat prin apariția pe ramurile atacate a unor ramificații degenerescente subțiri și dese.

mâțișor: Termen popular pentru ament.

meat: Spațiul dintre celulele unui țesut vegetal.

medicinal: Despre plante – care are proprietăți terapuetice datorită compoziției sale chimice.

medicină vegetală (botanică): Vezi fitomedicină

medifix: Fixat de un organ la mijloc (mai ales despre antera staminei).

medular: Referitor la medulă sau măduvă.

medulă: 1. Țesutul central al unor structuri, în general cu referire la măduva tulpinii. 2. Porțiunea internă a talului unor licheni; v. și cortex

medulos: 1. Care conține măduvă. 2. De natura măduvei.

megafanerofită: Fanerofită cu înălțimea peste 30 m (ex. eucalipt - Eucalyptus globosus).

megafilă: Vezi macrofilă

megagamet: Vezi macrogamet

megagametofit: Gametofitul femel; (= macrogametofit); v. și sac embrionar, microgametofit

megagametogeneză: Procesul de formare și diferențiere a macrogameților (gameții femeli); (= macrogametogeneză)

megaspor: 1. La plantele heterospore, spor haploid (n) din care se dezvoltă un gametofit femel; în majoritatea cazurilor megasporii sunt mai mari decât microsporii; (= ginospor, macrospor); v. și microspor 2. Spor fosil definit arbitrar ca având diametrul >200μm; v. și miospor

megasporange: Sporange în care se formază și se dezvoltă megasporii. La plantele cu semințe corespunde ovulului imatur; (= ginosporange, macrosporange); v. și microsporange

megasporangiat: Despre conuri – care produce numai megasporangi (con femel, ovulat, la conifere); v. și microsporangiat, megastrobil

megasporangiofor: Structură care poartă megasporangi (ex. la cicadofite); (= macrosporangiofor); v. și microsporangiofor

megasporocarp: Sporocarp format numai din megasporangi; (= macrosporocarp); v. și microsporocarp

megasporocit: Celulă diploidă care produce prin meioză patru megaspori haploizi; (= macrosporocit); v. și microsporocit

megasporofilă: Sporofilă care poartă un megasporange; (= macrosporofilă); v. și microsporofilă

megasporogeneză: Procesul de formare și diferențiere a megasporilor; (= ginosporogeneză, macrosporogeneză)

megastrobil: Conul femel al coniferelor care conține ovule; v. și microstrobil, microsporangiat

megaterm (megatermofil): Despre plante – cu cerințe foarte ridicate față de temperatură. La noi în țară cresc în spații adăpostite și încălzite peste iarnă și foarte rar în câmpuri (unele specii anuale).

megatermofită: Plantă megatermofilă (ex. plante din regiunile tropicale).

megatrof: Despre plante – care crește pe soluri cu troficitate foarte ridicată (T = peste 14) (ex. cânepioară - Eupatorium cannabinum, Geranium phaeum, urzică-moartă - Lamium maculatum).

megazoospor: Vezi macrozoospor

megistoterm (megistotermic): Despre plante – care crește la temperaturi ridicate mai mult sau mai puțin constante.

meiofilie: Reducerea numărului de frunze într-un verticil.

meiospor: Spor format prin meioză și deci haploid; (= gonospor); v. și mitospor, haplospor

meiosporange: Sporange în care sporii sunt produși prin meioză.

meioterm (meiotermic): Despre plante – care crește la temperaturile mai scăzute din zona temperată.

meiotic: Referitor la meioză.

meioză: Proces prin care nucleul unei celule diploide se divide de două ori cu formarea a patru celule fiice haploide. Prin meioză se obțin gameți sau spori haploizi; v. și mitoză

meiozoospor: Spor haploid, flagelat, mobil la unele alge și ciuperci (ex. Allomyces); (= microzoospor, gonozoospor); v. și mitozoospor

meiozoosporange: Sporange în care se produc meiozoospori la unele alge și ciuperci; (= microzoosporange); v. și mitozoosporange

meiște: Teren cultivat cu mei (Panicum miliaceum); (= mălăiște)

melanism: Tendința unor organe ale plantelor de a prezenta o culoare mai închisă decât cea normală (ex. spicele unor Poaceae alpine).

melanospor: Spor de culoare negricioasă produsă de pigmentul melanină (ex. conidiile de Nigrospora).

melanoză: Boală a unor plante, cauzată de unele ciuperci, manifestată prin înnegrirea unor organe; (= înnegrire)

melegar: Termen regional pentru o răsadniță.

melifer: Despre plante – care are flori cu nectar și polen, din care albinele produc mierea (ex. salcâm - Robinia pseudacacia).

melitofil: Despre plante – care se polenizează cu ajutorul albinelor (ex. floarea-soarelui - Helianthus annuus).


O albină polenizează o floare de mur (Rubus)

melitofilie: Polenizare cu ajutorul albinelor.

melonidă: Fruct asemănător cu baca, indehiscent, cu epicarp gros, mezocarp cărnos și endocarp suculent cu semințe numeroase, caractertistic pentru Cucurbitaceae (ex. la dovleac - Cucurbita pepo); (= peponidă)

membrană plasmatică: Vezi plasmalemă

membrană vacuolară: Vezi tonoplast

membranifer: Prevăzut cu o membrană.

membranos (membranaceu): De forma și consistența unei membrane subțiri (ex. frunză, ohree).

mentor: Plantă matură pe care se altoiește o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia.

merdicol: Vezi coprofil

mereză: Tip de creștere a plantelor prin diviziune celulară la nivelul meristemelor; v. și auxeză

mericarp: Fiecare din segmentele în care se desface un schizocarp și care conține o singură sămânță (ex. la specii de Apiaceae).

mericlonare: Metodă de propagare meristematică ce utilizează vârfurile lăstarilor în cultură pentru a prolifera mai mulți muguri care mai apoi pot fi separați, înrădăcinați și plantați.

mericlonă: Plantă (în special orhidee) obținută prin mericlonare.

merismatic: Care se divide sau se separă în celule sau segmente.

merispor: Fiecarii din sporii care intră în constituția unui spor compus.

meristel: La dictiostel, fiecare din fasciculele vasculare, format dintr-un xilem central înconjurat de un inel de floem.

meristem: Țesut de diviziune sau formativ, alcătuit din celule care se divid continuu, mici, cu pereți subțiri, fără spații intercelulare, cu citoplasmă densă.

meristematic: Referitor la meristem (ex. activitate, celule, țesut).

meristemoid: Țesut formator primar localizat de obicei la nivelul țesuturilor de protecție care nu are o activitate de diviziune celulară continuă ca meristemele propriu-zise.

meristoderm: Strat periferic de celule care se divide în principal periclinal, dar și anticlinal la algele brune.

meristogenetic: 1. Care se dezvoltă dintr-un meristem. 2. Care se dezvoltă dintr-o singură celulă sau grup de celule hifale.

meritală: Vezi internod

meroblastic: Tip de embriogeneză în care embrionul se formează doar dintr-o parte a proembrionului, întâlnită la gimnosperme.

merofit: Grup de celule care provin din aceeași celulă inițială. Frunzele și tulpinile sunt adesea formate din modele specifice de merofite.

meromorfoză: Regenerarea numai parțială a unui organ pierdut.

meroplancton: Plancton sezonier.

merosporange: Excrescență cilindrică pe vârful unui sporangiofor, în care se produce un lanț de sporangiospori la unele ciuperci (ex. Mucorales).

merotomie: Segmentarea sau divizarea în mai multe părți (a unei celule).

mestecăniș: Pădure de mesteceni (Betula verrucosa).

mestom: Țesut conducător (xilem și floem) împreună cu parenchimul asociat.

metabazidie: Porțiunea sau stadiul unei bazidii în care are loc meioza.

metabioză: Tip de relație între specii în care un organism creează sau transformă un mediul de viață ce devine astfel propice pentru alt organism.

metabolism: Totalitatea proceselor chimice care au loc într-o celulă vie sau organism.

metadromă: Tip de nervație în care nervurile primare ale segmentului foliar derivate din partea superioară sau inferioară a nervurii mediane (ex. la Filices).

metafilă: Forma adultă a frunzei; v. și protofilă

metafită: Termen ieșit din uz, sinonim pentru embriofite (subîncrengătura Embriophyta, fostă Metaphyta).

metafloem: Floem primar diferențiat într-o etapă mai târzie a dezvoltării ontogenetice; v. și protofloem

metalescent: De culoarea și luciul metalului (ex. frunzele de răchițică - Elaeagnus).

metalofil: Despre plante – care trăiește în soluri cu concentrații crescute de metale grele, cum ar fi plumb, zinc, nichel, seleniu etc. pe care le acumulează în organism (ex. Thlaspi caerulescens).

metalofită: Plantă metalofilă.

metamer: Fiecare din segmentele sau diviziunile din structura unui mugure; v. și fitomer

metameric: Cu diviziuni sau părți asemănătoare.

metamorfoză: Modificarea formei, structurii și funcției organelor unor plante sub influența factorilor de mediu (ex. rădăcină tuberizată la morcov - Daucus carota).

metandrie: Vezi proteroginie

metant: Despre plante – care înflorește după înfrunzire (cazul cel mai răspândit); v. și protant, mezant

metanteză: Înflorirea anormală, pentru a doua oară în cursul aceluiași an (termen puțin folosit).

metaplasmă: Mică particulă de nutrienți în cadrul protoplasmei (termen rar folosit).

metatip: Topotip recunoscut de autorul original al unui taxon.

metatraheal: Vezi apotraheal

metaxenie: Efectul polenului asupra structurilor materne ale plantei fertilizate (ex. fructificare timpurie); v. și xenie

metaxilem: Xilem primar diferențiat într-o etapă mai târzie a dezvoltării ontogenetice; v. și protoxilem

meteocorie (meteochorie): Diseminarea semințelor prin intermediul curenților de aer (ex. semințele mici ale unor plante ruderale).

metisare: Încrucișarea unor plante de soiuri diferite.

mezant: Despre plante – la care înflorirea coincide cu înfrunzirea (ex. fag - Fagus sylvatica); v. și protant, metant

mezarh: Cu xilemul primar dezvoltat și maturat atât centrifug, cât și centripet; v. și centrarh, endarh, exarh


Xilem mezarh (schemă)
sursă: Wikipedia

mezocarp: Partea mijlocie și cea mai dezvoltată a pericarpului unui fruct.

mezochil: Porțiunea mediană a labelului unor flori; v. și epichil, hipochil

mezociclu: Strat de țesut parenchimatic între floem și xilem la plantele cu un singur stel (ex. la feriga Gleichenia).

mezocotil: Parte a axei embrionare situată între scutellum (cotiledon) și coleoptil la Poaceae.

mezofanerofită: Fanerofită cu înălțimea de 8-30 m (ex. mesteacăn - Betulla verrucosa).

mezofil (1): Despre plante – care crește pe soluri cu umiditate moderată și care adesea tolerează alternața sezonului uscat cu cel umed (ex. trifoi - Trifolium pratense).

mezofil (2): Țesut situat între epiderma superioară și cea inferioară a frunzei, format din celule parenchimatoase care conțin clorofilă.

mezofită: Plantă mezofilă.

mezofloem: Scoarța mediană asimilatoare, de culoare verde.

mezofloră: Totalitatea plantelor mici, cu dimensiuni intermediare între microfloră și macrofloră, caracteristice pentru un anumit mediu sau pentru o anumită regiune; v. și macrofloră, microfloră

mezogam: Referitor la sau caracterizat prin mezogamie.

mezogamie: Metodă de fertilizare la angiosperme în care tubul polinic pătrunde lateral în ovul prin funicul sau tegument; v. și porogamie, șalazogamie

mezogen: Vezi sindetocheilic

mezohigrofită: Plantă intermediară între higrofită și mezofită (ex. Actaea spicata, Aegopodium podagraria, Allium ursinum, Circaea lutetiana, Corallorhiza trifida, Festuca gigantea, Leucanthemum waldsteinii, Luzula sylvatica, Lycopodium selago, Moneses uniflora, Paris quadrifolia, Polygonatum verticillatum, Polystichum lonchitis, Ranunculus carpaticus, Salvia glutinosa, Saxifraga cuneifolia, Scrophularia nodosa, Stachys sylvatica, Symphytum cordatum).

mezoperidie: Stratul mijlociu al unei peridii la unele ciuperci.

mezopetal: Care prezintă o poziție centrală în cadrul corolei.

mezoplancton: 1. Organisme din plancton cu dimensiuni medii. 2. Plancton din stratul median al mărilor (de la aprox. 200 m în jos).

mezosaprofit: Ciupercă cu miceliile în interiorul materialului în curs de descompunere, iar corpurile de fructificație la exterior.

mezosperm: Vezi sarcoderm

mezospor: Stratul mijlociu al peretelui unor spori (ex. la Isoetes).

mezostil: Despre florile heterostile – cu stil de lungime intermediară (ex. la răchitan - Lythrum salicaria); v. și tristilie

mezotegmen: Stratul mijlociu al tegmenului unor semințe; v. și endotegmen, exotegmen

mezoterm (mezotermofil): Despre plante – cu cerințe mijlocii față de căldură, răspândită în climatul temperat răcoros și umed, între izotermele anuale 4,5–7,5°C, corespunzător în mare parte subetajului fagului; 800–1300 m altitudine.

mezotermofită: Plantă mezotermofilă.

mezotestă: Stratul mijlociu al tegumentului unei semințe; v. și endotestă, exotestă

mezoton (mezotonic): Care prezintă mezotonie.

mezotonie: Tip de ramificare (creștere) în care mugurii apropiați de mijlocul tulpinii se dezvoltă mai mult (ex. la Stenocereus thurberi)

mezotrof: Despre plante – care crește pe soluri cu troficitate mijlocie (T = 50–80) (ex. Athyrium filix-femina, Carex remota, Dentaria bulbifera, Dryopteris filix-mas, Equisetum sylvaticum, Euphorbia amygdaloides, Galium aparine, Geranium robertianum, Petasites albus, Polygonatum multiflorum, Pulmonaria rubra, Ranunculus carpaticus, Salvia glutinosa, Sanicula europaea, Scrophularia nodosa, Stellaria nemorum, Symphytum cordatum).

mezoxerofită: Plantă intermediară între mezofită și xerofită (ex. Polytrichum juniperinum (briofită), Bruckenthalia spiculifolia, Campanula persicifolia, Campanula rapunculoides, Filipendula vulgaris, Melampyrum bihariense, Origanum vulgare, Potentilla argentea, Veronica chamaedrys).

micelian: Referitor la miceliu.

miceliu: Masă filamentoasă alcătuită din hife la ciuperci.

micetofag: Vezi fungivor

micetofil: Despre insecte – care trăiește în interiorul ciupercilor.

micetogeneză: Procesul de formare a ciupercilor.

micetoză: Vezi micoză

micobiont: Componenta fungică a unui lichen; v. și fotobiont

micocecidie: Cecidie cauzată de ciuperci.

micocenoză: Asociație de ciuperci din cadrul unei biocenoze.

micoestrogeni: Substanțe organice produse de unele ciuperci cu acțiune asupra organismelor animale similară hormonilor estrogeni (ex. zearalenonă sintetizată de ciuperci din genul Fusarium); v. și fitoestrogeni

micofloră: Totalitatea speciilor de ciuperci care trăiesc într-un anumit mediu sau anumită regiune.

micolog: Specialist în micologie.

micologie: Disciplină care se ocupă cu studiul ciupercilor.

micopaleontologie: Diciplină care studiază resturile fosile aparținând ciupercilor care au trăit de-a lungul erelor geologice.

micoplasme: Microorganisme unicelulare, adesea patogene, cu caractere între bacterii și virusuri.

micoplasmoză: Denumire generică pentru bolile infecțioase ale plantelor produse de micoplasme.

micorizant: Despre ciuperci – care intră în simbioză cu rădăcinile unor plante superioare formând micorize; v. și micotrof

micoriză: Simbioză a rădăcinii unor plante superioare cu anumite ciuperci (ex. la brad - Abies alba).

micostatic: Vezi fungistatic

micotoxină: Toxină produsă de ciuperci.

micotrof: Despre plante – care ia parte, prin rădăcinile sale, la o micoriză; v. și micorizant

micovirus: Virus care infectează ciuperci.

micoză: Denumire generică pentru bolile infecțioase ale plantelor produse de ciuperci, în cele mai multe cazuri microscopice; (= micetoză)

microalgă: Algă de dimensiuni microscopice (ex. Nannochloropsis); v. și macroalgă

microblast: Ramură scurtă, neramificată, cu internoduri apropiate, cu creștere anuală foarte redusă și cu noduri dese (ex. ramurile de rod la pomii fructiferi care produce flori și fructe); (= brahiblast)

micrococ: Bacterie în formă de sferă de dimensiuni mai mici decât cocii.

microconidie: Conidie mică la speciile de ciuperci care au și conidii mari (macroconidii) (ex. la Fusarium).

microfanerofită: Fanerofită cu înălțimea de 2-8 m (ex. măr - Malus domestica).

microfil: Despre plante – cu frunze foarte mici.

microfilă: Frunză relativ mică, primitivă, nediferențiată, fără lacună foliară în stelul tulpinii, caracteristică unor plante inferioare (ex. licopode); v. și macrofilă

microfită: Orice plantă sau algă microscopică (ex. Chlorella); v. și macrofită

microfitocenoză: Componentă locală a fitocenozei, cu o anumită compoziție și structură determinate.

microfitologie: Studiul organismelor vegetale microscopice.

microfloră: Totalitatea plantelor microscopice caracteristice pentru un anumit mediu sau pentru o anumită regiune (ex. microflora solului); v. și macrofloră

microgamet: Gametul mascul, de dimeniuni mai mici decât cel femel la speciile anizogame; v. și macrogamet

microgametofit: Gametofitul mascul. La gimnosperme și angiosperme corespunde granulului de polen germinat; v. și megagametofit

microgametogeneză: Procesul de formare și diferențiere a microgameților (gameții masculi); (= spermiogeneză)

microlichen: Lichen crustos; v. și macrolichen

micronematos: Despre conidiofor – care este asemănător morfologic cu hifele vegetative (ex. la Cephalosporium); v. și macronematos

microorganism: Organism microscopic (ex. algă unicelulară).

microparazit: Parazit de dimensiuni microscopice.

micropil: Mică deschizătură sau canal între vârfurile integumentelor în partea apicală a ovulului prin care pătrunde tubul polinic.

micropilar: Referitor la micropil.

microplancton: Organisme din plancton care nu sunt vizibile cu ochiul liber, dar care sunt mai totuși mari decât nanoplanctonul; v. și macroplancton, nanoplancton

microprotal: Protal mascul la unele specii de ferigi heterospore care poartă anteridii; v. și macroprotal

microsor: Grup de microsporangi (sporangi masculi) (ex. la feriga Azolla).

microspecie: Unitate taxonomică situată la un nivel mai jos decât specia (ex. varietate, subspecie).

microspor: La plantele heterospore, spor haploid (n) din care se dezvoltă un gametofit mascul; în majoritatea cazurilor microsporii sunt mai mici decât megasporii; v. și megaspor

microsporange: Sporange în care se formază și se dezvoltă microsporii. La plantele cu semințe corespunde sacului polinic; (= macrosporange); v. și megasporange

microsporangiat: Despre conuri – care produce numai microsporangi (con mascul, cu polen, la conifere); v. și megasporangiat, microstrobil

microsporangiofor: Structură care poartă microsporangi (ex. la cicadofite); v. și megasporangiofor

microsporocarp: Sporocarp format numai din microsporangi; v. și macrosporocarp

microsporocit: Celulă diploidă care produce prin meioză patru microspori haploizi; v. și megasporocit

microsporofilă: Sporofilă care poartă unul sau mai mulți microsporangi; v. și megasporofilă

microsporogeneză: Procesul de formare și diferențiere a microsporilor; (= androsporogeneză)

microstil: Vezi brahistil

microstrobil: Conul mascul al coniferelor compus din microsporofile și care produce polen; v. și megastrobil, microsporangiat

microterm (microtermofil): Despre plante – adaptată la temperaturile scăzute ale climatului boreal, rece și umed, cu temperaturi medii anuale între 2–4°C (4,5°C), ce corespunde etajului boreal (al molidului); 1300–1700 (1850) m altitudine.

microtermofită: Plantă microtermofilă.

microzoospor: Vezi meiozoospor

microzoosporange: Vezi meiozoosporange

migrație: Schimbarea naturală, accidentală sau controlată de om în repartiția geografică a unei specii vegetale.

mildiograf: Aparat care detectează condițiile producerii manei la vița-de-vie (Vitis vinifera) prin analiza temperaturii, umidității și duratei prezenței picăturilor de apă pe organele verzi ale plantei.

mildiu (mildou, mildew): Vezi făinare

mimetism: Proprietatea unor specii de plante de a se identifica prin aspect cu alte specii care dispun de mijloace de apărare (ex. urzica-moartă - Lamium amplexicaule se aseamănă cu urzica - Urtica dioica sau buruiana Echinochloa oryzoides se ascunde în culturile de orez - Oryza sativa cu care se aseamănă).

mineralizare: Impregnarea pereților celulari cu substanțe minerale (ex. dioxid de siliciu în tulpina de Poaceae sau carbonat de calciu la specii de Cucurbitaceae).

miofil: Despre plante – care se polenizează cu ajutorul muștelor care se hrănesc cu nectar și polen (ex. specii de Apiaceae).

miofilie: Polenizare cu ajutorul muștelor care se hrănesc cu nectar și polen.

miombo: Pădure rară xerofilă în Africa Orientală.

miospor: Spor sau granul depolen fosil mai mic de 200μm în diametru și a cărui funcție biologică (de micro- sau megaspor) nu este neapărat cunoscută; v. și megaspor (2)

miriofiloid: Cu talul foarte ramificat, ca o frunză divizată (ex. alga roșie Batrachospermum).

miriospor: Cu numeroși spori.

miriște: Teren agricol pe care au rămas, după recoltare, părțile inferioare ale tulpinilor de cereale sau de la alte plante cultivate; termen colectiv – părțile inferioare ale acestor tulpini, rămase în pământ după recoltare.

mirmecocor (mirmecochor): Despre plante – ale cărei semințe sunt răspândite cu ajutorul furnicilor (ex. ghiocelul - Primula).

mirmecocorie (mirmecochorie): Diseminarea semințelor unor plante de către furnici.

mirmecodomațium: Domațium ocupat de furnici (ex. la Acacia sphaerocephala unde sunt ocupate de furnici Pseudomyrmex).

mirmecofil: Despre plante – care crește în simbioză cu furnici sau care este polenizată de către furnici (ex. mutătoare-cu-poame-roșii - Bryonia dioica).

mirmecofilie: Polenizare cu ajutorul furnicilor.

mirmecofită: Plantă care crește în simbioză cu furnici (ex. Acacia cornigera e ocupată de furnici Pseudomyrmex).

mirmecotrofie: Capacitatea unor plante de a absorbi nutrienți (în special azot) din resturile moarte lăsate de furnici (ex. Cecropia).

mirodenie: Vezi condiment

mistreț: Termen popular, despre fructe – pădureț, sălbatic.

mitocondrie: Organit celular cu rol în respirație și producerea de ATP.

mitospor: Spor produs prin mitoză și deci diploid; v. și meiospor, diplospor

mitosporange: Sporange în care sporii sunt produși prin mitoză.

mitotic: Referitor la mitoză.

mitoză: Diviziunea nucleului unei celule eucariote cu producerea a doi nuclei fii având un număr identic de cromozomi cu nucleul inițial; v. și cariochineză, meioză

mitozoospor: Spor diploid, flagelat, mobil la unele alge și ciuperci (ex. Allomyces); v. și meiozoospor

mitozoosporange: Sporange în care se produc mitozoospori la unele ciuperci (ex. Allomyces); v. și meiozoosporange

mitrat (mitriform): În formă de mitră (de episcop) (ex. frunzele de Aloe perfoliata).

mitră: Structură în formă de glugă sau mitră de episcop: ex. coloana formată de o stamină sterilă și/sau filament; porțune a corolei sau caliciului în formă de coif, galee; pălăria în formă de mitră la unele ciuperci.

mixohidric: Despre mușchi – la care apa este transportată atât în interiorul corpului, cât și de-a lungul suprafeței externe prin capilaritate (ex. Funaria hygrometrica); v. și ectohidric, endohidric

mixoploidie: Situație în care există un număr diferit de cromozomi în celulele unui țesut sau organ; v. și himeră, mozaic

mixospermie: Proprietatea unor semințe de a produce mucilagii când sunt hidratate, permițând fixarea de sol sau de animale (ex. traista-ciobanului - Capsella bursa-pastoris).

mixospor: Spor caracteristic pentru mixomicete sau mixobacterii.

mixosporange: Structură în care se formează mixosporii la mixomicete.

mixotrof: Despre organisme vegetale – care este capabil să utilizeze atât surse de carbon oganic, cât și anorganic (ex. plante carnivore).

mixotrofie: Mod de nutriție a organismelor mixotrofe.

mladă: Vezi lăstar

mlădiță: Formațiune de rod de 10-40 cm lungime care are în poziție terminală și subterminală (2-5) muguri micști, restul mugurilor fiind vegetative (ex. la măr - Malus domestica).

mocirlire: Operație de introducere în mocirlă a rădăcinilor puieților până aproape de colet sau a marcotelor și butașilor înainte de plantare.

moină: Teren agricol lăsat necultivat unul sau mai mulți ani pentru a-i spori proprietățile productive.

molidiș: Pădure de molizi (Picea).

molimă: Boală care atacă un număr mare de plante.

monadă: Granul de polen unic, neunit.

monadelf (monadelfic): Despre androceu – format din stamine unite într-un singur mănunchi (ex. la răchită-roșie - Salix purpurea).

monandru (monandric): Despre flori – cu o singură stamină (ex. la coada-calului - Hippuris vulgaris).

monarh: Despre stel – cu un singur fascicul lemnos (ex. în rădăcina unor pteridofite).

moniliform: În formă de șirag de mărgele, cu umflături globuloase uniforme, intermitente (ex. rădăcinile la Momordica sau perii la Tradescantia); v. și torulos

monilioză: Boală a pomilor fructiferi provocată de ciuperci din genul Monilinia, manifestată prin apariția pe fructe a unor cercuri concentrice de mucegai, urmată de putrezirea acestora.

monoachenă: Fruct format dintr-o singură achenă (ex. troscot - Polygonum aviculare).

monoaxial: Vezi uniaxial

monoblastic: Despre conidiogeneză – în care conidia provine dintr-un singur punct al celulei conidiogene.

monocarion: Celulă din hifele sau miceliul unor ciuperci, care conține un singur nucleu; v. și dicarion

monocariotic: Vezi uninucleat

monocarp: Fruct dintr-o singură carpelă.

monocarpelar: Despre gineceu – format dintr-o singură carpelă (ex. la Fabaceae); (= unicarpelar)

monocarpic: 1. Despre plante – care înflorește și fructifică o singură dată în viață (ex. plante anuale și bienale); v. și hapaxant, policarpic (1) 2. Despre plante – cu un singur fel de fruct.

monocarpie: Caracteristica plantelor monocarpice.

monocaul: Vezi haplocaul

monocaziu: Vezi monohaziu

monocefal: Despre flori – cu un singur capitul; v. și policefal

monocelular: Vezi unicelular

monocentric: Despre talul unor ciuperci – având un singur centru de creștere și reproducere; v. și policentric

monociclic: 1. Despre plante – care prezintă o singură perioadă de înmulțire pe an. 2. Despre flori – dispus într-un singur verticil; v. și policiclic 2. Despre frunze – care sunt active o singură perioadă de vegetație (ex. la plop - Populus); v. și holociclic, pleiociclic, estivavirescent

monoclamideu (monochlamideu): Cu un singur înveliș floral (fie corolă, fie caliciu); (= haploclamideu); v. și diclamideu

monoclin: Despre flori, plante – vezi bisexuat

monocotiledonat: 1. Despre plante, semințe, embrioni – cu un singur cotiledon. 2. Clasă de angiosperme al căror embrion are de obicei un singur cotiledon. v. și dicotiledonat

monocronic: Care s-a petrecut sau a cărui origine a avut loc o singură dată (ex. despre originea unui grup taxonomic); v. și policronic

monocultură: 1. Sistem de cultivare permanentă pe un teren a aceleiași specii de plante; v. și policultură 2. Predominarea unei plantații de un anumit fel (de cafea, cacao etc.) într-o țară, regiune etc.

monodesmic: Cu un singur fascicul de vase conducătoare (ex. pețiol).

monoecie: Caracterul unei plante monoice.

monofacial: Despre frunze – cu o singură epidermă abaxială sau adaxială care înconjoară lamina (ex. frunză cilindrică la ceapă - Allium cepa sau frună ensiformă la stânjenele - Iris germanica); (= unifacial); v. și bifacial

monofag: 1. Cu nutriție de un singur fel. 2. Care parazitează aceeași plantă gazdă; (= homofag, monotrof); v. și heterofag

monofil: 1. Vezi unifoliat 2. Despre caliciu – format dintr-o singură piesă.

monofiletic: Despre un grup taxonomic – care a evoluat dintr-un singur strămoș comun; v. și parafiletic, polifiletic

monofilic: Despre flori, plante – care este polenizată de o singură specie sau doar de câteva specii foarte apropiate de animale polenizatoare; v. și oligofilic, polifilic

monofilie: Caracteristica unui grup monofiletic.

monofitic: 1. Provenit de la sau format dintr-o singură specie de plante; v. și oligofitic, polifitic 2. Vezi autoic

monoflagelat: Despre celule – cu un singur flagel (ex. unele ciuperci unicelulare); (= uniflagelat)

monoflor: Despre polen, miere – provenit de la florile unei singure specii.

monogam: Despre flori, plante – vezi unisexuat

monogamie: Caracterul unei plante sau flori mongame.

monogeneric: Despre familii – care conține un singur gen (ex. familia Aquifoliaceae conține numai genul Ilex).

monogenic: 1. Despre organisme – care produce descendenți de un singur sex; v. și amfogenic 2. Reprodus pe cale asexuată. 3. Condiționat de un singur factor genetic.

monogerm: Despre fructe – care dă naștere unei singure plante; despre plante – care produce astfel de fructe, de obicei cu referire la soiuri de sfeclă - Beta vulgaris al căror glomerul (impropriu numit uneori "sămânță") dă naștere unei singure plantule; v. și multigerm

monogin: Despre flori – cu un singur pistil; v. și poligin

monoginie: Starea unei flori monogine; v. și poliginie

monogonie: Reproducere asexuată, incluzând sciziparitatea și înmugurirea; v. și amfigonie

monohaziu (monocaziu, monochaziu): Inflorescență simpodială simplă în care de pe o axă primară care se termină cu o floare pornește, subterminal, o singură ramificație laterală terminată la rândul ei cu o floare, ramificația continuând unilateral. Cuprinde: drepaniu, ripidiu, bostrix și cincin. Se mai numește și cimă unipară.

monohibrid: Plantă provenită prin monohibridare.

monohibridare: Încrucișarea a doi genitori homozigoți din aceeași specie care diferă printr-un singur caracter ereditar.

monoic: Despre plante – cu flori unisexuate în care florile mascule și cele femele se află pe același exemplar (ex. fag - Fagus sylvatica).


Plantă monoică (schemă)

monolectic: Vezi monotropic

monolepsie (monolepsis): Tip de hibridare în care se transmit urmașului numai caracterele unuia dintre părinți.

monolet: Despre spori sau polen – care prezintă pe suprafață o singură urmă sau cicatrice liniară, ce marchează locul în care a fost atașat de un alt spor sau granul de polen și de care s-a separat în timpul formării (ex. la feriga comună - Dryopteris filix-mas); v. și laesură, trilet

monomer: Format dintr-o singură piesă (ex. gineceu, ovar etc.).

mononematos: Despre conidiofor – care este solitar sau iasă împreună cu mai mulți conidiofori din stomată, fără a fi uniți.

mononucleat: Vezi uninucleat

monopetal: Despre flori – cu o singură petală; (= unipetal); v. și gamopetal

monopiren: Despre fructe – cu o singură sămânță osoasă (sâmbure).

monoplanetic: Despre ciuperci – care prezintă monoplanetism; v. și diplanetic

monoplanetism: Prezența unui singur tip de zoospori la unele ciuperci; v. și diplanetism

monopodial (monopodic): Tip de ramificare în care fiecare ramură se dezvoltă lateral dintr-o axă principală care crește continuu prin mugurele său terminal. Ramurile dezvoltate din axul principal cresc tot terminal, dar rămân mai scurte comparativ cu axul principal; v. și monopodiu, simpodial

monopodiu: Tulpină care crește continuu (indefinit) în înălțime prin mugurele terminal. Ramurile dezvoltate din acest ax cresc tot terminal, dar rămân mai scurte comparativ cu trunchiul principal (ex. brad - Abies alba); v. și simpodiu

monosacat: Despre granulul de polen – care conține un singur sac aerifer (ex. la Tsuga).

monosamară: Tip de samară în care pericarpul se prelungește într-o singură aripă laterală (ex. la frasin - Fraxinus excelsior); v. și disamară

monosepal: Despre flori – cu o singură sepală; (= unisepal); v. și gamosepal

monosexuat: Vezi unisexuat

monosifonic: Despre alge – cu un singur tub continuu în filament.

monospecific: Despre genuri, familii sau alte grupuri taxonomice – care conține o singură specie (ex. cedrul chilian - Austrocedrus chilensis este singura specie din genul Austrocedrus); (= unispecific); v. și monotipic

monosperm: Despre fructe – care conține o singură sămânță (ex. la cais - Armeniaca vulgaris); (= uniseminal)

monospor: Spor asexuat din care se formează un individ similar cu cel care a produs sporul, întâlnit la alge roșii (rodofite).

monosporange: Sporange care produce un singur spor la unele alge roșii (rodofite).

monosporangiat: Despre conuri – care conține un singur tip de sporange, fie microsporangi, fie megasporangi; v. și amfisporangiat

monosporic: Cu un singur spor.

monostel: Un singur stel cu țesuturile vasculare formând o unitate structurală (termen ieșit din uz); v. și dictiostel

monostelic: Care prezintă monostelie.

monostelie: Prezența unui singur stel, situația cea mai răspândită; v. și polistelie

monostemon: Vezi haplostemon

monostil: Despre flori – cu un singur stil.

monostratificat: Vezi unistratificat

monotecal (monotecic): Despre antere – cu o singură tecă (ex. la Alnus); v. și bitecal

monotipic: Despre taxoni – care conține un singur taxon imediat inferior, în special cu referire la genuri care au o singură specie (ex. cedrul chilian - Austrocedrus chilensis este singura specie din genul Austrocedrus); v. și monospecific, politipic

monotopic (monotop): Care trăiește sau este originar dintr-un singur loc sau areal; v. și politopic

monotrih: Cu un singur păr, cil sau flagel (ex. gamet).

monotrof: Vezi monofag

monotropic: Despre specii polenizatoare – care vizitează o singură specie sau doar câteva specii foarte apropiate de plante cu flori; (= monolectic); v. și oligotropic, politropic

monoxen (monoxenic): Despre paraziți – care crește pe o singură plantă gazdă; v. și autoic, polixen

monozigotic: Despre indivizi – care provin din același ovul fecundat (zigot).

monozis: Separarea unor părți ale plantelor care în mod obișnuit sunt unite între ele.

monstruozitate: Anomalie morfologică a unor organe vegetale.

montan: Despre plante – care trăiește în zona de munte (ex. floare de colț - Leontopodium alpinum); (= monticol, orofil)

monticol: Vezi montan

monument al naturii: Plantă cu o importanță deosebită științifică, estetică sau a rarității și care trebuie conservată și protejată (ex. floare de colț - Leontopodium alpinum).

morfogeneză: Procesul de formare și dezvoltare a structurilor morfologice ale organismelor.

morfologie: 1. Forma și structura unui organism. 2. Studiul formei și al structurii.

morfoplancton: Plancton format din organisme ale căror caractere morfologice le ușurează plutirea (ex. dimensiune redusă, forma corpului, structuri care conțin lipide sau gaz).

moscat: Cu miros de mosc (ex. angelică - Angelica archangelica).

morfotip: Exemplarul tipic al uneia dintre formele unei specii polimorfice.

moșneag: Termen popular pentru o plantă tânără, pitică de floarea-soarelui (Helianthus annuus) formată din semințe infectate cu mană.

motilitate: Mișcare sau capacitatea de mișcare (ex. a unor celule sau organe).

motocositoare: Cositoare mecanică.

motocultor: Mașină agricolă de putere mică pentru lucrări pe suprafețe mici și în sere.

motor: Celulă motoare – tip de celulă care funcționează ca o balama la articulații, permițând mișcarea unor părți ale plantelor cum ar fi închiderea și deschiderea frunzelor ca răspuns la intensitatea luminii sau închiderea rapidă a unei frunze la plantele carnivore.

mozaic: 1. Organ sau organism care cuprinde două sau mai multe clone diferite de celule, derivate însă din același zigot; v. și himeră 2. Viroză a plantelor, manifestată prin apariția unor pete decolorate pe frunze, care alternează cu porțiuni colorate normal, având aspect mozaicat (ex. la tutun - Nicotiana tabacum). 3. Mozaic foliar – situație în care frunzele unei plante au mărimi diferite și se intercalează unele în altele în același plan, astfel încât nu se umbresc reciproc (ex. la iederă - Hedera helix). 4. Aranjament de plante decorative în parcuri și grădini cu specii variat colorate formând diverse modele artistice; v. și mozaicultură

mozaicultură: Artă horticolă care implică crearea de opere de artă bi- sau tridimensionale realizate din specii anuale și ocazional perene, cu frunze viu colorate; v. și artă topiară

mraniță: Îngrășământ agricol natural provenit din gunoi de grajd bine fermentat sau din resturi vegetale (în special frunze) descompuse.

mucegai: Denumire dată ciupercilor saprofite sau parazite care se dezvoltă pe suprafața unui material organic, pe ziduri, pe pietre etc. sub forma unui strat pâslos, albicios, cenușiu sau verzui, și care produce degradarea substratului pe care se dezvoltă.

mucifer: Care secretă sau conține mucilagii (ex. canal).

mucilagigen: Care produce sau secretă mucilagii (ex. celule mucilagigene la specii de Malvaceae).

mucilaginos: Cu aspectul sau consistența unui mucilagiu.

mucilagiu: Substanță vâscoasă din celulele unor plante alcătuită din polizaharide puternic hidratate.

mucron: Vârf mic și ascuțit cu care se termină unele organe ale plantelor (ex. la frunza de măzăriche - Vicia sativa).


Mucron la petala unei specii de dovleac (Cucurbita moschata)
sursă: Wikipedia

mucronat: Terminat la vârf cu un spin moale și scurt (mucron) (ex. vârful frunzei de măzăriche - Vicia sativa).

mugure: Organ de creștere și rodire care se formează pe tulpini și ramuri, în axila frunzelor sau chiar pe rădăcini (muguri adventivi) și care cuprinde primordiile florii, a frunzei sau a lăstarilor, de obicei acoperit de solzi protectori.

mugurire: Vezi înmugurire

mulci: Material organic (iarbă, paie, rumeguș, ace de pin, frunziș etc.) sau anorganic (pietriș, materiale pentru acoperișuri, polietilenă etc.) care se așterne pe sol pentru a menține umiditatea în sol și a împiedica creșterea buruienilor.

mulcire: Operație prin care pe solul gol se așterne frunziș, paie, iarbă tunsă, folie sau alt material.

mulcitor: Mașină de tuns care mărunțește iarba tăiată și o așterne din nou pe gazon, asigurând astfel fertilizarea gazonului.

Muller: Vezi corpii lui Muller

multianual: Despre plante – perenă.

multiarticulat: Cu numeroase articulații.

multiaxial: 1. Cu mai multe axe; (= pluriaxial) 2. Despre axul unor alge pluricelulare – care are mai multe celule apicale care generează filamente paralele.

multicarinat (multicarenat): Cu mai multe carene sau creste.

multicarpelar: Vezi policarpelar

multicaul: Cu mai multe tulpini sau trunchiuri.

multicelular: Format din mai multe celule; (= pluricelular, policelular); v. și unicelular

multiciliat: Cu numeroși cili.

multicostat: Vezi pluricostat

multicuspid (multicuspidat): Despre structuri anatomice sau organele unor plante – cu mai multe vârfuri; v. și cuspidat

multidentat: Cu numeroși dinți.

multidigitat: Cu mai multe diviziuni digitiforme (ex. frunze, spice).

multifid (multifidat): Despre unele organe ale plantelor, în special frunze – de mai multe ori fidat în segmente până la mijlocul lungimii sau lățimii sale.

multiflagelat: Cu numeroși flageli.

multiflor: Vezi pluriflor

multifoliat: Cu frunze numeroase; (= plurifoliat, polifil)

multiform: Vezi polimorf

multifurcat: Vezi politom

multifurcație: Vezi politomie

multigerm: Despre fructe – care dă naștere mai multor plante; despre plante – care produce astfel de fructe, de obicei cu referire la soiuri de sfeclă - Beta vulgaris al căror glomerul (impropriu numit uneori "sămânță") dă naștere mai multor plantule; (= plurigerm); v. și monogerm

multijugat: Despre frunze compuse – cu mai multe perechi de foliole.

multilobat: Divizat în numeroși lobi.

multilocular: Vezi plurilocular

multinerv (multinervat): Cu mai multe nervuri (ex. frunza la majoritatea angiospermelor); v. și uninerv

multinucleat (multinuclear): Vezi plurinucleat

multiovulat: Vezi poliovulat

multipar: Cimă ~ – vezi pleiohaziu

multipartit: Cu mai multe incizii până aproape de bază sau de linia mediană (ex. frunză); (= pluripartit)

multiperigen: Tip de stomate în care celulele stomatice sunt înconjurate de un număr mai mare de șase celule anexe dispuse inelar în jurul celulelor stomatice fără o anumită ordine (ex. la unele monocotiledonate).

multipolar: Cu mai mulți poli (fusul acromatic în cariocineză).

multiramificat: Cu multe ramuri.

multiseptat: Cu numeroși pereți despărțitori (= pluriseptat)

multiseriat: 1. Dispus în trei sau mai multe cicluri (ex. androceu); (= policiclic) 2. Despre trihomi – formați din mai multe șiruri vertical de celule. 3. Despre raze medulare – compusă din mai multe șiruri verticale de celule. - (= pluriserial); v. și uniseriat

multisperm: Vezi polisperm

multistelic: Vezi polistelic

multitulpinal: Despre arbori – care are mai multe trunchiuri pornind de la bază; v. și multicaul

multivalv: Despre fructe dehiscente – format din mai multe valve.

mumificare (mumificație, mumifiere): Proces de uscare, de zbârcire a fructelor, datorită unor ciuperci.

mural: Despre plante – care crește pe ziduri.

muricat: Cu suprafața aspră, acoperită cu mici excrescențe scurte, tari și ascuțite (ex. semințele de opaiță - Silene latifolia).

muriform: De forma unui zid de cărămizi (ex. raze medulare formate din țesut parenchimatos cu celule dispuse în șiruri suprapuse).

muriș: Loc în care cresc tufe de muri, desiș de muri (Rubus).

muroplast: Vezi cianoplast

muscicol: Care crește pe mușchi (ex. licheni); (= briofil)

muscoid: Vezi brioid

mustăți: 1. Fire lungi și subțiri care cresc pe spicul cerealelor (ariste). 2. Rădăcinile adventive ale porumbului, cepei, viței-de-vie etc.

mușchi (musci, muscinee): Vezi briofite

mușuroire: Operația de îngrămădire a pământului la rădăcina unei plante, asemenea unui mușuroi, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei; (= cuibărire)

mutație: Modificare în structura chimică a ADN, cu efecte genetice, datorată unor cauze spontane sau sub influența unor factori mutageni.

mutic: Despre frunze – care se termină cu un organ prelungit (spin, aculeu etc.).

mutualism: Simbioză în care ambii parteneri beneficiază în urma asocierii.

muzeu botanic: Instituție care achiziționează, conservă și expune publicului diverse exemplare, materiale sau obiecte de interes botanic.







Comentarii, adăugiri sau sugestii pot fi trimise la: tavilis@yahoo.com

Pagină realizată și întreținută de Dr. Octavian Laiu


Copyright © 2002-2018 | Octavian Laiu