C
C: Simbol pentru corolă într-o formulă florală.
C3: Plante la care fixarea dioxidului de carbon se realizează doar prin ciclul Calvin în compuși cu 3 atomi de carbon (3-fosfoglicerat), ca la majoritatea plantelor temperate; v. și C4
C4: Plante care fixează dioxidului de carbon în compuși cu 4 atomi de carbon (ex. oxaloacetat, malat, aspartat). Sunt în principal plante tropicale adaptate la condiții de temperatură crescută și umiditate scăzută; v. și C3
caaguazu: Vezi selva
caatinga: Pădure tropicală rară, din estul Podișului Braziliei și din Venezuela, formată din arbuști și arbori mici, țepoși, desfrunziți în anotimpul secetos, mărăcinișuri și din ierburi dure.
cacogeneză: Incapacitatea de a hibridiza.
cactusist: Cultivator de cactuși.
caduc: Despre organele unor plante – care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme; v. și deciduu
calamus: Tip de tulpină erbacee cu noduri dese și neevidente, dispuse spre baza tulpinii, iar internodurile pline cu un țesut spongios (ex. la pipirig - Juncus effusus).
calatidiu: Inflorescență monopodială simplă în care pe axa lățită ca un disc se dispun flori sesile (ex. la bănuței - Bellis perennis); (= antodiu)
 | Calatidiu la mușețel (Matricaria chamomilla) sursă: Wikipedia |
calază: Vezi șalază
calazogam: Vezi șalazogam
calazogamie: Vezi șalazogamie
calcarizare: Impregnarea pereților celulari cu carbonat de calciu care imprimă rigiditate structurilor respective (ex. la alga roșie Lithothamnion, la specii de Cucurbitaceae ș.a.); v. și silicifiere, mineralizare
calceiform: În formă de pantof (mic) (ex. labelul la papucul-doamnei - Cypripedium calceolus).
calcicol: Vezi calcifil
calcifil: Despre plante – care s-a adaptat să se dezvolte pe soluri cu o mare cantitate de cationi de calciu (Ca2+) (ex. albumiță - Leontopodium alpinum); (= calcicol)
calcifob (calcifug): Despre plante – care evită solurile cu o mare cantitate de calciu (ex. lupin - Lupinus albus).
calcocloroză: Boală a plantelor manifestată prin îngălbenirea frunzelor sau a altor organe verzi, provocată de lipsa fierului asimilabil din solurile calcaroase.
calcone: Pigmenți vegetali derivați de la benziliden-aceto-fenonă.
calibiu: Fructul de la Fagaceae. Este o nucă provenită dintr-un ovar inferior și este învelită parțial sau total de o cupulă (ex. jirul la fag - Fagus sylvatica).
 | Jirul, fructul fagului (Fagus sylvatica) este un calibiu |
calibrare: Sortarea după mărime a fructelor, semințelor etc.
calibror: 1. Aparat pentru sortarea fructelor după mărime. 2. Instrument pentru măsurarea diametrului puieților.
calicifer: Care este prevăzut cu un caliciu.
caliciflor: Despre organele unor plante – fixat pe caliciu.
caliciu: Primul înveliș al florii format din frunze modificate, în general verzi, numite sepale; (= calix); v. și corolă
calicoid: Asemănător cu un caliciu (ex. perigon calicoid când tepalele sunt verzi ca un caliciu tipic la Urtica); v. și sepaloid
calicul: Caliciu extern sau secundar, situat în afara caliciului propriu-zis (ex. la specii de Dipsacaceae).
caliptrat: Prevăzut cu caliptră.
caliptră: 1. Țesut care protejează vârful rădăcinii, format din mai multe straturi de celule parenchimatice, vii. Are formă de degetar mai gros la vârf și mai subțire progresiv către margini; (= piloriză, scufie) 2. Parte a arhegonului în care se formează sporii la mușchi și licheni.
caliptriform (caliptroid): În formă de caliptră sau coif (ex. caliciu la Eschscholzia californica).
caliptrogen: Meristem primar al rădăcinii care generează caliptra.
calix: Vezi caliciu
calogeneză: Procesul de formare a calusului; (= calusare)
calopodiu: Vezi spată
calos: Prevăzut cu calus (ex. țesut, frunză).
calotă: Țesut protector situat între micropil și ovar.
caloză: Polizaharid complex, insolubil care se depune și acoperă pe timp de iarnă pereții ciuruiți din vasele liberiene, oprind circulația substanțelor. Se poate resorbi primăvară sau poate rămâne definitiv. Se produce și ca răspuns la o vătămare (mecanică sau chimică) sau infecție.
calozitate: Vezi calus
calus: Țesut de cicatrizare cu creștere neorganizată și aspect tumoral format pe un organ vătămat; (= calozitate)
calusare: Vezi calogeneză
cambial: Care se referă la sau provine din cambiu.
cambiu: Meristem secundar care generează la exterior țesut liberian secundar, iar la interior lemn secundar, pe care le intercalează între țesuturile primare, determinând creșterea în grosime. Este numit și zonă generatoare libero-lemnoasă.
camecor (camechor): Despre plante – ai cărei diaspori se răspândesc prin rostogolire pe sol sub acțiunea vântului (ex. Salsola).
camecorie (camechorie): Răspândirea diasporilor prin rostogolire pe sol sub acțiunea vântului (ex. Colutea arborescens).
camefită (chamefită): Plantă erbacee sau arbust cu muguri de regenerare localizați aproape de suprafața solului (sub 25–30 cm înălțime) și protejați peste iarnă de stratul de zăpadă sau de litieră. Ex. trifoi târâtor - Trifolium repens, afin - Vaccinium sp., Vinca sp., plante-pernițe (Minuartia sedoides, iarba roșioară - Silene acaulis).
campaniflor: Despre flori – în formă de clopoțel.
campanulat (campaniform): În formă de clopoțel (ex. caliciu la dovleac - Cucurbita pepo).
 | Corolă campanulată la albăstrică (Campanula rotundifolia) sursă: Wikipedia |
campestru: Despre plante – răspândită în regiunile de câmpie, până la 200 (300) m altitudine; (= arvicol).
campilodromă: Tip de nervație în care mai multe nervuri principale pornesc de la baza laminei și se arcuiesc către vârf (ex. la fluierătoare - Tamus communis).
campilotrop: Despre ovul – cu corpul puternic curbat, astfel încât hilul, șalaza și micropilul sunt apropiate și dispuse după o linie curbă (ex. la Brassicaceae).
campina: Formație vegetală de tip savană împădurită, pe nisipuri aluvionare din bazinul Amazonului.
campinara: Formație vegetală asemănătoare cu gariga, din ierburi și esențe lemnoase secundare din America de Sud.
campos: Savană cu arbori sau arbuști în Podișul Braziliei.
camptocarp: Cu fructe curbate.
camptodromă: Tip de nervație în care există o singură nervură principală, iar nervurile secundare se arcuiesc către marginea limbului (ex. la crușân - Rhamnus frangula).
canabicultură: Cultivarea cânepii de India, pentru marijuana.
canal: Formațiune organică în formă de tub, vas sau cale de comunicație la plante prin care circulă substanțele nutritive, secreții etc. (ex. canale rezinifere).
canaliculat: Străbătut de un șănțuleț (ex. frunza la ienupăr - Juniperus communis).
cancelat: Cu fibre sau lamele subțiri dispuse în formă de rețea (ex. semințele de mac-cornut - Glaucium).
cancer: Boală a unor plante produsă de unele ciuperci și bacterii parazite.
candelabriform: În formă de candelabru, cu ramuri radiare dispuse în verticilii pe un ax vertical (ex. inflorescența la unele specii de Primula); v. și abietiform
candidat: Arbore de bună calitate care rămâne în arboret după aplicarea măsurilor de curățire; v. și aspirant
canelură: Adâncitură longitudinală pe trunchiul unor arbori.
cantarofil: Despre plante – care se polenizează cu ajutorul gândacilor (ex. Shorea parvifolia).
cantarofilie: Polenizare cu ajutorul gândacilor.
canton: Cea mai mică unitate în administrația pădurilor.
capilar: Subțire, fin și îngust ca un fir de păr (ex. tulpina la tremurătoare - Briza media).
capilaritate: Proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a coborî în tuburi foarte subțiri datorită tensiunii superficiale a lichidului. Este responsabilă de circulația apei în plante, formarea picăturilor, bulelor, retenția apei în urma gutației sau formării de rouă etc.
capilițiu: Rețea de filamente sterile printre sporii din corpul de fructificație la unele ciuperci și mixomicete.
capitat: 1. Care are un vârf globulos-dilatat asemănător cu un cap (ex. stigmatul la ciuboțica-cucului - Primula). 2. Despre inflorescențe – cu florile adunate într-o structură globuloasă (ex. la Asteraceae).
capitul: Inflorescență monopodială simplă în care pe axa principală scurtă, sferică sau ovoidă, compactă sau goală, se inseră flori sesile sau scurt pedicelate (ex. la mușețel - Matricaria recutita).
capreolat: Prevăzut cu cârcei.
caprificație: Procedeu de polenizare a florilor smochinilor (Ficus carica) cultivați cu polen de la cei sălbatici, pentru a favoriza fructificarea.
capsidă: Învelișul proteic al unei particule virale.
capsomer: Subunitate structurală proteică a capsidei virale.
capsulă: 1. Fruct uscat, dehiscent, format din mai multe carpele concrescute, cu una sau mai multe loji, cu numeroase semințe (ex. la mac - Papaver somniferum). 2. Sporangele briofitelor în formă de urnă. 3. Înveliș mucos exterior al unor specii de bacterii și de alge microscopice.
capsulifer: Care poartă sau produce fructe de tip capsulă.
caracter: Însușire sau conformație fizică a unui organism care permite compararea cu alt organism.
carantină: Izolarea unei plante, pentru o anumită perioadă, de pericolul contaminării cu un anumit agent patogen transmisibil.
carcerulă: Fruct uscat, schizocarpic care la maturitate se desface în mai multe segmente indehiscente cu aspect de nucă cu câte o sămânță sau cu puține semințe fiecare (ex. la specii de Lamiaceae).
carenat (carinat): În formă de carenă, de luntre, prevăzut cu o proeminență longitudinală (ex. frunzele la sângele-voinicului - Nigritella rubra).
caricografie: Descierea sistematică a speciilor din genul Carex (rogoz).
caricologie: Studiul speciilor din genul Carex (rogoz).
carie: Degradare a lemnului prin găurire și măcinare de către cari.
carinat: Vezi carenat
carină (carenă): Structură formată din cele două petale anterioare, mai mult sau mai puțin unite, asemănătoare cu carena unei bărci, la floarea de Faboideae (fostă Papilionaceae); (= luntriță)
cariochineză (cariocineză): Diviziunea nucleului unei celule în timpul mitozei.
cariogamie: Fuzionarea nucleilor a doi gameți în urma fertilizării; v. și plasmogamie
carioliză: Dezintegrarea nucleului unei celule.
carioplasmă: Vezi nucleoplasmă
cariopsă: Fruct uscat, indehiscent, cu o singură sămânță caracteristic speciilor de Poaceae. Pericarpul este concrescut cu sămânța.
 | Cariopse aparținând unor diverse specii de Poaceae (graminee) sursă: Wikipedia |
carne: 1. Partea comestibilă a unor fructe și legume; pulpă. 2. Corpul macromicetelor.
cariotip: Reprezentarea grafică sau microfotografică a cromozomilor unei celule aparținând unei anumite specii sau soiuri.
carnivor: Despre plante – care este capabilă să utilizeze substanțe nutritive obținute din animale capturate și digerate, în special insecte (ex. roua-cerului - Drosera rotundifolia); v. și protocarnivor
carofite: Încrengătură de alge verzi (Charophyta) cu corpul constituit dintr-un ax articulat, cu noduri, internoduri din care emerg verticile de ramuri și rizoizi; v. și clorofite
carotenoide: Pigmenți portocalii, galbeni, roșii sau maro, neazotați, larg răspândiți în regnul vegetal, cu rol în fotosinteză.
carpadeliu: Vezi diachenă
carpelar: Referitor la carpelă.
carpelat: Vezi pistilat
carpelă: Element constitutiv al gineceului, format dintr-un ovar cu unul sau mai multe ovule, de obicei cu un stil și stigmat; v. și pistil, stamină
carpelodie: Transformarea anormală a unor organe florale în structuri asemănătoare cu carpelele (ex. transformarea staminelor la papaia - Carica papaya, cu formarea unor fructe mici, deformate); v. și pistilodie, staminodie
carpelodiu: Carpelă sterilă; (= carpodiu); v. și pistilodiu
carpelomanie: Proliferarea anormală, excesivă a carpelelor.
carpodiu: Vezi carpelodiu
carpofag: Vezi frugivor
carpofită: Plantă inferioară la care sporangii sunt incluși în organe speciale, numite sporocarpi (unele ciuperci și ferigi).
carpofor: 1. Suport al mericarpilor la Apiaceae. 2. Bază lărgită a gineceului (ex. la Nelumbo). 3. Pedicelul sporocarpului la ciupercile superioare.
carpogamie: Reproducere sexuată la algele roșii (rodofite) prin care rezultă carposporii.
carpogen: Care produce carpogoane, carpele sau fructe.
carpogeneză: Procesul de formare a fructului.
carpogon: Gametangele femel la algele roșii (rodofite).
carpolit: Fruct fosil; (= litocarp)
carpoliză: Disocierea carpelelor sudate.
carpologie: Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul fructelor.
carpomanie: Producerea excesivă a cistoliților în unele fructe.
carpopodiu: Pedicelul steril al fructului (ex. la unele Asteraceae).
carposferă: Oosfera înainte de fecundație.
carposperm: Oosfera fecundată, la alge.
carpospermie: Prezența unui fruct monosperm fără mecanisme speciale de diseminare.
carpospor: Spor (de obicei diploid) produs de carposporofit la algele roșii (rodofite).
carposporange: Sporange în care se formează carpospori la algele roșii (rodofite).
carposporofit: Sporofit produs din fuziunea gameților la algele roșii (rodofite) care produce carpospori și care trăiește în interiorul gametofitului femel haploid.
carpotrop (carpotropic): Care prezintă carpotropism.
carpotropism: Mișcare de curbare care asigură protejarea fructelor în timpul maturizării sau răspândirea semințelor sau fructelor (ex. îndoirea pedunculului fructelor unor plante mirmecocore astfel încât fructele să ajungă la nivelul solului de unde furnicile pot prelua și răspândi semințele).
carpozom: Totalitatea structurilor unei ciuperci care poartă fructificații și care formează o masă unică, morfologic diferită în funcție de specie.
carrascal (carrasco): Desiș spinos, impenetrabil, în regiunile aride din Brazilia.
cartare: Identificarea și delimitarea rezervațiilor dintr-un arboret.
cartilaginos: Despre marginea frunzelor – elastic și rezistent, asemănător unui cartilaj.
carunculă: Excrescență cărnoasă, de forma unui neg care astupă micropilul și acoperă o mică porțiune din tegumentul seminței (ex. la ricin - Ricinus communis); (= strofiolă)
casă de vegetație: Construcție specială, cu acoperișul și cu pereții de sticlă, folosită pentru experiențe de agrochimie, plantele fiind cultivate în vase de vegetație.
casmocleistogamie: Prezența atât a unor flori casmogame (care se deschid), cât și cleistogame (care nu se deschid niciodată) pe același individ.
casmofil: Vezi saxicol
casmogam: Despre flori – care prezintă casmogamie.
casmogamie: Polenizare încrucișată care se realizează după deschiderea florilor.
Caspary: Vezi benzile lui Caspary
castrare: Îndepărtarea staminelor dintr-o floare hermafrodită sau a inflorescențelor masculine ale plantelor unisexuate monoice.
catacorolă: Corolă secundară externă (ex. la Azalea, Gloxinia).
catadromă: Tip de nervație a frondei ferigilor în care prima nervură bazală este îndreptată în jos și spre bază (ex. la Lastreopsis marginans); v. și anadromă
 | Nervație catadromă (schemă) |
catafilă: Frunză redusă, de forma unor solzi, în tulpinile subpământene sau la exteriorul mugurilor.
cataplasmă: Țesut vegetal anormal (ex. calus, gală).
caudat: Prevăzut cu o prelungire în formă de coadă (ex. fructe de curpen - Clematis).
caudex: Tulpina unei plante, în special a unor ferigi sau monocotiledonate lemnoase (ex. palmieri).
caudicul: Peduncul flexibil care unește polinia cu viscidiumul la floarea de Orchidaceae.
caulicol: Care trăiește pe tulpinile și ramurile unor arbori (ex. ciuperci parazite).
caulicul: Tulpinița embrionului pe care sunt inserate cotiledoanele; (= tigelă)
caulidiu: Tulpinița principală la briofite.
caulifer (caulescent): Despre plante – care are tulpină aeriană; v. și acaul
cauliflor: 1. Care prezintă cauliflorie. 2. Care înflorește înainte de a înfrunzi (ex. caisul - Prunus armeniaca); (= protant)
cauliflorie: Dezvoltarea florilor direct pe tulpină, proprie unor arbori tropicali (ex. Crescentia sau arborele-de-cacao - Theobroma cacao).
 | Cauliflorie la arborele de cacao (Theobroma cacao) sursă: Wikipedia |
cauliform: În formă de tulpină.
caulinar: Care ține de tulpină sau care crește pe tulpină; (= tulpinal)
caulis: Tip de tulpină erbacee cel mai frecvent întâlnită, formată din noduri și internoduri aproximativ egale, pline cu măduvă sau fistuloase (goale) (ex. la morcov - Daucus carota); prin generalizare – tulpina plantelor.
caulocarpic: Despre plante – cu tulpină persistentă mai mulți ani care poartă anual flori și fructe; v. și rizocarpic
caulocistidă: Cistidă formată pe suprafața piciorului unor ciuperci bazidiomicete.
caulogeneză: Procesul de formare a tulpinii sau lăstarilor.
cauloid: Parte a talului unor alge care se aseamănă morfologic cu tulpina plantelor superioare; v. și filoid, rizoid
caulom: Termen general pentru structurile tulpinale ale unei plante.
caulonemă: Porțiune a protonemei unor mușchi, puternic ramificată, de culoare roșcat-maronie, cu puține cloroplaste, formată din celule lungi cu pereți terminali oblici; v. și cloronemă, protonemă
caulotaxie: Modul de așezare a ramurilor pe tulpină.
călăraș: Coardă de rod la vița-de-vie (Vitis vinifera), scurtată la 4-6 muguri și plasată călare pe coarda de doi ani.
călire: Supunerea unei plante la un sistem de proceduri (băi de apă, aer, soare) pentru a-i mări rezistența față de unele condiții nefavorabile ale mediului; v. și decălire
căpățână: Termen popular pentru partea bulbucată, sferică, a unei plante, formată din tulpină (vezi bulb) sau din suprapunerea frunzelor (ex. căpățână de usturoi - Allium sativum sau de varză - Brassica oleracea).
căpușă: Mugur de viță-de-vie, din care se dezvoltă coardele și rodul; ochi.
cărbune: Vezi tăciune
cărnos: Despre fructe, frunze, tulpini – cu mult miez (ex. frunza de iarbă-de-șoaldină - Sedum acre).
cărpiniș (cărpinet): Pădurice sau desiș de carpeni (Carpinus betulus).
cătiniș: Desiș, mulțime de cătini (Tamarix ramosissima).
cătun: Termen regional pentru pădurice, hățiș, desiș.
cățel: Termen popular pentru fiecare dintre părțile care compun căpățâna de usturoi (Allium sativum).
căzătură: Porțiune de pădure bătrână, cu copacii doborâți de vânt; v. și doborâtură
cânepiște (cânepărie): Teren cultivat cu cânepă (Cannabis sativa).
cârcel: Organ de agățare la unele plante provenit frunză, tulpină sau rădăcină (ex. la mazăre - Pisum sativum).
cârlig ascogen: Cârlig format din îndoirea celulelor terminale ale unei hife ascogene, reprezentând faza premergătoare diferențierii sale în ască la ascomicete.
cârnit: Tăierea, ruperea vârfului lăstarilor tineri purtători de rod ai unor plante (ex. viță-de-vie - Vitis vinifera sau bumbac - Gossypium) pentru a favoriza dezvoltarea și maturarea fructelor.
ceai: Băutură obținută prin macerarea, infuzia sau decocția frunzelor de ceai - Thea sinensis sau a unor plante medicinale.
ceapă: Vezi bulb
ceară: Produs insolubil format din esteri ai acizilor grași cu lanț lung, care formează un strat cu rol protector și hidrofob pe frunze, tulpini sau fructe.
ceas biologic: Vezi bioritm
ceas floral: Ceas mare, decorativ, întâlnit de obicei într-un parc sau alt spațiu public, a cărui față e formată din straturi de flori sau alte plante ornamentale variat colorate.
cecidie: Excrescență anormală pe diferite organe ale plantelor, cauzată de paraziți; (= gală); v. și domațium
cecidiofită: Plantă inferioară (bacterie, ciupercă) care provoacă dezvoltarea galelor.
cecidiofor: Care poartă cecidii (gale).
cecidiologie: Studiul științific al cecidiilor și al paraziților lor.
cefalodie (cefalodiu): Excrescență sferică pe sau în talul unor licheni, rezultată în urma instalării pe sau în corpul lor a unei alge diferite de cea specifică lichenului (ex. la Stereocaulon).
celoblast: Corpul vegetativ plurinucleat fără structură celulară, atingând uneori dimensiuni apreciabile, la unele plante inferioare (ex. Mucor, Caulerpa)
celosperm: Cu semințe găunoase.
celulă: Unitatea structurală a organismelor, alcătuită la plante din protoplast și perete celular.
celulă ou: Vezi zigot
celulă Strasburger: Vezi albumifer
celuloză: Polizaharid format din sute sau mii de unități de beta-D-glucoză care intră în alcătuirea pereților celulari ai plantelor; (= lignoză)
cembret: Pădure de zâmbrii (Pinus cembra).
cenantiu: Inflorescență simpodială (cimoasă) cu ramificații scurte și concrescute, cu receptaculul disciform, purtând numeroase flori (ex. la Dorstenia); v. și hipantodiu
cenobiu: Agregat imobil de organisme unicelulare, nediferențiate ca formă și funcție, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună; v. și colonie
cenocarp (1): Vezi sincarp (1)
cenocarp (2) (cenocarpiu): Vezi sincarp (2)
cenocarpie: Vezi sincarpie
cenocit: Masă protoplasmatică, plurinucleată, continuă, delimitată de un perete celular, la unele alge și ciuperci.
cenocladie: Concreșterea ramurilor prin grefă naturală.
cenogamet: Gamet plurinulceat la unele ciuperci (ex. Rhizopus).
cenospecie: Grup de unități taxonomice (specii, varietăți) care se pot încrucișa cu formarea unor hibrizi uneori fertili.
cenoză: Asociație de organisme care conviețuiesc în același biotop.
cenozigot: Zigot plurinucleat rezultat din fuziunea unor cenogameți, caracteristic pentru unele ciuperci (ex. Rhizopus).
centrarh: Cu xilemul primar formând un singur cilindru în centrul tulpinii și care se dezvoltă ulterior dinspre centru spre exterior. Întâlnit la unele plante fosile (ex. Rhynia); v. și endarh, exarh, mezarh
 | Xilem centrarh (schemă) sursă: Wikipedia |  | Xilem centrarh la planta fosilă Rhynia sursă: Wikipedia |
centrifug (centrifugal): Care tinde sau se dezvoltă de la centru spre exterior (ex. inflorescență cu florile mai tinere spre exterior); v. și centripet
centripet (centripetal): Care tinde sau se dezvoltă de la exterior spre centru (ex. inflorescență cu florile mai tinere în vârf); v. și centrifug
centrofloic: Cu floemul situat în centru și înconjurat de xilem (ex. la obligeană - Acorus calamus); v. și centroxilic
centrosperme: Denumire informală pentru un grup mare de plante cu ovar superior, cu semințele localizate pe o formațiune din centrul fructului. Este aproximativ echivalent cu ordinul Caryophyllales. Ex. garoafa - Dianthus.
centroxilic: Cu xilemul situat în centru și înconjurat de floem (ex. la ferigi); v. și centrofloic
cep: 1. Porțiune din tulpina unui portaltoi, care se lasă deasupra altoiului până la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. 2. Nod din tulpina unui brad sau a unui molid, din care crește ramura.
cephalium: Structură în zona de înflorire a tulpinii unor cactuși, adesea puternic colorată, formată din fire de păr și spini. Planta respectivă își încetează creșterea și dezvoltarea. Ex. la Melocactus; v. și pseudocephalium
 | Cephalium la Melocactus matanzanus sursă: Wikipedia |
cepuit: Tăierea crăcilor de pe trunchiurile de rășinoase, pentru o mai ușoară sortare și manipulare a trunchiurilor.
ceratiu: Fruct capsulă de tip silicvă, bivalvă, fără perete despărțitor (ex. la brebenei - Corydalis).
ceratomanie: Dezvoltarea anormală a frunzelor sau florilor în formă de corn, tub sau pinten.
cercosporioză: Boală a unor plante provocată de ciuperci din genul Cercospora, manifestată prin apariția pe frunze, a unor pete circulare, brune sau albicioase.
cereale: Grup de plante cultivate din familia Poaceae, cu rădăcini fasciculate și tulpini neramificate, ale căror semințe se folosesc ca hrană oamenilor și animalelor, sau în diferite industrii.
cerealicultură: Ramură a agriculturii care studiază cultura cerealelor.
cerealier: Care ține de sau produce cereale.
cerebriform: Cu numeroase circumvoluțiuni, având aspectul unui creier (ex. coloniile unor specii de Penicillium).
ceret: Pădure de ceri (Quercus cerris).
cerifer: Care produce ceară (ex. arborele de ceară - Myrifica cerifera).
cerificare: Acoperirea pereților celulelor epidermice cu ceară sub forma unor perișori (ex. la trestia de zahăr - Saccharum officinarum), plăci stratificate (ex. la arborele de ceară - Myrifica cerifera) sau a unui strat subțire, numit pruină (ex. la fructele de prun - Prunus domestica), cu rol impermeabil.
cerrado: Tip de savană din Brazilia cu ierburi înalte, arbuști de 4-7 m înălțime și tufișuri dense.
cespitos: Cu tulpinile strânse unele lângă altele, formând o masă compactă (ex. la păiuș - Deschampsia cespitosa).
cetină: 1. Ramură de conifere, în special de brad (Abies alba). 2. Denumire generică dată speciilor de arbori și de tufe din clasa coniferelor.
cetiniș: Pădure tânără, desiș de conifere.
chaco: Teritoriu cu aspect de pădure-parc, caracteristic zonei de tranziție între pădurea deasă tropicală și campos în America de Sud.
chalazal: Vezi șalazal
chalază: Vezi șalază
chalazogam: Vezi șalazogam
chalazogamie: Vezi șalazogamie
chamefită: Vezi camefită
chaparral: Formație vegetală subtropicală formată din arbuști și tufișuri xerofile spinoase, închircite, printre care se numără specii de stejari mici, tufoși (ex. Quercus coccifera). Întâlnită în preriile din California și Mexic.
cheie: Metodă de identificare a organismelor pe baza unor întrebări cu răspunsuri alternative, fiecare răspuns conducând la o altă întrebare sau la o identificare corectă.
cheilocistidă: Cistidă formată pe muchia unei lamele la unele ciuperci bazidiomicete.
chemoautotrof: Despre microorganisme – care își procură energia necesară din substraturi oxidabile anorganice (ex. bacteriile sulfooxidante Thiobacillus oxidează aerob hidrogenul sulfurat); v. și chemoheterotrof, chemosinteză
chemoautotrofie: Mod de nutriție a organismelor chemoautotrofe.
chemoheterotrof: Despre microorganisme – care își procură energia necesară din substraturi oxidabile organice; v. și chemoautotrof
chemoheterotrofie: Mod de nutriție a organismelor chemoheterotrofe.
chemonastie: Nastie indusă de o substanță chimică (ex. îndoirea tentaculelor marginale spre centru la frunzei de roua-cerului - Drosera în urma capturării unei insecte).
chemosinteză: Producerea de substanțe organice din molecule simple cu carbon (de obicei CO2 sau metan), cu ajutorul energiei chimice rezultate din oxidarea unor substanțe minerale (ex. H2S), întâlnită la bacterii autotrofe, lipsite de clorofilă (ex. Thiobacillus).
chemotactism (chemotaxie): Tactism indus de gradientul de concentrație a anumitor substanțe chimice (ex. chemotactism pozitiv al anterozoizilor ferigilor față de glucoză, zaharoză sau asparagină); (= chimiotactism)
chemotrof: Despre microorganisme – care își procură energia necesară din substraturi oxidabile anorganice (chemoautotrofe) sau organice (chemoheterotrofe) (ex. bacteriile sulfooxidante Thiobacillus oxidează aerob hidrogenul sulfurat).
chemotrofie: Mod de nutriție a organismelor chemotrofe.
chemotropism: Tropism determinat de gradientul de concentrație a anumitor substanțe chimice (ex. chemotropism pozitiv al hifelor ciupercilor față de zaharoză sau asparagină); (= chimiotropism)
chersofită: Plantă care trăiește pe terenuri necultivate.
chihlimbar: Rășină fosilă divers colorată (mai ales în nuanțe de galben), provenită din secrețiile rășinoase ale unor conifere; (= ambră)
chilocaul: Cu tulpină cărnoasă, suculentă (ex. la cactuși).
chilofil: Cu frunze cărnoase, suculente (ex. la agavă - Agave).
chimifer: Despre vase – care conduce seva; (= succifer)
chimiotactism (chimiotaxie): Vezi chemotactism
chimiotropism: Vezi chemotropism
chinetozom (cinetozom, kinetozom): Structură proteică cilindrică la baza unui cil sau flagel la eucariote cu rol în organizarea microtubulilor axonemei.
chionofilă: Despre plante – care se dezvoltă sub înveliș de zăpadă persistent în timpul iernii, înflorind și fructificând după topirea ei (ex. jneapăn - Pinus mugo).
chionofită: Plantă chionofilă.
chiropterocor (chiropterochor): Despre plante – ale cărei semințe sunt răspândite cu ajutorul liliecilor (ex. arborele-de-pâine - Artrocarpus communis).
chiropterocorie (chiropterochorie): Diseminarea semințelor cu ajutorul liliecilor.
chiropterofil: Care se polenizează cu ajutorul liliecilor (ex. baobabul - Adansonia digitata); (= chiropterogam)
chiropterofilie: Polenizare cu ajutorul liliecilor; (= chiropterogamie)
chiropterogam: Vezi chiropterofil
chiropterogamie: Vezi chiropterofilie
chist: Celulă sau spor imobil, cu perete rezistent, îngroșat, adesea deshidratat, reprezentând stadiul inactiv la unele microorganisme; (= cist, cistă)
chitină: Polimer de N-acetil-glucozamină, dur, rezistent, care formează peretele celular al unor ciuperci.
chitinozom: Mică veziculă care conține enzime implicate în sinteza chitinei la ciuperci.
chola: Pădure sempervirescentă de munte din India meridională.
cianelă: Vezi cianoplast
cianobacterii: Încrengătură de bacterii (Cyanobacteria) care își obțin energia prin fotosinteză. Se mai numesc, impropriu, alge albastre-verzi; (= cianofită)
cianobiont: Cianobacteria din componența unui lichen; (= bactobiont); v. și fotobiont, micobiont
cianofilă: Pigment albastru care se credea că intră în alcătuirea clorofilei.
cianofite: Vezi cianobacterii
cianoplast: Cloroplastul glaucofitelor care, spre deosebire de alte organisme eucariote, conține un strat de peptidoglicani ce se presupune că reprezintă un relict al originii endosimbiotice a plastidelor din cianobacterii; (= cianelă, muroplast)
ciațiu: Inflorescență formată din flori mici unisexuate și învelită într-un involucru, având aparența unei flori simple. Caracteristică speciilor de Euphorbiaceae – ex. laptele-cucului - Euphorbia helioscopia).
 | Ciațiu la Euphorbia tridentata sursă: Wikipedia |
cibrid: Plantă obținută dintr-un hibrid citoplasmatic, provenit din fuziunea unui citoplast (citoplasmă fără nucleu) cu o celulă întreagă, nucleată; v. și hibrid
cicadofite: Plante din încrengătura Cycadophyta – gimnosperme cu aspect de palmieri sau de ferigi arborescente, cu trunchi scurt, globulos, fără ramuri, terminat cu un buchet de frunze mari.
cicatrice: Urmă de vătămare pe un organ sau urmă lăsată pe tulpină sau ramură pe locul în care s-a desprins pețiolul unei frunze.
ciclic: Despre flori – cu toate elementele dispuse în verticil.
ciclocitic: Tip de stomate în care celulele stomatice sunt înconjurate de patru celule anexe sau mai multe dispuse ca unul sau două inele înguste în jurul celulelor stomatice (ex. la Schinopsis).
ciclocoriză: Diviziune a organului axial vegetal într-un mănunchi de axe secundare.
ciclonastie: Capacitatea plantelor urcătoare de a se cățăra prin mișcări de răsucire în jurul unui suport.
ciclosperm: Cu embrionul răsucit în spirală sau cerc în interiorul seminței.
cicloză: Mișcarea citoplasmei în interiorul celulei; (= dineză, curent citoplasmatic)
ciclu: Vezi verticil
ciclu de viață: Totalitatea fazelor de dezvoltare prin care trece un organism de la germinație până la maturizare, capacitate de reproducere și moarte.
cifelă: Fiecare din deschizăturile intermitente din cortexul inferior al talului unor licheni, de cca 0,5 mm diametru, bine delimitate, mărginite de un strat de celule specializate, adesea globulare, slab conectate. Caracteristice genului Sticta; v. și pseudocifelă
cil: Fiecare din flagelii scurți de la suprafața unei celule, de obicei numeroși și dispuși în șiruri.
ciliat: 1. Cu peri sau sete paralele, echidistante dispuse pe marginea unui organ (ex. frunza de fag - Fagus sylvatica). 2. Despre un organism sau o celulă – prevăzut cu cili.
cilindru central: Vezi stel
cilindru vascular: Vezi stel
ciliograd: Care se deplasează cu ajutorul cililor.
cimă: Denumire generică dată inflorescențelor cu creștere simpodială care prezintă o axă primară cu creștere definită (se termină cu o floare) din care se diferențiază axe de ordine și vârste diferite, cu creștere definită. Se disting 3 tipuri principale de cime: unipară (monohaziu), bipară (dihaziu) și multipară (pleiohaziu).
cimobotrie: Inflorescență compusă mixtă cu ramificațiile principale recemoase, iar cele secundare cimoase (ex. tirsa la castan - Aesculus hippocastanum).
cimos: Despre inflorescență – cu creștere simpodială (v. cimă); v. și simpodial, racemos
cimulă: O cimă mai mică, de obicei cu flori puține.
cincin: Monohaziu în care axele florifere de ordin superior se dezvoltă alternativ, în planuri diferite (la dreapta și la stânga). Se mai numește cimă scorpioidă. Ex. nu-mă-uita - Myosotis.
 | Cincin (schemă) sursă: Wikipedia |  | Cincin la tătăneasă (Symphytum officinale) sursă: Wikipedia |
cinetozom: Vezi chinetozom
cingulum: Structură în formă de cordon: șanțul ecuatorial la dinoflagelate unde se găsește flagelul transvers, inelul sporangilor la ferigi, gâtul rădăcii ș.a.
ciocan: Termen regional pentru știuletele de porumb sau cotorul de varză.
cioclej: Termen regional – partea de jos a tulpinii porumbului, rămasă la nivelul pământului după ce restul tulpinii a fost tăiat la recoltare.
ciolpan: Termen popular pentru un trunchi de arbore fără crengi (și uscat), rămas în pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân.
ciorchine: 1. Racem. 2. Grupare de fructe așezate în mod corespunzător racemului (ex. la viță-de-vie - Vitis vinifera).
ciot: Parte rămasă dintr-un copac după ce restul a fost tăiat sau rupt.
cipselă: Tip de achenă provenită dintr-un ovar inferior la unele specii de Asteraceae (ex. la păpădie - Taraxacum officinale).
 | Cipselă la anghinare (Cynara) sursă: Wikipedia |
cir: Șir de spori fixați într-o masă mucilaginoasă, sub forma unui cilindru sau unui cârcel, care iasă dintr-un sporocarp la unele ciuperci (ex. Phoma).
circadian: Vezi ritm circadian
circinat: Răsucit în spirală cu vârful la interior (ex. vârful frondei la unele ferigi tinere); (= scorpioid)
circinotrop: Despre ovul – cu un funicul lung, care formează un cerc complet în jurul ovulului, astfel încât ovulul e răsucit cu 360° (ex. la opunția - Opuntia).
circulație: Deplasarea sevei în plante și a citoplasmei în interiorul celulelor.
circumflex: Cu ramurile curbate în jos.
circumnutație: Mișcare elicoidală de creștere a extremităților unui ax vegetal (tulpină, rădăcină etc.) (ex. mișcarea de răsucire a unui cârcel în jurul unui suport mecanic).
circumpolar: Despre plante, vegetație – care crește în regiunile nordice extreme ale Asiei, Europei și Americii de Nord.
circumscis: Care se deschide după o linie circulară (ex. dehiscența pixidei).
cirifer: Despre plante, organe vegetale – prevăzut cu peri țepoși sau cârcei.
ciritei: Termen regional pentru un tufiș, desiș de copăcei.
cisgenic: Despre plante – care a fost modificată prin inginerie genetică folosind una sau mai multe gene transferate de la aceeași specie sau de la specii foarte apropiate cu care se poate încrucișa în mod natural; v. și intragenic , transgenic
cist (cistă): Vezi chist
cistidă: Celulă sterilă, de dimensiune mare, cu formă distinctă, situată în himeniul unor bazidiomicete, având rol secretor sau de susținere.
cistidiolă: Celulă sterilă cu pereți subțiri din himeniul unoe bazidiomicete, cu diametru aproxinativ egal cu al bazidiilor și care iasă puțin în afara suprafeței himeniale.
cistocarp: Masă de carpospori formată în urma fertilizării, cu sau fără un înveliș special, la algele roșii (rodofite).
cistolit: Incluziune celulară, de obicei de carbonat de calciu, formată într-o matrice de celuloză în celule epidermice numite litociste, de obicei în frunzele unor plante (ex. la cânepă - Cannabis sativa); v. și litocist
citobotanică: Studiul celulelor vegetale.
citochineză (citocineză): Diviziunea citoplasmei unei celule mamă în celule fiică după diviziunea nucleară; v. și cariochineză
citogamie: Conjugarea celulelor.
citogeneză: Formarea și dezvoltarea celulelor.
citokinină: Hormon vegetal care induce diviziunea celulară, printre alte efecte; (= fitokinină)
citologie: Disciplină care studiază structura și funcțiile celulei.
citologie vegetală: Disciplină care studiază structura, organizarea și funcționarea celulei vegetale; (= fitocitologie)
citomixie: Migrarea unui nucleu a unei celule către altă celulă prin canale intercelulare specifice în țesuturile unor plante.
citoplasmă: Materia celulară, cu excepția nucleului, alcătuită din citosol și organite.
citoplast: Parte a celulei fără nucleu, perete celular și membrană plasmatică, incluzând citosolul, organitele și citoscheletul; uneori cu referire la o celulă din care a fost înlăturat nucleul; v. și cibrid
citoschelet: Rețeaua flexibilă din interiorul unei celule alcătuită din microtubuli și filamente de actină sau microfilamente.
citosol: Matricea citoplasmatică în care sunt suspendate nucleul, organitele și endomembranele.
citosporioză: Boală a pomilor sâmburoși din genul Prunus produsă de ciuperca Cytospora cincta care provoacă uscarea, bruscă sau lentă, a ramurilor, de la vârf spre baza pomului.
citotropism: Atracție reciprocă între două sau mai multe celule.
citricultură: Cultura citricelor (Citrus).
ciupercărie: Cultură de ciuperci.
ciuperci: Organisme unicelulare sau pluricelulare, heterotrofe saprofite sau parazite, lipsite de plastide, clorofilă sau alți pigmenți asimilatori; (= fungi)
ciupire (ciupit): Crestarea vârfului lăstarilor viței-de-vie sau a vârfului tulpinii altor plante pentru a stopa creșterea în lungime și a favoriza ramificarea lăstarului sau dezvoltarea fructelor.
ciuruirea frunzelor:
Boală a pomilor sâmburoși: piersic, cais, prun, cireș, vișin și alte
specii din genul Prunus, cauzată de bacteria Pseudomonas
syringae sau de ciuperca microscopică Stigmina carpophila,
manifestată prin apariția de pete mici, circulare, brune și perforații
pe organele afectate; (= clasterosporioză)
ciuruit: Vezi placă ciuruită, tuburi ciuruite
cladant: Vezi cladocarp
cladă: Un grup monofiletic compus dintr-un strămoș comun și toți descendenții săi.
cladenchim: Parenchim ramificat.
cladocarp: Tip de mușchi (briofite) în care arhegoanele și deci capsulele se formează la vârful unor ramuri scurte, laterale; (= cladant); v. și acrocarp, pleurocarp
cladocarpie: Caracteristica de a fi cladocarp.
cladodistrofie: Dezvoltare inegală și teratologică a ramurilor.
cladodiu: Tulpină sau ramură metamofozată, aplatizată, fotosintetizatoare, cu aspect de foliaceu, fără frunze ori cu frunze foarte reduse, care îndeplinește rolul unei frunze (ex. "frunzele" de ghimpe-pădureț - Ruscus aculeatus). Sinonime aproximative – filocladiu, cladofilă; v. și filodiu
cladodromă: Tip de nervație în care nervurile secundare se divid liber către marginea limbului (ex. la Abrahamia (Protorhus) buxifolia).
cladofilă: Vezi cladodiu
cladofor: Parte a tulpinii care poartă ramurile inflorescențele (ex. la vulturică - Hieracium).
cladogen: Despre organele unor plante – care este produs de o ramură.
cladogeneză: Separarea în cursul evoluției a unei specii parentale în două specii distincte; v. și anageneză
cladogramă: O diagramă formată din linii care se ramifică repetat și care sugerează relațiile filogenetice dintre specii.
cladom: Ansamblul format din axul cu creștere nedeterminată și ramurile laterale dispuse în verticile cu creștere limitată (pleuridii) la unele alge pluricelulare.
cladomanie: Proliferarea anormală, excesivă a ramurilor.
cladopodiu: Suport, trunchi ramificat.
cladoptoză: Căderea controlată și regulată a ramurilor unui copac printr-un proces de abscizie.
cladosifonic: Tip de sifonostel în care stelul apare ca un cilindru continuu de țesut vascular, fără ca urmele foliare să producă lacune foliare; v. și filosifonic
clamidocist (clamidochist): Zoosporange de rezistență cu pereții dubli, rămas închistat în interiorul hifei la unele ciuperci.
clamidoconidie: Clamidospor asexuat.
clamidospor: Spor rezistență cu perete gros, asexuat sau sexuat (mai rar), neted sau ornamentat, bogat în substanțe de rezervă, capabil să reziste peste 10 ani, întâlnit la unele ciuperci (ex. Fusarium).
clan: Grup mic de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspândească.
clapetă: Structură articulată care închide anterele și care, prin deschidere la maturitate, eliberează polenul.
clasă: Unitate taxonomică care cuprinde mai multe ordine, cu puține caractere comune, dar cu valoare sistematică mare. Terminația specifică pentru denumirea clasei, la plantele superioare, este -opsida sau -atae.
clasificare: Aranjarea sistematică a organismelor vii în grupe taxonomice corespunzătoare (specii, genuri, familii etc.) pe baza similarităților și diferențelor.
clasterosporioză: Vezi ciuruirea frunzelor
clavat (claviform): În formă de măciucă, îngroșat de la bază spre vârf și cu extremitatea rotunjită.
clei: Suc gros care se scurge din scoarța unor arbori (ex. prun, cireș, vișin) și care se solidifică în contact cu aerul.
cleistocarp (cleistocarpic): 1. Corp de fructificație închis la unele ciuperci (ex. ascocarp la Ascomycetes); cleistoteciu. 2. Despre mușchi – cu capsulă neoperculată ce se deschide prin rupere; v. și stegocarp 3. Drupă sau ghindă al căror pericarp se deschide numai la germinare.
cleistocarpie: Formarea unui fruct la florile cleistogame.
cleistogam: Despre flori – care prezintă cleistogamie.
cleistogamie: Producerea de flori care nu se deschid, ca o metodă ce asigură autopolenizarea. Apare spre sfârșitul perioadei de polenizare la unele plante (ex. la măcrișul-iepurelui - Oxalis acetosella).
cleistoteciu: Ascocarp complet închis, globulos, în care se diferențiază ascosporii și care se eliberează fie prin putrezirea organului (ex. la Plectascales), fie prin ruperea membranei care îl delimitează (ex. la Erysiphales).
climacoriză: Plantă cu zona piliferă a rădăcinii de origine epidermală.
climacteric: Despre fructe, legume – care produce etilenă în procesul de coacere și își continuă maturarea și după recoltare (ex. piersică - Prunus persica); v. și neclimacteric
climatip: Biotip rezultat prin selecție datorită unor condiții climatice particulare.
climax: Stadiul final al unei succesiuni ecologice naturale a unei formațiuni vegetale, caracterizată prin stabilitatea relativă a fitocenozei și prin corespondența acesteia cu clima și solul.
clinandriu: Cavitate în partea superioară a ginostemiului unde se află anterele, la floarea de Orchidaceae; (= androcliniu)
clinantiu: Receptaculul dilatat, comun, al florilor dispuse în capitul (la Asteraceae, Dipsacaceae).
clină: Modificare morfologică sau fiziologică, graduală și continuă într-o populație, corelată cu schimbarea condițiilor de mediu.
clinidiu: Hifă producătoare de spori într-o picnidie.
clinosporange: Vezi picnidie
clinostat: Aparat care se rotește constant pentru a contracara efectele gravitației asupra creșterii plantelor.
clitocor (clitochor): Vezi barocor
clitocorie (clitochorie): Vezi barocorie
clonare: Producerea asexuală de celule sau organisme (clone), toate genetic identice, dintr-un strămoș comun.
clonă: Grup de plante genetic identice, toate provenind de la un individ selectat prin multiplicare vegetativă, fără proces sexual.
clonotip: Exemplar vegetal rezultat din tipul original prin înmulțire asexuată.
clorantie: Virescența unor elemente ale florilor (petale, sepale etc.).
clorenchim: Parenchim fotosintetizator cu numeroase cloroplaste și adesea cu spații largi intercelulare.
clorobionte: Vezi viridiplante
clorocist (clorocit): Celulă care conține clorofilă, în special cu referire la celulele bogate în cloroplaste, fotosintetizatoare întâlnite la mușchii din clasa Sphagnopsida și la Leucobryum; v. și hialocist
clorofilă: Pigment verde din celulele unor plante care joacă un rol fundamental în fotosinteză.
clorofite: Încrengătură de alge verzi (Chlorophyta) unicelulare și pluricelulare, care trăiesc în ape dulci sau sărate și în locuri umede.
cloronemă: Porțiune a protonemei unor mușchi care crește de-a lungul suprafeței substratului sau în aer pe o distanță scurtă, de culoare verde, cu numeroase cloroplaste, cu rol de asimilație, formată din celule scurte cu pereți terminali perpendiculari; v. și caulonemă, protonemă
cloroplast: Organit verde în citoplasma celulelor fotosintetizatoare ale plantelor în care au loc reacțiile de fotosinteză.
clorotic: Despre organele unor plante – afectate de cloroză.
cloroză: Îngălbenirea patologică, totală sau parțială, a frunzelor și mugurilor, cauzată de distrugerea clorofilei.
clupă: Compas forestier pentru măsurarea diametrelor arborilor sau buștenilor.
coacere: Maturizarea și dezvoltarea completă a fructelor și semințelor; procesul de maturizare a unei plante care are sămânța formată.
coadă: Parte a unei plante care leagă fructul, frunza sau floarea de tulpină sau de creangă.
coajă: Scoarța rădăcinilor, tulpinilor și ramurilor unor plante (lemnoase); învelișul exterior al fructelor, al semințelor etc.
coalescent: Care prezintă coalescență.
coalescență: Concreșterea, sudarea a două sau mai multe organe învecinate separate în mod obișnuit (ex. coalescența sepalelor).
coamă: Coroana cu frunziș des a unui arbore.
coardă: Ramură (tânără și elastică) a butucului viței-de-vie (Vitis vinifera).
coarne de melc: Formațiune de rod multianuală la unii pomi fructiferi ce cuprinde două măciulii de un an situate pe una de doi ani (ex. la gutui - Cydonia oblonga).
coastă: Muchie, proeminență longitudinală pe unele organe (ex. coaste pe tulpina unor cactuși).
 | Coaste la cactusul Ferocactus echidne sursă: Wikipedia |
coc: 1. Bacterie de formă sferică sau elipsoidală. 2. Fiecare din unitățile unui fruct schizocarpic care se deschid de-a lungul a două linii de sutură (ex. la ricin - Ricinus communis); v. și regmă
cocean: 1. Tulpina unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosită ca nutreț. 2. Știulete de porumb desfăcut de boabe, folosit adesea drept combustibil. 3. Mijlocul (tare al) unor fructe sau legume; cotor.
cochlear: Vezi cohlear
cochleat: Vezi cohleat
cocioc: Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură și care formează mici insule plutitoare.
cocogon (cocogoniu): Celulă reproducătoare de formă sferică la unele alge.
cocolit: Scvamă sau placă calcaroasă formată la suprafața membranei unor alge unicelulare (ex. Emiliania huxleyi).
cocomicoză: Boală a pomilor sâmburoși: cais, prun, cireș, vișin și alte specii din genul Prunus, cauzată de ciuperca Blumierella jaapi, care se manifestă prin apariția pe frunze de pete mici, roșietice și căderea prematură a frunzelor.
cocosferă: Totalitatea cocoliților care acoperă suprafața membranei unor alge unicelulare (ex. Gephyrocapsa oceanica).
codiță: Termen popular pentru peduncul sau pețiol.
codominant: Cu două sau mai multe specii dominante într-o asociație vegetală.
codrișor: Stadiu de dezvoltare din etapa maturității unui arboret, cu copaci cu trunchi având diametrul de 21-35 cm. Este cuprins între stadiul de păriș și cel de codru mijlociu.
codru: Pădure (mare, deasă, bătrână).
coeficient de ofilire: Conținutul de apă al solului care determină ofilirea ireversibilă a unei plante.
coeficient de zveltețe: Coeficient care exprimă distribuția în spațiu a biomasei fusului unui arbore.
coevoluție: Evoluție complementară a caracterelor adaptive în două specii cauzate de presiunea selecției pe care fiecare specie o exercită asupra celeilalte (ex. coevoluția dintre plantele entomofile și insectele polenizatoare).
cohlear (cochlear): Despre preflorație – în care o petală este complet externă, una complet internă, iar celelalte cu o margine în interior și una în exterior (ex. la Fabaceae).
cohleat (cochleat): Spiralat, în forma unei cochilii de melc (ex. păstaia la lucernă - Medicago sativa).
coif: Vezi galee
cojitor: Instrument sau mașină cu care se execută descojirea trunchiurilor de arbori.
col: Vezi colet
colaplancton: Plancton format din organisme cu corpul acoperit de un strat mucilaginos sau gelatinos care le conferă flotabilitate.
colariu: Manșon cilindric care înconjoară vârful piciorului și pe care se atașează capetele proximale ale lamelelor la ciuperci din ordinul Agaricales.
colateral: Despre fascicule conducătoare – format din floem la exterior și xilem la interior, în cazul tulpinii, și din xilem la exterior și floem la interior în frunze.
colector: 1. Celulă ~ – celulă
de formă aproximativ triunghiulară situată sub țesutului palisadic din
mezofilul frunzei, cu rol de a colecta substanțele organice sintetizate
în țesutul palisadic și a le difuza spre țesutul conducător. 2. Despre
plante – care atrage dăunătorii ferind astfel alte specii valoroase
(ex. călțunașii (Tropaeolum majus)
plantați printre căpățânile de varză (Brassica
oleracea) atrag fluturii de varză (Pieris brassicae)).
colenchim: Țesut de susținere din organele tinere, în curs de creștere, ale plantelor, format din celule vii, alungite, cu pereți inegal îngroșați, nelignificați.
coleogen: Țesut meristematic care dă naștere endodermului.
coleopterocecidie: Cecidie cauzată de coleoptere (ex. gândaci).
coleopteronom: Cavitate roasă de larvele unor coleoptere (ex. gândaci) în părțile parenchimatice ale plantei (ex. frunză).
coleoptil: Teacă care protejează plumula la semințele de Poaceae.
coleoriză: Teacă care protejează vârful radiculei la semințele de Poaceae.
colet: Zonă de trecere între tulpină și rădăcină la plantele vasculare; (= col)
coleter: Fiecare din perii glanduloși, mucilaginoși, multicelulari situați pe fața superioară a sepalelor, stipelelor, baza pețiolilor și suprafața adiacentă a tulpinii (ex. la Asclepiadaceae).
colin: Termen regional pentru o cracă sau ramificație a tulpinii unui copac, crescută din rădăcină.
colinar: Despre plante – răspândită în regiunile de coline și de dealuri, între 200 (300) și 600 (700) m altitudine.
colnic: Loc mic, în pădure, lipsit de arbori; luminiș.
colonie: Agregare de plante unicelulare din aceeași specie, cu formă și funcție similară care duc o viață în comun (ex. specii de alge cum ar fi Volvox).
colonizare: Proces prin care o specie vegetală se stabilește într-un nou habitat.
colonizator: Plantă care colonizează un nou areal; v. și pionier
colp (colpus): Apertură alungită (ca o brazdă sau șănțuleț) la granulul de polen cu raportul lungime:lățime mai mare de 2:1; v. și por, sulcus
colpat: Despre granulul de polen – care prezintă colpi (v. dicolpat, tricolpat etc.).
colpenchim: Țesut format din celule cu membrane sinuoase.
colpor: Apertură combinată formată dintr-un colp cu o regiune circulară în centru la granulul de polen.
colporat: Despre granulul de polen – care prezintă un colpor.
colț: Vârful unei plante, în special al ierbii, la începutul dezvoltării sale, când răsare din pământ.
columelă: Coloana centrală de celule a caliptrei.
columnar: În formă de coloană, de stâlp.
comensualism (comensalism): Relație între două organisme din specii diferite în care o specie beneficiază de pe urma asocierii, iar cealaltă nu este afectată.
comisură: Linia de aderență sau de unire a două organe sau părți de organe analoage (ex. linia de unire a carpelelor la Apiaceae).
comofil: Despre plante – care crește pe stânci cu detritus sau în crăpăturile acestora (ex. Hypochaeris oligocephala).
compactifil: Despre plante – care sunt adaptate la soluri bătătorite, foarte compacte.
competiție: Relație antagonică între două sau mai multe organisme care concurează pentru același material, substrat sau condiție de mediu (ex. plante care concurează pentru lumină sau apă).
complet: Despre flori – care conține toate părțile florale esențiale și accesorii: stamine (androceu), carpele (gineceu), petale (corolă) și sepale (caliciu); v. și incomplet, perfect
compoziție vegetală: Totalitatea elementelor vegetale care compun și dau caracter unei amenajări (ex. mozaicuri, aliniamente, garduri vii etc.).
compres: Despre organele unor plante – comprimat.
compus: Despre inflorescențe – constituită din mai multe inflorescențe simple; despre fructe – constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă, format dintr-o inflorescență compusă.
comunitate: Totalitatea organismelor vegetale care ocupă o anumită zonă geografică, având relații reciproce.
 | Conuri de brad argintiu (Abies alba) sursă: Wikipedia |
conat: Despre organe de același fel – unite la bază, concrescute (ex. frunzele la caprifoi - Lonicera caprifolium); v. și adnat
concatenat: Dispus în formă de lanț (ex. spori).
concaulescență: Concreșterea parțială a ramurilor laterale cu tulpina.
concentric: Dispus circular în jurul unei punct central comun (ex. fascicul).
conceptacul: Cavitate în care se formează organele reproducătoare la unele criptogame.
concolor: De aceeași culoare (ex. cele două fețe ale unei frunze); v. și discolor
concospor: Spor haploid produs de sporofitul unor alge roșii (rodofite) (ex. Porphyra dioica).
concosporange: Structură care produce concospori la unele alge roșii (rodofite) (ex. Porphyra dioica).
concrescent: Concrescut (ex. petale).
concrescență: Concreșterea congenitală a două sau mai multor organe ale unei plante.
condil: Anteridie la unele alge verzi (Charales).
condiment: Nume dat părților unor plante folosite pentru a da mâncărurilor un gust sau o aromă specifică; (= mirodenie)
condimentar: Despre plante – care se folosește drept condiment.
condiționare: Totalitatea operațiilor de extragere a semințelor din fructe, de separare a impurităților, de uscare și sortare în vederea pregătirii semințelor pentru semănat sau depozitat.
conduplicat: Despre frunze, petale, prefoliație – împăturit pe linia mediană cu jumătățile aplicate una pe alta (ex. prefoliația la ulm - Ulmus, cu frunzele îndoite după nervura mediană); v. și plicat
conduplicație: Starea unui organ conduplicat.
conectiv: Țesut steril care susține și unește sacii polinici ai unei antere.
congeneric: Care aparține aceluiași gen.
congenital: Înnăscut, prezent de la naștere (ex. caracter).
conglobat: Adunat, grupat într-o masă sferică (ex. tuberculii la nap-porcesc - Helianthus tuberosus).
conglomerat: Strâns adunat împreună (ex. capitule).
conidian: Referitor la conidie.
conidie: Spor exogen, haploid, imobil, rezultat pe cale asexuată, întâlnit la multe ciuperci; (= conidiospor)
conidiofor: Hifă sporiferă care poartă conidiile.
conidiogen: Care dă naștere la conidii (ex. celule).
conidiogeneză: Procesul de formare și diferențiere a conidiilor din celule conidiogene.
conidiolă: Conidie mică, cum e conidia secundară la speciile de Empusa.
conidiom: Structură specializată, macroscopică care conține mase de conidii la unele ciuperci.
conidiospor: Vezi conidie
conifere: Vezi pinofite
coniferofite: Vezi pinofite
conivent: Care converg sau se arcuiesc unul spre altul fără a se uni sau suda (ex. vârfurile lobilor unei frunze ce converg unele spre altele).
conjugare: 1. Transfer de material genetic de la o celulă la alta prin contact direct la organisme unicelulare. 2. Fuziunea a doi gameți similari morfologic (ex. conjugare la alga Spirogyra a doi gameți aflați pe filamente diferite).
conocarp: Fruct compus dezvoltat pe un receptacul conic comun (ex. la căpșun - Fragaria moschata).
conopodiu: Receptacul floral de formă conică.
consangvin (consanguin): Îndeaproape înrudit; referitor la încrucișarea între plante înrudite.
consociație: Grupare de plante din vegetația spontană, mai restrânsă decât asociația, cu o anumită specie.
consorțiu: Asociație între două sau mai multe specii în care toți partenerii beneficiază de pe urma celorlalți (ex. licheni).
contact: Erbicid de ~ – erbicid care omoară o plantă prin contact direct, și nu prin absorbție; v. și sistemic
contaminare: Momentul în care un agent patogen pătrunde în organismul unei plante.
contortuplicat: Răsucit spre interior (ex. fructul la Astragalus contortuplicatus).
contractil: Care se contractă sau se strânge (ex. rădăcină contractilă la rodul-pământului - Arum maculatum); v. și vacuolă contractilă
convergență: Similaritate între două organisme sau structuri neînrudite datorată adaptării independente la aceleași condiții de viață (ex. poliniile la Asclepiadaceae și Orchidaceae); v. și analog, divergență
convolut: Despre frunze, petale, prefoliație – cu marginile răsucite una peste alta longitudinal în formă de cornet (ex. prefoliația la măr - Malus domestica); v. și involut, revolut
copac: Vezi arbore
copal: Rășină naturală transparentă, de culoare galbenă, rezultată din descompunerea în pământ a arborilor rășinoși fosili sau din diverse plante tropicale (ex. arborele de copal - Protium copal), folosit la prepararea lacurilor.
copăcel: Vezi arbust
copcit: Operația prin care rădăcinile îngroșate ale unor legume se dezgroapă puțin, se taie rădăcinile laterale, după care se așează pământul la loc (ex. la hrean - Armoracia rusticana).
copil: Lăstar crescut de la baza tulpinii unei plante, din primul nod.
copileț: Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului, pui.
copilire (copilit): Tăierea lăstarilor secundari, nepurtători de rod.
coprocorie (coprochorie): Tip de zoocorie secundară în care semințele din excrementele unor animale sunt luate de gândaci și transportate la distanță sau îngropate.
coprofil: Care trăiește, crește pe excremente (ex. ciuperca Panaeolus semiovatus); (= merdicol, scatofil, stercofil)
copulație: Sistem de altoire în care altoiul și portaltoiul au aceeași grosime, iar capetele celor doi parteneri se secționează oblic sub același unghi după care se alipesc prin suprafețele lor legându-se strâns cu rafie.
coralin: Despre alge – alge calcificate cu aspect de coral (algele roșii din ordinul Corallinales).
coraloid: Cu aspect de corali marini (ex. rădăcinile la cicadofite).
corcan: Termen popular pentru o ramură groasă (uscată) la un butuc de viță-de-vie (Vitis vinifera).
corcire: Vezi hibridare
corcitură: Vezi hibrid
cordiform (cordat): În formă de inimă (ex. frunza de tei-pădureț - Tilia cordata).
cordon: Ramură de schelet la unele plante (ex. vița-de-vie - Vitis vinifera), în poziție orizontală, verticală și oblică pe care sunt amplasate ramificații pe toată lungimea.
coremie: Fascicul compact de conidiofori sau hife unite la bază și libere în partea superioară la unele ciuperci (Hyphomycetes); (= sinemă)
coremiospor: Fiecare din sporii aflați în vârful unei coremii.
coriaceu: Cu aspect, constituție de piele (ex. frunzele unor plante tropicale și subtropicale).
coricarp: Vezi apocarp
corifilie: Producerea anormală a unei frunze, uneori colorată, în vârful axei unei plante.
corimb: Inflorescență monopodială simplă pe axa principală se dezvoltă altern, de la nivele diferite, axe florifere secundare care, în partea superioară, ajung la același nivel (ex. la cununiță - Spiraea chamaedryfolia).
 | Corimb (schemă) sursă: Wikipedia |  | Corimb la Iberis umbellata sursă: Wikipedia |
corimbifer (corimbos): Despre plante – care are florile dispuse în corimb.
coripetal: Vezi dialipetal
corisepal: Vezi dialisepal
coritepal: Vezi apotepal
coriză: Dezlipirea teratologică a unor organe normal concrescute sau dublarea anormală a acestora (ex. petalele unei corole).
corm: 1. Organism al plantelor superioare, format din rădăcină, tulpină și frunze, având o structură anatomică evoluată spre deosebire de tal (v.). 2. Vezi bulbotuber
cormofită: (Ieșit din uz) plantă cu tulpină, rădăcină și frunze. Cormofitele includ mușchi ferigi și plante cu semințe; v. și talofită
corniculat: Care prezintă mici excrescențe țepoase de forma unor coarne.
cornul secarei: Vezi ergot
coroană: 1. Organe anatomice similare dispuse în cerc (ex. coroană de bractee). 2. Structură aflată între staminele și periantul unei flori, formată din apendici ai petalelor sau tepalelor dispuși în cerc în formă de cupă sau trompetă (ex. la curcubeu - Lychnis coronaria, narcisă - Narcissus); (= paracorolă) 3. Totalitatea ramurilor unui arbore sau arbust.
corolă: Al doilea înveliș al florii format din frunze modificate, în general colorate, numite petale; v. și caliciu
corolifer: Care este prevăzut cu o corolă.
corologie: Știință care se ocupă cu studiul răspândirii geografice și topografice a organismelor animale și vegetale.
coroloid: Asemănător cu o corolă (ex. perigon coroloid când tepalele sunt colorate ca o corolă tipică la lalea - Tulipa); v. și petaloid
coronament: Totalitatea coroanelor arborilor care alcătuiesc o pădure.
coronat: Dispus într-un verticil sub formă de coroană la vârful unui organ (ex. frunze, peri).
coronulă: 1. Coroană mică de elemente apendiculare – v. coroană (2). 2. Grup de celule la vârful oogonului la unele alge verzi (ex. Chara sau Acetabularia).
corp de fructificație: Structură specializată care produce spori sau gameți la criptogame.
corp Ubisch: Vezi orbicul
corpii lui Beccari: Corpi detașabili pe frunzele tinere ale unor plante (ex. Macaranga). Conțin substanțe nutritive, în special lipide și reprezintă o sursă de hrană pentru furnicile simbionte care trăiesc pe plantă. Sunt numiți astfel după naturalistul italian Odoardo Beccari (1843-1920) care i-a descris pentru prima oară.
corpii lui Belt: Corpi detașabili pe vârful pinulelor la unele specii de Acacia și alte genuri înrudite. Conțin lipide și proteine și reprezintă o sursă de hrană pentru furnicile simbionte care trăiesc pe plantă. Sunt numiți astfel după naturalistul englez Thomas Belt (1832-1878) care i-a descris pentru prima oară.
corpii lui Muller: Corpi detașabili pe pețiolul frunzelor arborilor din genul Cecropia. Conțin substanțe nutritive, în special glicogen și reprezintă o sursă de hrană pentru furnicile simbionte care trăiesc pe plantă (genul Azteca). Sunt numiți astfel după biologul german Fritz Muller (1821-1897) care i-a descris pentru prima oară.
corpus: 1. Strat de celule situat sub tunică în meristemul apical la angiosperme; v. și tunică (2) 2. Corpul unui granul de polen cu saci aeriferi.
corpuscul: Disc lipicios care unește cele două ramuri (retinacule) ale poliniilor la Asclepiadacee. Corpusculul se prinde de partea dorsală a insectelor, care transportă polenul de la o floare la alta, realizând astfel polenizarea încrucișată; v. și translator
cortex: 1. Vezi scoarță 2. Stratul extern, protector, al talului unor licheni format din filamente fungice strâns împletite; v. și medulă
cortical: Referitor la cortex (scoarță).
corticat: Care are scoarță sau un înveliș extern special.
corticol: Care trăiește și se dezvoltă pe sau sub scoarța arborilor (ex. unii licheni, mușchi).
cortinat: Despre ciuperci – prevăzută cu cortină.
cortină: Văl membranos sau filamentos de pe marginea pălăriei ciupercilor.
cortonomie: Totalitatea metodelor și procedeelor de preparare și conservare a plantelor colectate, precum și de întocmire a ierbarelor.
corugat: Încrețit, cutat, zbârcit (ex. petalele în mugure).
cosit: Tăierea cu coasa sau cu o mașină agricolă a ierbii, a plantelor de nutreț, a cerealelor etc.
cositoare: Mașină agricolă de cosit.
cosmobotanică: Vezi astrobotanică
cosmopolit: Despre plante – cu o largă răspândire geografică (ex. stuf - Phragmites communis); (= ubicuist); v. și endemic
costat: Prevăzut cu coaste longitudinale.
cotiledon: Frunzuliță a embrionului plantelor fanerogame care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire.
cotilosperm: Despre plante – la care principalele rezerve nutritive ale embrionului se află în cotiledoane; v. și endosperm
cotor: 1. Tulpină, lujer (la legume și la plante erbacee) care susține frunzele, fructul sau florile; partea de jos a unei tulpini. 2. Mijlocul (tare al) unor fructe sau legume.
covor vegetal: Pătură de plante care acoperă suprafața uscatului pe o anumită regiune.
cracă: Ramificație de ordinul I a trunchiului la arbori.
crampon: 1. Rădăcină adventivă a unei plante agățătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. (ex. la iederă - Hedera helix). 2. Pedicel de fixare situat pe fața interioară a talului lichenilor. 3. Structură diferențiată, prin intermediul căreia o algă macroscopică se fixează pe substrat.
crasinucelat: Despre ovul – în care nucela este formată din două sau mai multe straturi de celule; v. și tenuinucelat
craspediu: Lomentă cu suturi persistente care formează un replu marginal ca o ramă (ex. la mimoză - Mimosa pudica).
craspedodromă: Tip de nervație în care există o nervură principală, iar nervurile secundare, aproximativ paralele, ajung până la marginea limbului (ex. la fag - Fagus sylvatica, castan - Castanea sativa).
crasulă: Fiecare din îngroșările în formă de bară în peretele celular sau materialul intercelular din traheidele gimnospermelor; (= barele lui Sanio)
crateriform: În forma unei cupe concave cu tubul scurt (ex. cupa ghindei).
crăpătură inelară: Vezi rulură
crâng: Pădurice de arbori tineri și de lăstari; loc acoperit cu arbuști sau cu tufe, tufș, desiș.
creangă: Ramificație de ordinul II a trunchiului la arbori.
cremnofil: Despre plante – care crește pe stânci abrupte, aproape verticale, printre crăpăturile din rocă (ex. Aloe hardyi, Crassula socialis); v. și saxicol
cremnofită: Plantă cremnofilă.
cremocarp: Vezi diachenă
crenat: Cu crestături rotunjite (ex. marginea frunzei de silnic - Glechoma hirsuta sau de urzică moartă - Lamium amplexicaule).
 | Margine crenată a frunzei de Stachys byzantina sursă: Wikipedia |
crenație: Dinte rotunjit spre exterior pe marginea unor organe ale plantelor (ex. pe frunze, petale, fructe).
crenofil: Despre plante – care trăiește în apa izvoarelor (ex. alga Hydrurus foetidus).
crenulat: Fin crenat (ex. marginea frunzei la băieței - Veronica spicata).
 | Margine crenată a frunzei de Lamium purpureum sursă: Wikipedia |
crepitacul: Fruct care se deschide cu zgomot.
creștere: Mărire, dezvoltare treptată în masă și volum a unui țesut, organ sau organism prin diviziune celulară sau prin mărirea în volum a celulelor; v. și auxeză, mereză
cretaceu: 1. De culoarea sau consistența cretei. 2. Despre plante – care crește pe soluri care conțin cretă.
cribral (cribriform): Ciuruit, găurit în formă de ciur.
criobiont: Organism care trăiește pe zăpezi sau gheață (ex. unele alge).
criofil: Despre plante – adaptată să trăiască la temperaturi foarte scăzute, în condițiile foarte friguroase din climatul alpin, cu temperaturi medii anuale negative (–2,5 – 0,5°C); formează în parte etajul alpin (al pajiștilor alpine) la peste 2000–2200 m altitudine (ex. argințică - Dryas octopetala).
criofloră: Flora regiunilor reci, înzăpezite sau cu ghețari.
crioplanctofită: Plantă din fitoplanctonul ghețarilor și al zăpezilor permanente de pe munți, reprezentat de alge criofile (ex. Scotiella nivalis, Carteria nivale).
criptoblast: Conceptacul steril cu numeroși peri care facilitează absorbția nutrienților din apă la unele alge marine (ex. Fucus).
criptocecidie: Gală ascunsă în interiorul organului gazdei.
criptocrom: Flavoproteină sensibilă la lumina albastră implicată în ritmurile circadiene ale plantelor.
criptofită: Despre plante – cu muguri hibernali localizați în sol sau acoperiți de apă (vezi geofită și hidrofită).
criptogamă: Plantă care se reproduce prin spori, fără flori sau semințe. Criptogamele cuprind alge, licheni, mușchi și ferigi. În unele accepțiuni ale termenului sunt incluse și ciupercile și bacteriile; v. și spermatofită
criptogamic: Referitor la criptogame (în sens larg) (ex. boli criptogamice).
criptogamie: Starea unei plante criptogame.
criptogee: Tip de germinație în care sămânța germinează la suprafața solului, apoi axele cotiledonare împing hipocotilul, plumula și radicula în sol (ex. la Araucaria angustifolia); v. și epigee, hipogee
criptonemă: Excrescență filamentoasă în criptostomatele algelor brune (ex. la Laminaria).
criptopor: Stomată neaparentă, cu celulele stomatice sub nivelul celulelor exoteciului, în capsula unor mușchi; v. și faneropor
criptospor: Spor fosilizat aparținând unor plante primitive descoperit în straturile din ordovicianul mijlociu.
criptostomată: Mică cavitate sau depresiune la unele alge brune mari, purtând doar filamente scurte, sterile (ex. la Fucus, Laminaria).
crisocistidă (crizocistidă): Cistidă care conține un corp galben refringent, întâlnită la unele bazidiomicete din familia Strophariaceae.
crisofil (crizofil): Cu frunze de culoare galbenă-aurie.
crisofite (crizofite): Încrengătură de alge autotrofe, unicelulare acvatice (Chrysophyta); (= crizofite, alge aurii)
crisolaminarină: Polizaharid alcătuit din subunități de glucoză cu rol de substanță de rezervă la diatomee; v. și laminarină
crispat: Încrețit, zbârcit (ex. frunze, fructe).
cristalocor (cristalochor): Despre plante – ale căror semințe sau spori se răspândesc prin acțiunea ghețarilor.
cristalocorie (cristalochorie): Răspândirea semințelor sau a sporilor prin acțiunea ghețarilor.
cristat: Prevăzut cu o creastă.
cristă: Pliu al membranei interne a mitocondriilor care conține proteinele implicate în lanțul respirator.
crizocistidă: Vezi crisocistidă
crizofil: Vezi crisofil
crizofite: Vezi crisofite
cromatofor: Veziculă delimitată de o singură membrană care conține pigmenți fotosintetizatori la unele bacterii.
cromism: Colorație excesivă a unor organe ale plantelor.
cromocit: Celulă careconține pigmenți.
cromofor: Porțiunea care absoarbe lumina dintr-o moleculă de fitocrom.
cromogen: Care produce pigmenți.
cromoplast: Plastidă care conține pigmenți diferiți de clorofilă.
cromozom: Structură formată dintr-o moleculă lungă de ADN și proteine asociate care poartă informația genetică.
crucifer: Cu florile alcătuite din patru sepale și patru petale dispuse în formă de cruce, caracteristic pentru familia Brassicaceae, numită și Cruciferae.
cruciform (cruciat): În formă de cruce (ex. floarea la Brassicaceae).
crustos (crustaceu): Despre licheni – cu talul sub forma unei cruste compacte sau compartimentate care aderă foarte strâns de substrat (ex. Lecanora, Rhizocarpon); v. și folios, fruticulos
 | Lichenul crustos Caloplaca marina crește pe pietre sub forma unei cruste sursă: Wikipedia |
cuadrant (cvadrant): Stadiul de 4 celule din dezvoltarea embrionului în urma diviziunii zigotului; v. și octant
cuculat (cuculiform): În formă de glugă sau de capișon (ex. vârful frunzei la Gagea).
 | Frunză de laptele-păsării (Gagea lutea) sursă: Wikipedia |
cuib: Mușuroi de pământ făcut, prin prășit, în jurul firelor de porumb, de cartofi etc.; spațiu restrâns în care se dezvoltă o îngrămădire de plante de același fel.
cuibărire: Vezi mușuroire
culcat: Despre plante – aplecat, îndoit spre pământ.
culm: Tulpină simplă, neramificată, cu internoduri fistuloase sau pline cu țesut spongios și frecvent cu nodurile umflate. Caracteristică majorității speciilor de Poaceae; (= pai)
culmicol: Care trăiește pe tulpinile plantelor erbacee (ex. ciuperci).
culmifer: Despre plante – care are tulpină erbacee.
cultigen: Specie vegetală obținută de om prin selecție artificială și prezentă numai în cultură (agricultură, horticultură sau silvicultură).
cultivar: Plantă cultivată selectată pentru unele caracteristici dorite, distinctive, care se mențin prin reproducere.
cultivare: Semănarea, îngrijirea și creșterea unor plante agricole sau ornamentale.
cultură: 1. Totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare pentru a obține recolte bogate de la plantele de cultură; teren cultivat cu anumite plante. 2. Populație de celule vegetale, animale sau microorganisme, crescută în condiții controlate.
cuneat (cuneiform): În formă de ic, lat la bază și îngust la vârf (ex. frunza de iarba-cășunăturii - Saxifraga cuneifolia).
cunună: Lanț, șir de păduri dispuse în cerc, înconjurând un loc.
cupă florală: Vezi hipanțiu
cupulă: Structură formată din hipsofile concrescute și persistente care învelește (parțial sau total) și protejează nuca (calibiul) la Fagaceae (ex. cupa ghindei la stejari - Quercus); v. și calibiu
cupulifer (cupulat): Care poartă/produce fructe prevăzute cu cupulă (ex. Fagaceae, familie denumită și Cupuliferae).
cupuliform: În forma unei cupe (ex. receptaculul florii la trandafir - Rosa).
curătură: Loc într-o pădure curățat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat; runc.
curbinerv: Cu nervurile curbate.
curent citoplasmatic: Vezi cicloză
curmei: Termen regional pentru o mlădiță care crește din tulpina viței-de-vie.
curpen: Mlădiță lungă și subțire a viței-de-vie (Vitis vinifera) sau a altei plante agățătoare, care se încolăcește sau se agață de alte plante, de araci etc.; tulpina unor plante târâtoare ca dovleacul, pepenele etc.; ramură tânără și flexibilă.
curtină: Masiv de arbori sau arbuști din cuprinsul unui spațiu verde, dintr-o singură specie.
cuspidat: Lung și îngust (ex. vârful frunzei de lumânărică - Verbasum phlomoides).
cuspidă: Vârful lung, fin și ascuțit al unui organ (ex. frunză).
cuticular: Referitor la cuticulă.
cuticulă: 1. Strat ceros la suprafața epidermei fructelor, frunzelor și tulpinilor tinere, format din cutină și ceară. E întrerupt doar la nivelul stomatelor și lenticelelor și are rolul de a preveni pierderea excesivă de apă. 2. Vezi cutis (2)
cutină: Substanță ceroasă, impermeabilă, care intră în structura cuticulei de la exteriorul epidermei.
cutinizare: Depunere de cutină la exteriorul epidermei cu formarea cuticulei.
cutis: 1. Țesut din exoderma rădăcinii, compus din straturi de celule suberificate. 2. Stratul care acoperă pălăria și piciorul unor ciuperci (ex. Agaricus).
cvadrant: Vezi cuadrant
cvadrifid: Despicat în patru părți (ex. frunză).
cvadriflor: Despre plante – cu patru flori.
cvadrifoliat: Despre plante – cu patru frunze (ex. dalac - Paris quadrifolia); (= tetrafil)
 | Dalacul (Paris quadrifolia) este o plantă cvadrifoliată. sursă: Wikipedia |
cvadrifoliolat: Despre frunze compuse – cu patru foliole (ex. cazuri de trifoi "cu patru foi" - Trifolium repens).
 | Frunză cvadrifoliolată la trifoi "cu patru foi" (Trifolium repens) sursă: Wikipedia |
cvadrilobat: Vezi tetralobat
cvadripetal: Vezi tetrapetal
cvincuncial: Despre preflorație – cu cinci straturi suprapuse.