L
label (labelă): Structură anatomică în formă de buză, în special: A. Cea mai de jos petală mult modificată din cele trei petale la Orchidaceae, cu rol de platformă de aterizare pentru insecte polenizatoare; (= buză). B. Cea mai mare dintre cele trei stamine petaloide la Cannaceae, Zingiberaceae sau Costaceae.
labelat: Prevăzut cu label (ex. floare).
labeliform (labriform): În formă de buză.
labiat: Cu structuri în formă de buze; v. și bilabiat
labirint: Grădină ornamentală din benzi înguste de arbuști care delimitează alei întortocheate.
labiu (labium): 1. Fiecare din cele două buze ale unei corole bilabiate. 2. Structură pe suprafața internă a frondei deasupra sporangelui care acoperă parțial sau complet ligula, la unele ferigi (ex. Isoetes).
lac: Suc rășinos al unor arbori din Extremul Orient, din care se prepară o soluție pentru lustruit mobile.
lacerat: Despre organele unor plante – crestat în mod neuniform și neregulat, ca și cum ar fi rupt, ciopârțit (ex. petalele la garoafa-de-munte - Dianthus superbus).
laciniat: Despre frunze, petale etc. – crestat adânc în segmente sau lobi înguști, neregulați (ex. frunza la Adenanthos sericeus).
lacinie: Segment îngust de frunză, petală, sepală, tepală (ex. laciniile perigonului la urzică - Urtica dioica).
lacinulat: Prevăzut cu lacinule.
lacrimație: Eliminarea apei sau a rășinilor prin picurare din părțile vătămate ale plantelor lemnoase.
lactescent (lactifer): Despre plante – care conține suc lăptos sau latex (ex. lăptucă - Lactuca sativa).
lacunar: Care ține de sau se referă la lacună (ex. țesut lacunar format din celule parenchimatice, cu spații intercelulare mari (lacune), cu cloroplaste mai puține, din mezofilul frunzei).
lacună: Fiecare din spațiile largi, intercelulare, umplute cu aer, din structura mezofilului frunzelor.
lacună foliară: Locul unde intră în cilindrul central urma foliară.
lacunos: Cu multe goluri, mici depresiuni sau lacune.
lacustru: Despre plante – care trăiește în lacuri (ex. Isoëtes lacustre).
laesură: Urmă sau cicatrice liniară pe un spor sau granul de polen reprezentând locul de atașare de alt sau alți spori sau granle de polen. Un spor sau granul de polen monolet o singură laesură, iar unul trilet are trei laesure cu aspect triradiat; v. și alet, monolet, trilet
lageniform: În formă de butelie, cilindric și ușor îngustat spre vârf.
lamelar: Prevăzut cu lamele sau dispus în straturi subțiri.
lamelă: 1. Fiecare dintre membranele care poartă himeniul sporifer, situate sub pălăria ciupercilor. 2. Lamela mediană – stratul extern al peretelui celular, bogat în pectine care delimitează și unește celulele adiacente.
laminarină (laminaran): Polizaharid alcătuit din subunități de glucoză cu rol de substanță de rezervă la algele brune; v. și crisolaminarină
lamină: Vezi limb
lan: Teren agricol semănată cu același fel de plante (în special cereale); plantele semănate pe acest teren (și aflate într-un stadiu înaintat de creștere); (= holdă)
lanat: Acoperit cu peri lungi, moi, creți, deși și încâlciți (ex. Cerastium alpinum subsp. lanatum).
lanceolat: În formă de vârf de lance (ex. frunza la salcie - Salix alba).
landă: Câmpie nisipoasă cu formații vegetale sempervirescente de arbuști, subarbuști și ierburi în regiunile cu climat umed atlantic.
lanifer: Despre plante – acoperită cu peri moi, lânoși.
lanugo: Puf pe plante, fructe etc.
lapidicol: Despre plante – care crește printre sau pe sub pietre.
lapte: Suc care se găsește în unele plante sau fructe ori se prepară din acestea și este asemănător la aspect cu laptele; v. și latex
laricet: Pădure de larici (zade) (Larix decidua).
latent: Aflat în stare de latență.
latență: Stare biologică cu funcții vitale reduse, dar capabilă de revenire în anumite condiții; v. și dormanță
latex: Lichid vâscos secretat de celule specializate la unele plante cu rol de a îndepărta animalele și de a închide rănile. Este adesea lăptos (ex. la păpădie - Taraxacum officinale), dar poate fi incolor, galben, portocaliu sau roșu.
laticifer: Țesut la unele plante care secretă și depozitează latexul (ex. la rostopască - Chelidonium majus).
laticiferogeneză: Procesul de formare a laticiferelor.
latifoliat: Despre plante – cu frunze lățite.
latiseptă: Siliculă ~ – siliculă în care peretele fals (replumul) este lat (ex. la lopățea - Lunaria annua); v. și angustiseptă
 | Silicule latisepte la lopățea (Lunaria annua) sursă: Wikipedia |
latrors: Despre antere – cu sacii polinici orientați lateral (ex. la Begonia cucullata); v. și extrors, intrors
laurilignosa (laurilignoză): Pădure subtropicală cu arbori cu frunze oval alungite, lucioase și sempervirente numite laurofile sau lauroide. Plantele din familia Lauraceae pot să fie prezente sau nu, în funcție de regiune; (= laurisilva)
laurisilva: Vezi laurilignosa
laurofilă: Tip de frunză alungită, lucioasă, ovală, ascuțită la vârf, sempervirentă, caracteristică unor arbori din păduri subtropicale; (= lauroid); v. și laurilignosa
lauroid: Vezi laurofilă
lăstar: Ramură tânără, subțire și flexibilă a unei plante lemnoase; (= mladă, vlăstar)
lăstărire: 1. Proces de regenerare a unei plante prin lăstari după ce tulpina a fost înlăturată, prin degerare, rupere, tăiere. 2. Îndepărtarea lăstarilor de prisos.
lăstăriș: Mulțime de lăstari; pădurice tânără și deasă.
leasă: Desiș mare într-o pădure; desiș format din ramurile unui copac.
lecanorin: Despre apoteciu – care are marginea de culoarea talului, ca la lichenul Lecanora; v. și lecidein
lecidein (lecideic): Despre apoteciu – cu marginea de culoare închisă, fără bord talin, ca la lichenul Lecidea; v. și lecanorin
lectotip: Exemplar vegetal ales în lipsa holotipului din materialul original pentru a servi ca tip nomenclatural în locul holotipului.
legare: Termen popular pentru fecundație și rodire, în special la pomii fructiferi.
leghemoglobină (legoglobină): Hemoproteină cu rol în transportul oxigenului și azotului întâlnită în nodozitățile plantelor leguminoase.
legumă: 1. Păstaie. 2. Nume generic dat unor plante (fasole, cartofi, ceapă etc.) cultivate pentru hrana omului.
legumicol: Referitor la culturile de legume sau legumicultură.
legumicultură: Ramură a agriculturii care se ocupă cu teoria și practica cultivării legumelor.
leguminos: Despre plante – care are ca fruct o păstaie; la plural – denumire alternativă pentru familia Fabaceae.
leiofil: Cu frunze netede, nepăroase.
lemma: Bracteea inferioară de la baza fiecărei flori la Poaceae (cea superioară fiind palea); v. și palee, glumelă
lemn: Vezi xilem
lemnos: Despre plante – care are tulpina și rădăcina groase, lignificate (ex. arbori, arbuști); v. și ierbos
lenticelă: Fiecare dintre micii pori eliptici de pe tulpinile și ramurile plantelor lemnoase care permit respirația țesuturilor interne. Pot apărea și pe fructe, de ex. ca punctișoare pe mere sau pere. Sunt analoage stomatelor frunzelor.
lenticular (lentiform): În formă de lentilă (ex. semințele de linte - Lens culinaris).
lentiginos: Cu multe pete mici, pistruiat.
lepidocarp: Cu fructe solzoase.
lepidocaul: Cu tulpina solzoasă.
lepidofil: Cu frunze în formă de solzi.
lepidofite: Pteridofite arborescente fosile, de dimensiuni mari, cu frunze mici, solzoase.
lepidopterocecidie: Cecidie cauzată de lepidoptere (ex. fluturi, molii).
lepidopterofil: Despre plante – care se polenizează cu ajutorul lepidopterelor în general (fluturi) (ex. Dianthus deltoides); v. și psihofil
lepidopterofilie: Polenizare cu ajutorul lepidopterelor în general; v. și psihofilie
lepidopteronom: Cavitate roasă de larvele unor lepidoptere (ex. molii) în părțile parenchimatice ale plantei (ex. frunză).
lepismă: Stamină nedezvoltată complet cu aspect scvamiform, la baza ovarului (ex. la căldărușă - Aquilegia).
lepros: Despre licheni – cu aspect prăfos (ex. Lepraria).
 | Lichenul lepros Chrysothrix chlorina cu aspect de praf galben sursă: Wikipedia |
leptocarp: Cu fructe mici și fragile.
leptocaul: Cu tulpina subțire.
leptocentric: Despre fascicule conducătoare concentrice – cu floemul înconjurat de xilem (ex. la lăcrămioară - Convallaria majus); (= amfivazal); v. și hadrocentric
leptocistidă: Cistidă cu pereți subțiri.
leptofil: Cu frunze mici și suprafață redusă.
leptoidă: Celulă specializată pentru transportul nutrienților la unii mușchi; v. și hidroidă
leptom: 1. Țesut cu rol de conducere a nutrienților format din leptoide la unii mușchi; v. și hidrom 2. Ansamblul țesutului conducător liberian la plantele superioare; v. și hadrom
leptosperm: Cu semințe mici și subțiri.
leptosporange: Tip de sporange la ferigi care provine dintr-o singură celulă inițială și care are peretele format dintr-un singur strat de celule; v. și eusporange
leptosporangiat: Despre ferigi – care produc leptosporangi.
leptoten: Stadiu al profazei meiotice înaintea zigotenului în care cromozomii apar ca niște filamente separate, lungi și fine.
leptoxilem: Țesut acvifer la briofite.
letal: Mortal (ex. factor, parazit).
leucocist: Vezi hialocist
leucoplast: Plastidă incoloră cu rol în depozitare.
levigat: Neted, lucios (ex. tulpină, frunză).
levuloză: Vezi fructoză
levură: Vezi drojdie
liană: Nume generic pentru o plantă cu tulpină lemnoasă, foarte lungă, subțire și flexibilă care se agață sau se încolăcește pe alte plante, pe ziduri sau alte suporturi prin intermediul cârceilor, rădăcinilor adventive (ex. specii de curpen - Clematis).
lianoid: Referitor la liane, cu aspect de liane (ex. tulpina la Gnetum).
liber: Vezi floem
liberian: Referitor la liber (ex. vase, fibre); (= floematic)
libriform: Fibră ~ – fibră lemnoasă alungită, cu pereți îngroșați, lignificați, și punctuațiuni simple, întâlnită la dicotiledonate.
librosclereidă: Tip de sclereidă, celulă lungă, cu lumen mic, asemănătoare cu o fibră (ex. în măduva lăstarilor tineri ai unor plante).
lichefiere: Biodegradarea totală a pereților celulari ce stă la baza unor procese cum ar fi formarea vaselor lemnoase, căderea frunzelor și petalelor, deschiderea fructelor etc.
lichen: Organism compus dintr-o asociere simbiotică între o ciupercă (ascomicetă sau bazidiomicetă) și o algă verde sau o cianobacterie.
lichenic: Referitor la licheni.
lichenicol: Care crește pe licheni (ex. ciuperci).
lichenism: Simbioză între unele alge și ciuperci din care rezultă lichenii.
lichenografie: Descrierea sistematică a lichenilor.
lichenoid: Cu aspect de lichen.
lichenolog: Specialist în lichenologie.
lichenologie: Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul lichenilor.
licofilă: Vezi microfilă
lignicol: Care crește pe lemn sau pe putregaiuri (ex. ciuperca urechi-de-lemn - Auricularia auricula-judae); (= xilofil)
lignificare: Impregnarea pereților celulari cu lignină.
lignină: Complex de polimeri organici din structura peretelui celular secundar la plantele vasculare și unele alge, care conferă rigiditate, duritate și impermeabilitate.
lignivor: Vezi xilofag
lignometru: Instrument pentru măsurarea diametrului și înălțimii arborilor sau pentru marcarea prin vopsire și înregistrare a unor caracteristici ale acestora.
lignosa (lignoză): Vegetație lemnoasă, în unele clasificări anterioare.
lignoză: 1. Vezi celuloză 2. Vezi lignosa
ligulat: 1. În formă de limbă sau curea. 2. Prevăzut cu ligulă (2) (corola la unele Asteraceae).
ligulă: 1. Structură membranoasă apendiculară între limb și teacă la frunzele de Poaceae. 2. Prelungire laterală, în formă de limbă, a tubului corolei florilor la unele Asteraceae. 3. Mic apendice în formă de limbă pe suprafața superioară, în apropiera bazei frunzei la unele pteridofite (Selaginella, Isoetes).
liguliflor: Despre plante – cu flori ligulate.
limb: Partea lățită a frunzei, cea mai importantă, străbătută de nervuri; (= lamină)
limbat: Despre frunze – prevăzut cu limb.
limicol: Despre organisme – care trăiește în nămolul apelor (ex. alge).
limnicol (limnetic): Despre plante – care trăiește în lacuri, bălți sau locuri mlăștinoase.
limnobiologie: Studiul organismelor din apele stătătoare dulci.
limnobios: Totalitatea plantelor și animalelor din apele dulci.
limnoplancton: Planctonul lacurilor, bălților și altor ape stătătoare dulci.
limnopsamon: Totalitatea organismelor care trăiesc în nisipurile apelor dulci (ex. alge filamentoase - Spriogyra, Ulotrix, buzduganul apelor - Sparganium simplex); v. și halipsamon
limoniform: De forma unei lămâi (ex. sporii unor ciuperci din familia Peronosporaceae).
limonos: Despre plante – care crește pe locuri noroioase.
lingulat: În forma de limbă; alungit, cu marginile aproape paralele și convex la mijloc.
linicultură: Cultura inului (Linum usitatissimum).
linie luminoasă: Zonă semitransparentă și birefringentă în tegumentul semințelor unor plante care asigură impermeabilitatea (ex. la Fabaceae)
linters: Puf dens care rămâne pe semințele de bumbac (Gossypium) după egrenare, folosit la fabricarea vatei, a mătăsii artificiale și a nitrocelulozei.
lipide: Clasă majoră de substanțe organice, insolubile în apă, care intră în structura materiei vii.
lipidoplast: Vezi elaioplast
lirat: Cu lobul terminal mare, rotunjit și cu lobii laterali dispuși neregulat din ce în ce mai mici spre bază (ex. frunza de ridiche - Raphanus sativus).
lirelă: Apoteciu alungit, sesil care se deschide printr-o crăpătură longitudinală la unii licheni.
lisicarp: Despre gineceu – format din carpele concrescute și cu ovarul format dintr-o singură lojă în centrul căreia se află o coloană de țesut placentar separată de peretele gineceului și de care se prind ovulele (ex. la Caryophyllaceae).
lisocarp: Cu fructe netede, fără peri.
litieră: Strat de frunze moarte și alte resturi vegetale și animale care acoperă solul în pădure.
litocarp: Vezi carpolit
litocist: Celulă epidermică lărgită, excretoare, oxaliferă care conține un cistolit, de obicei în frunzele unor plante (ex. la Ficus elastica).
litofil: Despre plante – care crește pe stânci, pietre, grohotișuri etc. (ex. lichenul - Rhizocarpon geographicum); v. și saxicol
litoral: Despre plante – care crește pe țărmul mărilor sau lacurilor.
litosperm: Cu semințe dure ca piatra.
livadă: Antropocenoză vegetală formată în principal din pomi sau arbuști fructiferi.
liză (lizare): Disoluția celulelor.
lizieră: Margine a unei păduri cu elemente de tranziție între pădure și biocenozele învecinate (pășune, teren agricol etc.).
lizigen: Format prin lizarea, disoluția celulelor unui țesut; v. și schizogen, rexigen
llanos: Savană în nordul Americii de Sud.
lob: Fiecare dintre părțile în care este secționată o frunză, o petală sau sepală.
lobat: Format din lobi (ex. frunza de viță-de-vie - Vitis vinifera).
lobul: Lob mic, subdiviziune a unui lob.
lobulat: Prevăzut cu lobi mici.
locul: Cavitate a unui fruct în care se află semințele; (= lojă)
locular (loculat): Care este împărțit în mai mulți loculi sau cavități.
loculicidă: Capsulă ~ – tip de capsulă care se deschide pe nervura mediană a fiecărei carpele (ex. la lalea - Tulipa).
lodiculă: Fiecare din cele două (de obicei) frunzișoare solzoase situate între stamine și glumă la Poaceae; (= glumelulă, paleolă)
lojă: 1. Locul. 2. Cavitate a florii unei plante în care se află ovulele (lojă ovariană) sau polenul (lojele anterei).
lomazom: Invaginație a membranei celulare întâlnită la unele alge, ciuperci și plante vasculare.
lomentaceu: Asemănător cu sau prevăzut cu lomente.
lomentă: Fruct uscat, dehiscent care se dezvoltă dintr-o singură carpelă și conține mai multe semințe. Se aseamănă cu o legumă sau silicuă dar e împărțit de septe false în compartimente cu o singură sămânță care se deschid la maturitate (ex. la ridiche-sălbatică - Raphanus raphanistrum).
longidiurn: Despre plante – care înflorește în sezonul când ziua are durata cea mai lungă (ex. spanac - Spinacia oleracea); v. și brevidiurn
longistil: Despre flori heterostile – care au stilul mai lung (ex. la ciuboțica-cucului - Primula verris); (= dolicostil, macrostil); v. și brahistil
loricat: Acoperit de un înveliș tare.
lorică: La unele alge, înveliș silicos care acoperă o celulă fără perete celular.
loriceu (loriform): De forma unei panglici sau curele cu marginile paralele.
lot: Vezi parcelă
lotizare: Vezi parcelare
lujer: Tulpină sau porțiune de tulpină subțire la plantele erbacee; ramură tânără (de 1-2 ani) la plantele lemnoase.
lumen: Cavitate în celula unor plante înconjurată de perete celular (ex. în librosclereide).
luminescent: Vezi bioluminescent
luminiș: Suprafață fără arbori în cuprinsul unei păduri; poiană, colnic.
luncă: Pădurice formată din sălcii, răchită, anini, plopi etc. pe malurile unei ape curgătoare; zăvoi.
luntriță: Vezi carină
lunură: Defect în structura lemnului, provocat de gerul din timpul iernii, care are apare în secțiune transversă ca o zonă de formă circulară sau ovală, completă sau nu (în formă de seceră), în masa de duramen, având culoarea alburnului, iar proprietățile fizico-chimice și de rezistență naturală intermediare celor două structuri.
lup: Arbore predominant într-un arboret, cu coroană prea largă și ramuri groase.
lupă: Excrescență lemnoasă care apare pe trunchiul sau pe crengile arborilor.
luxuriant: Despre vegetație – care crește din abundență.