ABCDEFGHIÎJKLMNOPRSȘTȚUVWXYZ
A

A: Simbol pentru androceu într-o formulă florală.

abapical: Îndreptat în direcția opusă apexului, situat la polul inferior.

abataj: Tăierea și doborârea arborilor în exploatările forestiere.

abaxial: Despre suprafața unor organe cum ar fi frunzele, florile sau petalele – îndreptată în direcția opusă axei principale (adică suprafața de dedesubt); v. și adaxial

aberant: Care diferă sau se abate de la tip (ex. specie).

abietiform: Despre peri – ramificat cu ramurile dispuse în verticile pe un ax vertical, asemănător cu ramurile unui brad (ex. la coada-vacii - Verbascum); numiți și peri candelabru; v. și candelabriform

abiotic: Lipsit de viață (ex. factor).

abisal: Care trăiește în zone de mare adâncime din mări și oceane (5000-7000 m) (ex. bacteria Bacillus submarinus).

aborigen: Vezi autohton

abortiv: 1. Produs înainte de vreme; prematur. 2. Nedezvoltat normal până la capăt, rudimentar (ex. stamină abortivă la buberic - Scrophularia nodosa).

abreviat: Prescurtat, oprit în creștere.

abrupt: Terminat brusc.

abscisic: Acid ~ – substanță cu rol de hormon vegetal care induce abscizia și latența semințelor și mugurilor; (= abscisină II, dormină)

abscisină II: Vezi (acid) abscisic

abscizie: Căderea controlată a unui organ al plantei, de obicei frunze (toamna), fructe sau flori nefertilizate.

absorbant: Despre peri – peri unicelulari care apar ca proeminențe din rizoderma rădăcinii și au rol în absorbția apei și a sărurilor minerale din sol.

absorbție: Proces de pătrundere a apei, a substanțelor minerale și organice, precum și a gazelor în celulele și țesuturile organismului vegetal.

abstricție: Separarea unui spor asexuat dintr-o hifă sau sporangiofor prin îngustarea țesutului conector, precedată de obicei de formarea unui sept, la unele ciuperci.

abundență: Procentul de indivizi aparținând unei specii aflați într-o fitocenoză, raportat la unitatea de suprafață sau de volum.

ac: Frunză îngustă, ascuțită, caracteristică coniferelor.

acantifer: Care poartă spini.

acantocarp: Cu fructul acoperit cu țepi.

acantofil: Cu frunzele terminate cu țepi.

acantofilă: Spin, de obicei mare, dezvoltat dintr-o frunză (ex. la palmierul Desmoncus).

acantofor (acantifer): Care poartă țepi, ghimpi, spini (ex. tulpinile de la Cactaceae).

acariot: Celulă lipsită de nucleu sau fără nucleu aparent.

acarioză: Tumefiere patologică a mugurilor unor plante provocată de înțepăturile unor acarieni Phytoptus.

acarocecidie (acariocecidie): Cecidie cauzată de acarieni.

acarodomațium: Domațium ocupat de acarieni (ex. la călin - Viburnum tinus).

acarofil: Despre plante – care crește în simbioză cu acarieni (ex. planta Pinguicula longifolia și acarianul Oribatula tibialis).

acarofită: Plantă acarofilă.

acarp: Care nu produce fructe; steril.

acarpelat: Despre flori – fără carpele.

acarpotrop (acarpotropic): Care nu prezintă mișcări de curbare pentru răspândirea semințelor sau fructelor; v. și carpotropism

acaul (acaulescent): Fără tulpină sau cu tulpină extrem de scurtă, neaparentă (ex. turta - Carlina acaulis).

acaulescență: Lipsa tulpinii sau neaparența acesteia.

acefal: Fără capitul floral.

acelular: Fără structură celulară (ex. microorganism).

acervat: Îngrămădit, adunat în grupuri.

acervul: 1. Îngrămădire, aglomerare de hife și conidiofori cu conidii, în formă de farfurie, ai unor ciuperci parazite care se formează sub suprafața țesuturilor unei plante gazde și care, prin rupere, eliberează conidiile la exterior; (= conidiom acervular) 2. Glomerul de flori sau de fructe (ex. la spanac-sălbatic - Chenopodium).

acervular: Conidiom ~ – vezi acervul

acetabulifom: În formă de farfurie sau cupă puțin adâncă (ex. gâtul perigonului la Narcissus poeticus).

acheilarie: Absența, degenerarea sau lipsa dezvoltării labelului la Orchidaceae.

achenă: Fruct uscat, indehiscent, cu o singură sămânță neconcrescută cu peretele fructului (ex. fructele de floarea-soarelui - Helianthus annuus); (= achenocarp)

achenecetum: Vezi poliachenă

achenocarp: Vezi achenă

achenodiu: Fruct format din două sau mai multe achene (ex. Apiaceae).

achinet: Spor facultativ, imobil și de rezistență, format în condiții nefavorabile la cianoficee și cloroficee.

achirofită: Plantă cu flori glumacee (ex. specii de Poaceae).

aciclic: Despre flori – cu elementele florale nedispuse în verticile (ex. la spânz - Helleborus purpurascens).

acicol: Care se dezvoltă pe frunzele aciculare ale coniferelor (ex. ciuperci).

acicul: Formațiune rigidă în formă de ac la unele plante (ex. spini mici și drepți la Rosa rugosa).

acicular (aciculat, aciculiform): Ascuțit sau în formă de ac (ex. cristale sau frunze de pin - Pinus).

aciculilignosa (aciculilignoză): Pădure de conifere.

acidofil: Despre plante – care se dezvoltă pe soluri cu aciditate crescută (cu pH scăzut) (ex. țăpoșică - Nardus stricta).

acidofită: Plantă acidofilă.

acidoză: Boală a plantelor datorată creșterii acidității din sol.

acin: Fiecare din micile drupe sau bace care alcătuiesc o polidrupă sau o polibacă (ex. la mur - Rubus); o boabă sau bobiță dintr-un ciorchine de bace (ex. bobița la coacăz - Ribes rubrum).

acladiu: Axă principală neramificată a unei inflorescențe, cu antodiul terminal (ex. la rușuliță - Hieracium).

aclamideu (achlamideu): Lipsit de înveliș floral (ex. florile de salcie - Salix); (= nudiflor)

aclimatizare: Adaptarea unei plante la noi condiții de climă sau mediu; v. și naturalizare

acolat: Despre plante, ramuri – încolăcit.

acomodare: Proces prin care o plantă își modifică reversibil forma, structura sau funcția, pentru a se deprinde sau rezista unor condiții noi de viață (ex. sălciile - Salix din zonele inundabile formează rădăcini adventive pe tulpină în perioada viiturilor, care apoi se usucă după retragerea apelor).

acoperire: Suprafața ocupată de organele aeriene ale unei specii de plante sau ale tuturor speciilor din cuprinsul unei fitocenoze.

acotiledon (acotiledonat): Despre semințe, embrioni – lipsit de cotiledon (ex. embrionul la anemonă - Anemone).

acrandrie: Dispoziția apicală a anteridiilor la unii mușchi.

acrandru: Despre mușchi – care prezintă acrandrie.

acrant: Vezi acrocarp

acrescent: Care continuă să crească cu vârsta (ex. caliciul la păpălău - Physalis alkekengi după înflorire).

acroauxic: Despre conidiofor – cu creștere limitată în regiunea apicală; v. și bazauxic

acroblastic: Despre muguri, flori – dezvoltat în vârful unui organ.

acrocarp: Tip de mușchi (briofite) în care arhegoanele și deci capsulele se formează la vârful axului principal; (= acrant); v. și cladocarp, pleurocarp

acrocarpie: Caracteristica de a fi acrocarp.

acrocidă: Capsulă ~ – tip de capsulă care se deschide prin fante sau fisuri apicale (ex. la clocotiș - Staphylea pinnata); v. și bazicidă

acroconidie: Conidie formată la vârful hifelor la unele ciuperci (ex. la Sporidesmium).

acrodromă: Tip de nervație în care există o singură nervură principală, iar nervurile secundare sunt arcuite spre vârful limbului (ex. la corn - Cornus mas).

acrofil: Despre plante – care trăiește la peste 2000 de m altitudine (ex. iarba roșioară - Silene acaulis care supraviețuiește la 3000 de m); v. și alpin

acrofilă: Una din frondele mature ale unei ferigi cățărătoare situată spre vârful plantei (ex. Lomariopsis); v. și batifilă

acrofită: Plantă acrofilă.

acrofix: Despre antere – atașată cu vârful de filament; v. și bazifix

acrofug (acrofugal): Vezi bazipetal

acrogamie: Vezi șalazogamie

acrogen: 1. Care crește prin vârful său (ex. ferigile). 2. Tip de formare a sporilor (conidiilor) la vârful conidioforului la unele ciuperci; (= acrosporogen, acrosporifer); v. și pleurogen

acrogeneză: Creștere în lungime prin vârful organelor vegetale.

acrogin: Despre mușchi – cu arhegoanele situate la vârful axelor; v. și acrandru

acrolaminar: Situat spre vârful laminei (ex. glande oleifere); v. și bazilaminar

acronematic: Despre flageli – neted, lipsit de perișori (ex. la crisofite); v. și pleuronematic

acropetal: Care se dezvoltă sau se mișcă de la bază spre vârf (de ex. dezvoltarea obișnuită a florilor sau mișcarea apei și a substanțelor dinspre rădăcină spre vârf); (= bazifug); v. și bazipetal

acropețiolar: Situat spre vârful pețiolului (ex. glande oleifere); v. și bazipețiolar

acropleurogen: Tip de formare a sporilor atât la vârful conidioforului sau a bazidiei, cât și pe părțile lor laterale la unele ciuperci (ex. la Helminthosporium); v. și acrogen, pleurogen

acroscopic: Îndreptat către vârf; v. și baziscopic

acrosincarpie: Concreșterea fructelor sau a fructificațiilor prin vârfurile lor (ex. capsulele unor mușchi).

acrospiră: Tulpiniță răsucită de la vârful seminței în germinație (ex. Hordeum).

acrospor: Spor format la vârful sporoforului (ex. la Basidiomycetes).

acrosporifer: Vezi acrogen (2)

acrosporogen: Vezi acrogen (2)

acrostihoid (acrostichoid): Despre ferigi – cu sporangii situați pe suprafața inferioară (abaxială) a frondei fertile, ca la genul Acrostichum (ex. Lomariopsis)

acrotonie (acroton, acrotonic): Tip de ramificare (creștere) în care mugurii apropiați de vârful tulpinii se dezvoltă mai mult (ex. la frasin - Fraxinus excelsior); v. și bazitonie

actinocarp: Depre plante – cu fructele dispuse radial.

actinocitic: Tip de stomate în care celulele stomatice sunt înconjurate de un număr mai mare de patru celule anexe, alungite în sens radial (ex. la Lannea).

actinodromă: Tip de nervație în care trei sau mai multe nervuri principale diverg în formă de raze de la baza laminei și ajung până către margini (ex. la sicomor - Acer pseudoplatanus); (= palmat)

actinomicoză: Boală a unor plante provocată de specii de actinomicete (bacterii din ordinul Actinomycetales) (ex. actinomicoza cartofului produsă de Streptomyces scabies).

actinomorf: Cu simetrie radială (ex. floarea de margaretă - Chrysanthemum leucanthemum).

actinoriză: Tip de nodozitate formată în urma simbiozei dintre rădăcinile unor plante și actinomicete (ex. la arin - Alnus); v. și bacterioriză

actinostel: Tip de protostel în care xilemul centrul este lobat, în formă de stea, iar floemul se găsește între vârfurile stelei (ex. la Lycopodium).

actinotactism (actinotaxie): Tactism indus de radiațiile luminoase.

activator: Stubstanță care stimulează un anumit proces (ex. dezvoltarea unor organe sau țesuturi embrionare).

actofil: Despre plante – care trăiește pe litoral.

actofită: Plantă actofilă.

actuopalinologie: Ramură a palinologiei care studiază polenul și sporii actuali; v. și paleopalinologie

aculeat: Țepos, cu ghimpi.

aculeiform (aculescent): Care face trecerea de la ghimpi, țepi spre peri.

aculeol: Aculeu mic, fin și scurt (ex. la dentiță - Bidens).

aculeu: Ghimpe, spin.

acumbent: Despre organele unor plante – culcat sau situat de-a lungul sau alături de un alt organ sau structură (ex. cotiledoane cu marginile de-a lungul hipocotilului la multe crucifere); v. și incumbent

acuminat: Care se îngustează treptat până la un punct și cu marginile concave (ex. frunzele de mălin - Prunus padus).

acuminulat: Cu vârf mic și fin ascuțit.

acut: Ascuțit (ex. vârful frunzei de salcie - Salix alba).

acvacultură (acvicultură): Vezi maricultură

acvaherboză: Vezi aquiherbosa

acvatic: Despre plante – care trăiește în apă, parțial (semiacvatică) sau total (subacvatică).

acvifer: Care depozitează apă (ex. tulpinile unor cactuși).

adaptare: Capacitatea unui organism vegetal de a-și modifica morfologia și fiziologia pentru a se pune în echilibru cu schimbările survenite în mediul înconjurător sau cu un nou mediu în care a ajuns; v. și acomodare, aclimatizare, naturalizare

adaxial: Despre suprafața unor organe cum ar fi frunzele, florile sau petalele – îndreptată către axa principală (adică suprafața de deasupra); v. și abaxial

adelf (adelfic): Cu staminele reunite în fascicule prin filamentele lor; v. și monadelf, diadelf, poliadelf

adelfie: Reunirea staminelor în fascicule prin filamentele lor.

adelfogamie: Încrucișare între doi indivizi proveniți de la același părinte prin reproducere vegetativă.

adenocit: Celula secretoare a unei glande.

adenofor: Suportul unei nectarii.

aderent: Alipit, unit, sudat.

aderență: Legătură, lipire, sudare între organe sau structuri vegetale.

adesmie: Ruperea sau divizarea unor organe de obicei concrescute sau unite (ex. petale).

adeziune: Concreșterea a două organe de natură diferită (ex. frunza cu ramura).

adeziv: Substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.

adnat: Despre un organ al plantei – unit, concrescut cu un alt organ (ex. anterele cu corola la Primula); v. și conat

adnație: Concreșterea unui organ pe o altă parte a plantei.

adpres: Strâns aplicat sau culcat pe o suprafață plană (ex. perișori alipiți de tulpină).

adult: Despre plante – deplin dezvoltat, ajuns la maturitate.

adunc (aduncat): Încovoiat la vârf, curbat spre interior.

adventiv: 1. Despre plante – originar din alte țări sau continente și care s-a răspândit fără a fi cultivat. 2. Despre țesuturi, organe – care se dezvoltă în alte locuri decât cele obișnuite, normale etc. (ex. rădăcini adventive formate din frunze la mutătoare - Bryonia).

aecidie: Vezi ecidie

aecidiospor (aeciospor): Vezi ecidiospor

aecium: Vezi ecidie

aeorplanctofită: Plantă din fitoplanctonul flotant în aer.

aerenchim: Țesut cu spații largi intracelulare pline cu aer. Caracteristic cortexului rădăcinilor și tulpinilor plantelor acvatice.

aerian: Care se află sau se dezvoltă în aer, deasupra solului (ex. rădăcină).

aerifer: Care conține spații cu aer; vezi aerenchim

aerocarpie: Creșterea și dezvoltarea fructelor în aer liber, deasupra solului; v. și geocarpie

aerocist: Vezi pneumatocist

aerocor (aerochor): Vezi anemocor

aerocorie (aerochorie): Vezi anemocorie

aerofită: Plantă care crește complet în aer, pe un suport, fără a fi atașată de sol; v. și edafofită, epifit

aerofitobiont: Organism vegetal aerob; v. și anaerofitobiont

aerofor: Vezi pneumatofor

aeromorfoză: Modificări morfologice ale unei plante sub acțiunea factorilor atmosferici; v. și anemomorfoză

aerotactism (aerotaxie): Tactism indus de gradientul de concentrație a oxigenului (ex. aerotactism pozitiv la unele eucariote unicelulare fotosintetizatoare aerobe); (= oxigenotactism)

aerotaxie: Metodă de determinare a elementelor caracteristice ale arboreturilor prin observare directă sau cu ajutorul fotogramelor aeriene.

aerotropism: Tropism al unei plante ca răspuns la concentrația de oxigen sau a altor gaze; v. și oxitropism

aestidurilignosa (estidurilignoză): Pădure mixtă de arbori cu frunze dure, sempervirente și foioase.

aestilignosa (estilignoză): Pădure de foioase.

afil: Lipsit de frunze sau cu frunze foarte reduse sau metamorfozate astfel încât nu mai este evidentă natura lor foliară (ex. specii de Cactaceae).

afilie: Lipsa totală a frunzelor la unele plante.

afiniș (afinet): Desiș sau loc unde cresc afini (Vaccinium myrtillus).

aflebie: Pinulă imperfectă la unele specii fosile de ferigi din perioada carboniferă.

afotometric: Despre frunze – cu limbul dispus indiferent față de sursa de lumină; v. și eufotometric, panfotometric, afototrop

afototrop (afototropic): Care crește independent de sursa de lumină (ex. rădăcinile).

afototropism: Tropism în direcția opusă unei surse de lumină, fototropism negativ.

agam (agamic): 1. Care nu produce gameți. 2. Vezi asexuat

agameon : Specie care cuprinde doar indivizi apomictici.

agamet: Celulă reproductivă asexuată care formează un nou organism fără fuziunea cu o altă celulă.

agametange: Corp de fructificație în care se dezvoltă agameți.

agamodem: Mică populație de indivizi strâns înrudiți compusă în special din plante apomictice sau asexuate, v. și dem, gamodem

agamohermafrodit: Cu flori hermafrodite și sterile pe același individ, de obicei în aceeași inflorescență.

agamonoic: Despre plante – cu flori bisexuate și flori sterile pe același individ (ex. unele Asteraceae).

agamospecie: Specie care se reproducere doar asexuat.

agamospermie: Reproducere asexuată prin semințe formate fără fertilizare (ex. la unele specii de Poa); v. și apogamie

agamotrop: Despre flori – care odată deschise nu se mai închid până la veștejire (ex. la Pomacee).

agar-agar: Substanță gelatinoasă extrasă din unele alge marine, utilizată în medicină, în bacteriologie, în industria alimentară, textilă etc; (= geloză).

agarofită: Algă din care se extrage agar-agarul.

agățător: Despre plante, tulpini – care este urcătoare și se prinde cu ajutorul unor organe specializate de diverse suporturi (altă plantă, garduri, ziduri etc.) (ex. la iederă - Hedera helix sau castravete - Cucumis sativus); (= urcător); v. și volubil

ageotrop (ageotropic): Care crește independent de gravitația Pământului; (= agravitrop)

aglicon: Componenta neglucidică din structura glicozidelor.

aglutinare: Aglomerarea prin alipire a unor structuri (ex. polen, bacterii etc.).

agocorie (agochorie): Răspândirea semințelor și fructelor unei plante neintenționat de către om, prin activitățile sale.

agravitrop (agravitropic): Vezi ageotrop

agregat: Reunit, adunat, asociat (despre fructe, indivizi etc.).

agrestă: Tip de savană împădurită, xerofitică, în partea mai umedă a caatingăi în Brazilia.

agrobiocenoză: Biocenoză a organismelor vegetale și animale din terenurile de cultură; (= agrocenoză)

agrobotanică: Studiul plantelor agricole.

agrocenoză: Vezi agrobiocenoză

agrofil: Despre plante – care crește pe terenuri cultivate.

agrofită: Plantă de cultură agricolă.

agrofitocenoză: Fitocenoză formată din plantele cultivate dintr-un teren agricol.

agrofizică: Disciplină care studiază condițiile în care se dezvoltă plantele de cultură, precum și procesele fizice care au loc în plantele de cultură.

agrologie: 1. Disciplină care se ocupă cu studiul solului, ca rezultat al acțiunii factorilor naturali, și cu influența acestuia asupra plantelor. 2. Vezi agrotehnică

agrometeorologie: Disciplină care studiază rolul condițiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură.

agrosilvicultură: Combinarea deliberată a culturilor anuale cu plantațiile de arbori pe un teren în scop de creștere a fertilității solului, protejarea unor regiuni de despădurire sau protecție față de schimbările climatice.

agrostografie: Descriere sistematică a gramineelor (familia Poaceae).

agrostologie: Studiul speciilor de graminee (familia Poaceae); (= graminologie)

agrotehnică: Disciplină care studiază modul în care omul poate interveni în corelația dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate; (= agrologie (2)); totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole.

agrotip: Tip de soiuri la plantele cultivate.

ala: Fiecare din cele două petale laterale mai înguste de sub vexil, la floarea de Faboideae (fostă Papilionaceae); (= aripă)

alat: Cu aspect de aripă sau cu expansiuni laterale în formă de aripi (ex. tulpina la măzăriche - Lathyrus sylvestris cu expansiuni foliacee de forma unor aripi).

alatocaul: Cu tulpina având proeminențe foliacee laterale asemănătoare unor aripi.

albedo: Mezocarpul hesperidei (fructul citricelor), alcătuit din celule incolore, dispuse lax, cu spații mari aerifere care conferă un aspect buretos; v. și flavedo

albeț (albuleț): Vezi alburn

albiflor: Cu flori albe.

albinism: Decolorarea totală sau parțială a frunzelor datorită absenței ereditare a clorofilei.

albinos: Care prezintă albinism.

albul lemnului: Vezi alburn

albumen: Vezi endosperm

albumifer (albuminic, albuminifer): Celulă ~ – celulă parenchimatoasă specializată care însoțește tuburile ciuruite, întâlnită la pteridofite și gimnosperme. Sunt echivalente celulelor anexe de la angiosperme; (= celulă Strasburger) (numită după Eduard Strasburger (1844-1912), botanist polonez-german care a pus bazele citologiei vegetale moderne)

albuminat: Despre semințe – care prezintă endosperm (ex. la ricin - Ricinus communis); v. și exalbuminat

albumină: Denumire generică pentru o clasă de proteine globulare, solubile în apă, cu rol de substanță de rezervă întâlnite în semințele unor plante.

albuminic: Vezi albumifer

alburn: Țesut lemnos periferic, funcțional, de culoare deschisă, la plantele lemnoase; (= albul lemnului, albeț, albuleț); v. și duramen

alcalifil (alcalofil): Despre microorganisme – care supraviețuiește în medii bazice extreme, cu pH între 8,5-10.

alcalinofil: Vezi bazifil

alcaloizi: Substanțe organice cu azot, cu caracter bazic, obținute în special din plante, cu acțiune farmacologică sau toxică asupra animalelor.

alee: Drum într-un parc, într-o grădină, pe margini cu arbori, flori.

alet: Despre spori sau polen – care nu prezintă pe suprafață urme sau cicatrici (laesure) ale atașării altor spori sau granule de polen, fiind probabil generat separat (ex. la unele ferigi apomictice); v. și laesură, monolet, trilet

aletofită: Plantă care crește pe marginile drumurilor sau în locuri unde vegetația naturală a fost distrusă.

aleuronă: Substanță proteică de rezervă din semințele unor plante.

aleuroplast (aleuronoplast): Vezi proteoplast

aleurospor (aleuriospor): Spor asexuat, cu perete îngroșat, format lateral sau terminal pe o hifă de care rămâne atașat, la unele ciuperci (ex. la Microsporum).

algal: Care ține de sau se referă la alge.

alge albastre-verzi: Vezi cianobacterii

alge aurii: Vezi crisofite

alge galben-verzi: Vezi xantofite

alge verzi: Grup informal de plante care conține două încrengături separate: carofite și clorofite.

algicid: Substanță chimică care distruge algele.

algicol: Care crește pe alge (ex. ciuperci).

algid: Despre plante – care crește în locuri reci.

algină: Substanță mucilaginoasă produsă de alge brune și folosită ca stabilizator alimentar, pentru mulaje în stomatologie sau pentru apretare în industria pielăriei.

algistatic: Substanță chimică care inhibă dezvoltarea algelor.

algocenoză: Asociație naturală formată din indivizii uneia sau ai mai multor specii de alge.

algocultură: Cultivarea algelor marine.

algoid (algaceu): Cu aspect de algă.

algolog: Specialist în algologie.

algologie: Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul algelor; (= ficologie)

aliaceu: Asemănător cu ceapa sau usturoiul (ex. miros).

alimentară: Despre plante – care este utilizată ca hrană pentru om. De obicei provenite din culturi, aparțin mai multor categorii, așa cum sunt: legumele și zarzavaturile, fructele, leguminoasele, semințele oleaginoase, cerealele sau condimentele.

aliniament: Compoziție vegetală liniară, alcătuită din arbori plantați pe unul sau mai multe rânduri, de-a lungul unor străzi, drumuri, piețe etc.

alocarp: Care prezintă alocarpie; v. și autocarp

alocarpie: Formarea unui fruct în urma alogamiei (polenizare încrucișată); v. și autocarpie

alocor (alochor): Despre plante – care își împrăștie semințele prin intermediul unui vector extern (vânt, insecte etc.); v. și autocor

alocorie (alochorie): Diseminarea semințelor prin intermediul unui vector extern (vânt, insecte etc.); v. și autocorie

alofilic: Despre flori, plante – care nu prezintă adaptări morfologice pentru atragerea speciilor polenizatoare; v. și eufilic

alogam: Despre flori, plante – care prezintă alogamie; (= heteroclin)

alogamie: Polenizare și fecundație încrucișată, între indivizi diferiți ai aceleiași specii; (= exogamie, xenogamie)

alohton: Despre specii, populații de plante – originară din alte regiuni geografice; v. și autohton

alometric: Referitor la alometrie (ex. creștere alometrică).

alometrie: Tip de creștere în care rata de creștere a unor părți sau organe diferă de rata de creștere a organismului în ansamblu.

alopatric: Despre specii, populații – cu areale de distribuție separate; v. și simpatric

aloplasmă: Parte diferențiată a citoplasmei, specializată în formarea cililor, flagelilor sau altor structuri similare (termen rar folosit).

aloplectic: Despre frunze – care înconjoară un organ vegetal.

alopoliploid: Organism poliploid cu multiple seturi de cromozomi provenite de la specii diferite (ex. grâul comun - Triticum aestivum este un alopoliploid cu 42 de cromozomi (42n) rezultat din încrucișarea dintre grâul emmer - T. turgidum, 28n, și grâul sălbatic - T. tauschii, 14n); (= amfiploid); v. și amfidiploid, autopoliploid

alopoliploidie: Starea unui organism alopoliploid; (= amfiploidie)

alotetraploid: Vezi amfidiploid

alotetraploidie: Vezi amfidiploidie

alotip: Exemplar vegetal cu sex opus holotipului.

alotropic: Despre specii polenizatoare – slab adaptată pentru utilizarea florilor, hrana obținută din flori făcând parte dintr-o dietă mixtă; v. și distropic, eutropic

alotropie: Caracteristica speciilor alotropice.

alpin (alpestru): Care crește și se dezvoltă la peste 1800 de m (zona alpină) (ex. mierluță - Minuarlia verna); v. și acrofil

alpinariu: Grădină botanică rezervată culturii florei alpine.

altern: Despre frunze sau flori – așezate de o parte și de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite.

alterniflor: Despre plante – cu flori alterne.

alternifoliat: Despre plante – cu frunze alterne.

alternipetal: Care alternează cu petalele (ex. staminele din verticilul exterior la Cassia).

alternisepal: Care alternează cu sepalele (ex. stamine); v. și antisepal

alternofită: Plantă adaptată la un regim variabil de umiditate în sol, de la soluri excesiv umede în unele perioade ale anului până la uscate.

alticol: Despre plante – care crește în regiunea munților înalți; v. și acrofil, alpin

altiherbosa (altiherboză): Asociație de plante erbacee înalte, în special în zonele defrișate.

altoi: Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosită la altoire; plantă altoită; (= epibiot); v. și portaltoi

altoire: Alăturarea și concreșterea unui mugure sau a unei ramuri detașate de o plantă (altoiul) cu o altă plantă înrădăcinată (portaltoiul).

aluniș (alunet): Pădurice, desiș de aluni (Corylus avellana).

alveolar: Referitor la alveolă sau având formă de alveolă.

alveolat: Prevăzut cu alveole.

alveolă: Gropiță, mică scobitură la suprafața unor organe.

amatofil: Vezi psamofil

amatofită: Vezi psamofită

ambipar: Despre muguri – care produce atât frunze, cât și flori.

ambisporangiat: Vezi amfisporangiat

ambră: Vezi chihlimbar

ameboid (amiboid): În formă de amibă sau care amintește de o amibă (ex. unele alge).

ameioză: Diviziune nucleară nereducțională, cu absența meiozei.

ameliorant: Substanță care ajută creșterea plantelor prin îmbunătățirea factorilor fizici ai solului.

ameliorare: Vezi fitoameliorare

amenajament: Sistem de măsuri care să asigure refacerea, ameliorarea, protecția și exploatarea rațională a pădurilor.

amenajare: Îngrijirea rațională a unei păduri pentru punerea sa în valoare.

amendament: Substanță care, încorporată în sol, îi modifică unele proprietăți nefavorabile, în scopul îmbunătățirii condițiilor de nutriție a plantelor.

amensalism: Interacțiune între două specii diferite în care una este inhibată sau distrusă, iar cealaltă nu este afectată (ex. nucul negru - Juglans nigra secretă juglonă care inhibă creșterea unor plante erbacee în zona rădăcinilor).

ament: Inflorescență monopodială simplă a unor arbori sau arbuști, formată din flori foarte mici unisexuate, înșirate de-a lungul unui ax și care atârnă ca un ciucure (ex. la nuc - Juglans regia); (= mâțișor)


Ament (schemă)
sursă: Wikipedia

Ament la arinul-alb (Alnus incana)
sursă: Wikipedia

amentaceu: Asemănător cu un ament.

amentifer: Despre plante – care poartă amenți.

ameristic: Nesegmentat, nedivizat în părți.

ameroconidie: Conidie unicelulară la ascomicete.

amerospor: Spor unicelular la ascomicete.

amfibiu: Despre plante – care poate trăi atât în apă, cât și pe uscat.

amfibrie: Încetarea dezvoltării în lungime a organelor unor plante, creșterea continuându-se numai în grosime.

amficarp (amficarpic): Despre plante – care prezintă amficarpie.

amficarpie: Producerea de către o plantă a diferite tipuri de fructe – unele aeriene, iar altele subterane (ex. Amphicarpaea bracteata).

amficotil (amficotiledon): Despre embrioni – cu cotiledoanele concrescute.

amficotilie: Concreșterea cotiledoanelor.

amficribral: Vezi hadrocentric

amfidiploid: Organism care rezultă din dublarea numărului de cromozomi ai unui hibrid dintre două specii (ex. dublarea numărului de cromozomi ai hibridului obținut din încrucișarea dintre varză - Brassica oleracea (18 cromozomi) și ridiche - Raphanus sativus (18 cromozomi) rezultând un organism fertil cu 36 de cromozomi - Raphanobrassica); (= alotetraploid)

amfidiploidie: Starea unui organism amfidiploid; (= alotetraploidie)

amfifită: Plantă amfibie, care poate trăi în apă sau pe uscat.

amfifloic: Tip de sifonostel în care xilemul este înconjurat de floem atât la exterior, cât și la interior, cu o lacună foliară (solenostel) sau mai multe (dictiostel); v. și hadrocentric, leptocentric, ectofloic

amfifotic: Despre plante – care este heliofilă primăvara și sciofilă toamna.

amfigastru: Organ stipelar pe fața ventrală a tulpinii la speciile frunzoase din ordinul Jungermanniales de briofite.

amfigen: Despre organele unor plante – care crește la ambele extremități.

amfigeu: Despre plante – care crește aproape pe tot globul pământesc, de la tropice până în zonele polare; v. și cosmopolit

amfigin: Despre unele ciuperci – cu anteridia înconjurând baza oogonului (ex. la unele Oomycetes); v. și paragin

amfigonie: Reproducere sexuată care implică doi indivizi; v. și monogonie

amfimixie: Reproducere sexuată prin contopirea unui gamet mascul cu unul femel proveniți de la doi indivizi diferiți.

amfiparacitic: Tip de stomate paracitice în care cele celule anexe sunt paralele cu celulele stomatice și le înconjoară complet; v. și brahiparacitic

amfiploid: Vezi alopoliploid

amfiploidie: Vezi alopoliploidie

amfisarc: Bacă indehiscentă multispermă, cu pericarp consistent și mezocarp cărnos (ex. fructul baobabului - Adansonia digitata).

amfisperm: Cu sămânța strâns înconjurată de pericarp (ex. la cariopsă).

amfispor: 1. Spor de repaus vegetativ la unele alge. 2. Tip special de uredospor, cu perete îngroșat, capabil să reziste la condiții de uscăciune.

amfisporangiat: Despre conuri, flori – care produce atât microsporangi, cât și megasporangi; (= ambisporangiat, bisporangiat)

amfistomal: Tip de micropil la un ovul bitegmic delimitat atât de integumentul extern, cât și de cel intern; v. și exostomal, endostomal

amfistomatic: Despre frunze – cu stomate în epiderma de pe ambele fețe (ex. la stânjenel - Iris germanica); v. și epistomatic, hipostomatic

amfiteciu: 1. Stratul extern al sporofitul embrionic din care se formează peretele capsulei la briofite; v. și endoteciu 2. Vezi excipul

amfitolerant: Despre plante – care suportă variații largi de pH, fără să le fie afectată creșterea, dezvoltarea și reproducerea (ex. coada-șoricelului - Achillea millefolium); (= euriacidofil, euriionic)

amfitrih: Despre microorganisme – cu câte un flagel la fiecare pol.

amfitrop: Despre ovul – cu corpul curbat astfel încât micropilul ajunge adiacent cu funiculul, iar nucela este curbată atât pe marginea inferioară, cât și pe cea superioară.

amfivazal: Vezi leptocentric

amfogenic: Despre organisme – care produce descendenți de ambele sexe; v. și monogenic

amidon: Polizaharid insolubil alcătuit din subunități de glucoză. Este principala substanță de depozitare a plantelor.

amidonos: Despre plante – care conține amidon în cantitate crescută (ex. cartof - Solanum tuberosum, porumb - Zea mays).

amigdaliform (amigdaloid): În formă de migdală.

amilifer: Care conține și depozitează amidon (ex. tuberculii de cartof - Solanum tuberosum).

amilogeneză: Procesul de sinteză a amidonului.

amiloplast: Plastidă care sintetizează și depozitează amidon (ex. în tuberculii de cartof - Solanum tuberosum).

amitoză: Diviziune a nucleului prin constricție fără condensarea cromozomlor și formarea fusului de diviziune și fără dezintegrarea membranei nucleare.

amnicol: Despre plante – care crește pe lângă râuri (ex. Atriplex amnicola).

amorfofită: Plantă cu flori de formă neregulată sau anormală.

ampelografie: Descrierea sistematică a soiurilor de viță-de-vie (Vitis vinifera).

ampelologie: Disciplină care studiază soiurile de viță-de-vie (Vitis vinifera).

ampeloterapie: Utilizarea strugurilor în scop terapeutic.

amplectiv (amplectant): Despre organele unor plante – care îmbrățișează complet sau se înfășoară strâns în jurul altui organ (ex. cârceii în jurul unui suport).

amplexicaul: Despre frunze – care îmbrățișează tulpina cu lobii de la baza limbului (ex. la urzică-moartă - Lamium amplexicaule); v. și semiamplexicaul

amplexiflor: Care îmbrățișează floarea.

amplexifoliat: Despre plante – cu frunze amplexicaule.

ampulă: Veziculă aeriană pe frunzele sau pe tulpina unor plante plutitoare (ex. otrățel - Utricularia vulgaris).

anabioză: Starea de viață latentă, de repaus complet al unui organism, cauzată de factorii de mediu (uscăciune, temperatură), cu posibilitatea revenirii la viața activă în cazul schimbării favorabile a condițiilor (ex. semințe, spori).

anadromă: Tip de nervație a frondei ferigilor în care prima nervură bazală este îndreptată în sus și spre vârf (ex. la năvalnic - Asplenium); v. și catadromă


Nervație anadromă (schemă)

anaerofitobiont: Organism vegetal anaerob; v. și aerofitobiont

anafiză: Filament din apoteciile unor licheni care favorizează eliminarea sporilor.

anageneză: 1. Evoluția progresivă, graduală, a unei specii într-o altă specie fără separarea populației inițiale; v. și cladogeneză 2. Regenerarea unor țesuturi distruse accidental.

analiză floristică: Identificarea și listarea tuturor speciilor de plante prezente într-o anumită zonă.

analog: Despre structuri, caractere – care prezintă analogie.

analogie: Similaritate în funcția unor părți sau organe aparținând unor specii diferite, asemănătoare superficial în structură, dar cu orgine diferită, rezultate în urma evoluției paralele sau convergenței (ex. spinii de origine foliară la dracilă - Berberis vulgaris și ramuri modificate la porumbar - Prunus spinosa).

anamorf (anamorfic): 1. Stadiul asexuat din ciclul de viață al ciupercilor; v. și teleomorf 2. Despre ciuperci – care nu au un stadiu sexuat cunoscut în ciclul de viață. Numite și ciuperci imperfecte.

anamorfoză: Evoluția unui tip de organism vegetal dintr-un altul printr-o serie lungă de modificări graduale de-a lungul erelor geologice.

anandru (anandric): Despre flori – lipsită de stamine; (= instaminat)

anasarcă: Boală a plantelor datorată excesului de apă din țesuturi.

anastomoză: Reunire, comunicare între diferite structuri sau organe vegetale.

anatomie vegetală: Disciplină care studiază structura organismului vegetal; (= fitotomie)

anatrop: Despre ovul – cu corpul răsturnat la 180° în lungul funiculului. Întâlnit la majoritatea angiospermelor.

anatropism: Tropism pozitiv, în direcția unui stimul extern; v. și apotropism

ancadrament: Bordură îngustă de cărămidă sau împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.

androceu: Totalitatea staminelor dintr-o floare; v. și gineceu

androcit: Celulă vegetativă care dă naștere unui anterozoid.

androcliniu: Vezi clinandriu

androcor (androchor): Vezi antropocor

androcorie (androchorie): Vezi antropocorie

androdinamic: Despre flori – floare hermafrodită, dar funcțional masculă, cu stamine bine dezvoltate, dar cu stigmat redus; v. și ginodinamic

androdinamie: Caracteristica florilor androdinamice; v. și ginodinamie

androdioic: Despre plante – care au flori masculine și bisexuate dispuse pe indivizi diferiți ai aceleiași specii (ex. argințică - Dryas octopetala, dediței - Pulsatilla montana).


Plante androdioice (schemă)

androecie: Caracterul unei plante androice.

androfită: Plantă masculă din generația sexuată; v. și ginofită

androfor: Prelungire a receptaculului care poartă separat staminele în vârf (ex. unele specii de Tiliaceae); v. și androginofor, antofor, ginofor


Androfor (schemă)
sursă: Wikipedia

androgamet: Gamet mascul; v. și ginogamet

androgametange: Gametange care conține gameți masculi; v. și ginogametange

androgametofit: Gametofitul mascul.

androgametofor: Gametofor mascul; exemplarul de plantă care poartă organele de reproducere mascule (ex. coada-calului - Equisetum); v. și ginogametofor

androgamonă: Substanță produsă de un gamet mascul care acționează asupra gametului femel.

androgeneză: Dezvoltarea unui embrion care conține numai cromozomi paterni (ex. la chiparosul de Sahara - Cupressus dupreziana).

androgenic (androgenetic): 1. Rezultat prin androgeneză. 2. Care produce numai descendenți masculi.

androgin: Despre flori, plante – vezi bisexuat

androginie: Caracterul florilor androgine, bisexualitate, hermafroditism.

androginofor: Prelungire a receptaculului deasupra nivelului de inserție al periantului care poartă androceul și gineceul (ex. la Capparaceae); (= gonofor); v. și androfor, antofor, ginofor


Androginofor (schemă)
sursă: Wikipedia

androgoniu: Celulă dintr-o anteridie care dă naștere celulei mamă a anterozoidului.

androic: Despre plante – care are doar flori masculine (populația masculină a unei specii dioice). Indivizii androici produc polen, dar nu și fructe sau semințe.

andromonoic: Despre plante – care au atât flori masculine cât și bisexuate pe același individ (ex. ștevie - Astrantia).


Plantă andromonoică (schemă)

andromorfoză: Modificări morfologice ce rezultă în urma excitațiilor produse de tubul polinic în curs de dezvoltare.

andropetal: Despre stamine – care prezintă filamente lățite, cu aspect petaloid (ex. la trandafir - Rosa).

androspor: 1. Spor mascul, la criptogamele vasculare. 2. Granulul de polen.

androsporange: Sporange care conține androspori.

androsporogeneză: Vezi microsporogeneză

androsteril: Care prezintă androsterilitate.

androsterilitate: Sterilitate masculină la unele soiuri de plante datorată staminelor atrofiate și lipsite de polen (ex. la unele soiuri de prun - Prunus domestica).

androstil: Organ columelar rezultat din unirea staminelor și a stilului (ex. la Orchidaceae); (= ginostemiu)

androtip: Exemplarul tipic mascul al unei specii; v. și ginotip

anemocor (anemochor): Despre plante – care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt (ex. Pteridophyta); (= aerocor)

anemocorie (anemochorie): Diseminarea semințelor prin vânt; (= aerocorie)

anemofil: Despre plante – care se polenizează cu ajutorul vântului (ex. majoritatea gimnospermelor); (= anemogam)

anemofilie: Polenizare prin polen purtat de vânt; (= anemogamie)

anemofită: Plantă anemofilă.

anemogam: Vezi anemofil

anemogamie: Vezi anemofilie

anemohidrocor (anemohidrochor): Despre plante – ale cărei fructe sau semințe sunt răspândite prin intermediul vântului și apei.

anemohidrocorie (anemohidrochorie): Diseminarea semințelor prin intermediul vântului și apei.

anemomorfoză (anemomorfie): Adaptare morfologică a unei plante pentru a se apăra împotriva acțiunii vântului (ex. nanism).

anemoplancton: Microorganisme, spori și polen purtate de vânt.

anemospor: Spor împrăștiat prin vânt.

anemotropism: Tropism al unei plante ca răspuns la curenții de aer.

anemozoocor (anemozoochor): Despre plante – ale cărei fructe sau semințe sunt răspândite prin intermediul vântului și animalelor.

anemozoocorie (anemozoochorie): Diseminarea semințelor prin intermediul vântului și animalelor.

aneuploid: Care are un număr de cromozomi diferit față de cel normal; v. și euploid

aneuploidie: Starea unei celule, țesut sau organism aneuploid; v. și euploidie

aneusporie: Formarea sporilor în cursul unei meioze atipice; v. și eusporie, diplosporie

angiocarp: Cu fructe acoperite; v. și gimnocarp

angiosperm: 1. Despre plante – cu semințele închise în fructe. 2. Grup de spermatofite (plante cu semințe) cu semințele închise în fructe, răspândite pe tot globul. Sunt reprezentate de plantele cu flori; (= magnoliofite, antofite) v. și gimnosperm

angiospor: Cu sporii închiși într-o tecă sau capsulă.

angustiseptă: Siliculă ~ – siliculă în care peretele fals (replumul) este îngust (ex. traista-ciobanului - Capsella bursa-pastoris); v. și latiseptă


Siliculă amgustiseptă la traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris)
sursă: Wikipedia

anizocarp (anizocarpic): Vezi anizogin

anizocitic: Tip de stomate în care celulele stomatice sunt înconjurate de trei celule anexe inegale, din care una este mai mică decât celelalte două (ex. la specii de Fabaceae).

anizocotilie: Dezvoltarea inegală și neuniformă a cotiledoanelor; v. și heterocotil

anizofil: Despre plante – care prezintă anizofilie.

anizofilie: Prezența la același nod de frunze de forme și mărimi diferite pentru a evita suprapunerea lor și respectiv umbrirea (ex. mătrăguna - Atropa belladona, are la fiecare nod inserate două frunze, una mare, eliptică și alta mică, ovată); v. și heterofilie

anizogam: Despre plante, specii – care prezintă anizogamie; v. și izogam

anizogamet: Vezi heterogamet

anizogametange: Vezi heterogametange

anizogametangiogamie: Gametangiogamie între gametangii cu gameți diferiți la unele ciuperci (ex. oomicete); (= heterogametangiogamie); v. și izogametangiogamie

anizogamie: Fuziunea a doi gameți diferiți ca mărime sau formă. Gametul mai mic este considerat mascul, iar gametul mai mare – femel. E întâlnită la unele alge și la embriofite; (= heterogamie); v. și izogamie, oogamie

anizogin: Despre flori – cu carpelele în număr diferit față de sepale; (= anizocarp); v. și izogin

anizokont: Despre celule – cu flagelii de lungimi inegale (ex. unele alge verzi – Prasynophyceae); v. și izokont, heterokont

anizopetal: Cu petalele inegale; v. și heteropetal, izopetal

anizoploid: Cu un număr impar de cromozomi.

anizostilie: Vezi heterostilie

annulus: 1. La ferigi – strat de celule specializate într-un sporange. 2. La ciuperci – resturile velumului parțial care formează un inel pe piciorul ciupercii.

anomocitic: Tip de stomate în care celulele stomatice sunt înconjurate de un număr limitat de celule care nu diferă ca mărime și formă de celelalte celule epidermice (ex. la Ranunculaceae).

anomofil: Cu frunze neregulate, asimetrice.

anotin: Din anul precedent (ex. creștere, ramuri).

antagonism: Acțiunea inhibitorie a unei specii asupra alteia (ex. acțiunea unor substanțe secretate de rădăcinile plantelor care inhbă dezvoltarea altor plante din vecinătate).

anteclimax: Climax nou, către care evoluează vegetația.

antelă: Paniculul la unele specii de rugină (Juncus), în care ramurile inferioare (laterale) ajung mai sus decât cele superioare (centrale).


Antelă (schemă)
sursă: Wikipedia

Antelă la pipirig (Juncus inflexus)
sursă: Wikipedia

antenă: Grup de molecule de clorofilă și alți pigmenți implicate în captarea luminii în fotosinteză.

anteră: Extremitatea superioară a staminei care conține sacii polinici (de obicei în număr de patru).

anteridie (anteridiu): Organ de înmulțire a unor plante (alge, ciuperci, mușchi, ferigi) în care se formează gameții masculi.

anteridiofor: Structură care poartă anteridii, la unele specii de Marchantiales.

anterifer: Care poartă sau produce antere.

anterofilie: Transformare teratologică a anterelor în petale sau în alte elemente foliacee.

anterofor: Axă a staminei care poartă mai multe antere în conul mascul al unor gimnosperme (ex. la Ephedra).

anteromanie: Dezvoltarea anormală a anterelor.

anterozoid: Gamet mascul, flagelat, mobil la criptogame și unele gimnosperme; (= spermatozoid)

antestepă: Vezi silvostepă

antestomatic: Vezi suprastomatic

anteză: Perioada de înflorire la plante.

antezină: Vezi florigen

antibiotic vegetal: Vezi fitoncid

anticameră: Anticameră stomatică – vezi vestibul

anticlinal: Despre planul de diviziune celulară – perpendicular pe suprafață; v. și periclinal

anticor (antichor): Vezi antitelecor

anticorie (antichorie): Vezi antitelecorie

antidrom: Orientat în direcții opuse (ex. nervație, ramificație).

antierozional: Cu rol în stoparea eroziunii solului (ex. plantații forestiere).

antigerminativ: Substanță care împiedică germinarea plantelor.

antipetal: Aflat în fața petalelor (ex. staminele din verticilul interior la Cassia).

antipodă: Fiecare dintre cele (de obicei) 3 celule haploide situate la polul dinspre șalază (sau opus micropilului) al sacului embrionar la angiosperme; v. și sinergidă

antisepal: Aflat în fața sepalelor (ex. stamine); v. și alternisepal

antistrofă: Dispunerea cloroplastelor dintr-o celulă de-a lungul peretelui celular aflat către sursa de lumină.

antitelecor (antitelocor, antitelochor, antitelochor): Despre plante – care prezintă antitelecorie; (= anticor)

antitelecorie (antitelocorie, antitelechorie, antitelochorie): Mecanism care nu permite diseminarea la distanță a unui diaspor (ex. geocarpia); (= anticorie)

antitrop: Despre embrion – cu radicula îndreptată în direcția opusă hilului; v. și sintrop

antivernalizare: Inhibarea formării florilor înaintea vernalizării sub influența naturală sau artificială a temperaturilor mai crescute; v. și vernalizare, devernalizare

antobiologie: Biologie florală.

antocarp: Fruct înconjurat de un periant persistent (ex. la Nyctaginaceae); (= diclesium)

antociani: Glicozide ale antocianidinelor.

antocianidine: Pigmenți vegetali derivați de la 2-fenil-benzopirenă care dau culoarea roșie, albastră și violet florilor, frunzelor și fructelor.

antoclor: Pigment galben dizolvat în sucul celular al unor flori (ex. la aglice - Primula vulgaris).

antodiu: Vezi calatidiu

antofag: Care se hrănește cu flori.

antofil: Despre animale, insecte – care are afinitate pentru flori.

antofită: Plantă cu flori. Antofitele (încrengătura Anthophyta în unele clasificări) cuprind angiospermele în general.

antofitoză: Denumire generică pentru bolile infecțioase ale plantelor produse de plante superioare cu flori (antofite) (ex. torțel - Cuscuta).

antofor: Prelungire a receptaculului deasupra caliciului care poartă corola, staminele și pistilul (ex. la Silene californiana); v. și androfor, androginofor, ginofor


Antofor (schemă)
sursă: Wikipedia

antogen: Care produce flori sau se referă la antogeneză.

antogeneză: Procesul de formare a florii; (= florigeneză)

antolit: Floare fosilă; plantă fosilă în formă de floare.

antoliză: 1. Metamorfoza regresivă a organelor florale. 2. Separarea, multiplicarea elementelor florale.

antologie: Studiul sistematic al florilor.

antoptoză: Căderea florilor.

antostrobil: Proto-floarea hermafrodită (amfisporangiată) pe care se presupune că o aveau strămoșii angiospermelor actuale, similară cu cea a unor gimnosperme fosile (Bennettitales).

antotaxie: Modul în care sunt dispuse florile pe tulpinile și pe ramurile unei plante.

antoxantine: Pigmenți solubili din flori care dau culori de la fildeșiu până la galben închis.

antracnoză: Boală a unor plante provocată de virusuri, bacterii sau ciuperci parazite și care formează pete circulare sau neregulate, brune-roșietice sau galbene-portocalii pe frunze, tulpini și fructe.

antropocor (antropochor): Despre plante – ale cărei fructe sau semințe sunt răspândite prin intermediul omului (ex. grâu - Triticum); (= androcor, brotocor)

antropocorie (antropochorie): Diseminarea fructelor și semințelor prin intermediul omului; (= androcorie, brotocorie)

antropofil: 1. Despre plante – care sunt polenizate artificial prin intervenția oamenilor. 2. Vezi sinantrop

antropofită: Plantă sinantropă de origine străină, introdusă voluntar sau involuntar într-un habitat creat de om (grădini, ferme, margini de drum etc.); v. și apofită

anual: Despre plante – care își încheie ciclul de viață, de la germinație până la producerea semințelor, într-un an, după care moare (ex. mazăre - Pisum sativum).

anular: De forma unui inel.

anvergură: Diametrul maxim în lățime al unei plante decorative prin frunziș.

apandrie: Lipsa funcționalității organelor reproducătoare mascule; v. și apoginie

apandru: Care prezintă apandrie; v. și apogin

aparat Golgi: Organit celular alcătuit dintr-un sistem de membrane și canalicule fine, sub formă de săculeți aplatizați dispuși în teancuri, având în special rol în secreție; (= dictiozom)

aparat stomatic: Ansamblu format de cele două celule stomatice și celulele anexe.

aparat vacuolar: Vezi vacuom

aperigen: Tip de stomate în care celulele stomatice sunt lipsite de celule anexe. Răspândit printre monocotiledonate.

apert: Neacoperit, deschis (ex. floare, mugure).

apertură: Orificiu, deschizătură; regiune specializată, bine delimitată, în peretele unui granul de polen.

apetal: Lipsit de petale (ex. floarea la Ulmus).

apex: Vârf, extremitatea superioară a unui organ.

apical: Aflat în vârful unei structuri sau a unui organ; v. și bazal

apiculat: Prevăzut cu un vârf mic și scurt (ex. ghinda de Quercus ilex).

apilarie: Lipsa anormală a labiului superior la florile cu corolă obișnuit bilabiată.

apiren: Despre fructe – fără sâmburi (ex. la unele soiuri de viță-de-vie - Vitis vinifera).

aplanetic: Despre spori sau organisme – imobil sau la care lipsește un stadiu mobil (ex. sporii unor alge și ciuperci).

aplanogamet: Gamet neciliat, imobil.

aplanogametange: Gametange în care se formează aplanogameți.

aplanospor: Spor asexuat, imobil, de obicei cu pereții groși, întâlnit la unele alge și ciuperci.

aplanosporange: Sporange care conține aplanospori.

aplazie: Oprirea dezvoltării unui țesut sau organ.

apocarp: Despre gineceu – format din carpele libere, neunite între ele (ex. la Ranunculaceae); (= coricarp, dialicarpelar)

apocarpie: Starea unui gineceu apocarp.

apofită: Plantă sinantropă de origine autohtonă; v. și antropofită

apofiză: 1. Mică umflătură la baza capsulei la unii mușchi (ex. Splachnum); (= hipofiză) 2. Partea îngroșată a solzilor conului, expusă când conul e închis, la Pinus.

apogam (apogamic): Care prezintă apogamie.

apogamie: Tip de apomixie în care embrionul e produs dintr-un gamet femel nefertilizat (ooapogamie) sau dintr-o celulă asociată (antipodă sau sinergidă).

apogeotropism: Geotropism negativ.

apogin: Care prezintă apoginie; v. și apandru

apoginie: Lipsa funcționalității organelor reproducătoare femele; v. și apandrie

apomeioză: Sporogeneza fără meioză.

apomictic: Care se referă la apomixie.

apomixie: Reproducere asexuată fără fertilizare, dar care presupune structuri implicate în mod normal în reproducerea sexuată. La angiosperme se referă în mod obișnuit la agamospermie; v. și amfimixie, apogamie

apopetal: Vezi dialipetal

apoplast: Totalitatea pereților celulari și a spațiilor intercelulare dintr-un țesut sau plantă.

apoplastic: Referitor la apoplast, în special cu referire la transportul apei și a substanțelor minerale și organice în rădăcini și tulpini prin pereții celulari; v. și simplastic

apoplastidă: Plastidă lipsită de cromatofori.

apoplexie: Boală a plantelor datorată căldurilor excesive, ducând la uscarea lor bruscă.

aporogamie: Fecundație în care tubul polinic pătrunde în sacul embrionar prin alt loc decât prin micropil (ex. mezogamie, șalazogamie).

aposepal: Vezi dialisepal

apospermie: Reproducere fără fecundație și fără semințe, pe cale vegetativă.

aposporie: Dezvoltarea unui gametofit diploid direct dintr-un sporofit, fără meioză și formare de spori.

aposporogonie: Reproducere fără sporogeneză.

apostază: Alungirea anormală a axei florale care produce separarea verticilelor periantului unul de altul.

apostrofă: Dispunerea aleatorie a cloroplastelor într-o celulă în condiții de întuneric.

apoteciu: Ascocarp deschis în formă de cupă sau farfurie, întâlnit la ascomicete și la lichenii formați cu ascomicete; (= discocarp)

apotepal: Despre flori, periant – cu tepalele libere, neunite (ex. la cinci-degete - Potentilla reptans); (= coritepal, dialitepal); v. și gamotepal

apotraheal: Despre parenchimul lemnos – dispus în benzi sau lamine independent de vasele lemnoase; (= metatraheal); v. și paratraheal

apotrop: Despre ovul – cu rafa situată ventral (spre placentă) când ovulul e ascendent și dorsal atunci când ovulul e descendent (ex. la Anacardiaceae).

apotropism: Tropism negativ, în direcția opusă unui stimul extern; v. și anatropism

apoxogeneză: Tip de creștere care rezultă în lărgirea continuă a diametrului xilemului primar în părțile distale ale unei plante (ex. la Lepidodendrales); v. și epidogeneză

apoziție: Creșterea în grosime a pereților celulari prin depunerea succesivă de straturi noi; v. și intususcepțiune

apresor: Organ de fixare sau absorbție al unor plante.

apter: Lipsit de expansiuni foliolare sau membranoase în formă de aripi, nearipat.

aquiherbosa (acvaherboză): Asociație de plante erbacee acvatice.

arac: Par lung care servește la susținerea viței-de-vie - Vitis vinifera și a altor plante agățătoare.

arahnoid: Asemănător cu plasa unui păianjen (ex. perii lungi, fini, mătăsoși, întrețesuți de pe frunzele de Sempervivum arachnoideum).


Peri cu aspect de pânză de păianjen pe frunzele de Sempervivum arachnoideum
sursă: Wikipedia

arbore: Nume generic pentru orice plantă cu trunchi înalt și puternic, lemnos și cu mai multe ramuri cu frunze care formează o coroană; (= copac); v. și pom

arborescent: Cu aspect și consistență de arbore; ramificat asemenea crengilor unui arbore.

arboret: Grupare de arbori aparținând aceleiași specii și având aproximativ aceeași vârstă.

arboricid: Substanță utilizată pentru combaterea anumitor plante lemnoase sau la devitalizarea rădăcinilor.

arboricol: 1. Referitor la arboricultură. 2. Care crește pe sau în arbori.

arboricultură: Cultura arborilor și arbuștilor.

arbuscul: 1. Tufă mică cu aspect de copăcel; arbore mic. 2. Organ mic, ramificat ca un arbore (ex. smoc de hife ramificate în unele tipuri de micorize).

arbust: Plantă lemnoasă mai mică decât arborele, cu tulpina ramificată de la bază și care nu formează o coroană distinctă (ex. sânger - Cornus sanguinea); (= copăcel); v. și tufă

arbustiv: Cu caracter de arbust; constituit din arbuști.

arbustoid: Plantă cu caractere intermediare între pomi și arbuști care crește mai puțin înalt (5-6 m) și formează mai multe tulpini de grosimi diferite (ex. alun - Corylus avellana).

arctofil: Despre plante – care crește în regiunile reci, nordice.

arcuat: Boltit, curbat în formă de arc (ex. nervură).

areal: Teritoriu de răspândire a unei specii, a unui gen, a unei familii etc. de plante.

arenicol: Vezi psamofil

arenotochie (arhenotochie): Tip de partenogeneză în care din ovule nefecundate rezultă indivizi masculi haploizi.

areografie: Studiul descriptiv al răspândirii plantelor.

areolat (areolar): Cu gropițe sau mici suprafețe separate de crăpături, venule sau alte margini; reticular.

areolă: 1. Mică regiune separată de linii sau fisuri (ex. regiunile separate de vene la frunzele cu nervație reticulată). 2. Formațiune situată în vârful mamilei, la cactuși, de unde se dezvoltă țepii. 3. Cerc colorat la baza corolei. 4. La diatomee – o perforație regulată, repetată în valva peretelui diatomeei.


Areole pe un cactus din genul Echinopsis
sursă: Wikipedia

areologie: Disciplină care studiază arealul de răspândire a speciilor de plante.

arescent: Care devine uscat.

arhegon (arhegoniu): Organ de reproducere femel, caracteristic pentru mușchi, ferigi, gimnosperme și unele alge, de forma unei butelii, în care se formează gameții femeli.

arhegoniate: Grup de plante care au aceeași structură a arhegonului și care cuprind mușchii și ferigile.

arhegoniofor: Structură care poartă arhegoane, la unele Marchantiales; v. și anteridiofor

arhenotochie: Vezi arenotochie

arheofită: Plantă care nu este indigenă unei regiuni, dar care a fost introdusă de om, voluntar sau involuntar, înainte de sec. 15, mai exact înainte ca Cristofor Columb să descopere America în 1492; v. și neofită

arhespor: Celulă sau grup de celule care dau naștere, prin diviziune, celulelor-mamă sporifere; (= blastospor)

arhetip: Vezi arhitip

arhicarp: Celulă care dă naștere unei fructificații la ascomicete.

arhitip (arhetip): Tipul inițial, primordial, din care au derivat celelalte tipuri în evoluția filogenetică.

ariceală: Boală a viței-de-vie, constând în apariția unor umflături noduroase pe părțile lemnoase ale plantei.

aril: Apendice cărnos, cu aspect de cupă care înconjoară parțial unele semințe (ex. la tisă - Taxus baccata).

arilat: Despre semințe – prevăzută cu aril.

ariloid (arilod, arilodiu): Aril fals, apendice care apare în jurul micropilului și învelește parțial sau total sămânța (ex. la salbă-moale - Euonymus europea); v. și aril

ariniș (ariniște): Pădurice de arini (Alnus).

aripă: 1. Prelungire membranoasă a unor fructe și semințe care servește la răspândirea lor cu ajutorul vântului. 2. Vezi ala

aristat: Prevăzut cu o aristă.

aristă: Formațiune alungită, țepoasă, cu care se termină frunzele sau unele piese florale la Poaceae (ex. "mustățile" spicului de grâu - Triticum aestivum).

aristulă: Aristă mică.

arizic (ariz): Despre plante – lipsită de rădăcini (ex. otrățelul de baltă - Utricularia vulgaris).

armilat: Prevăzut cu armilă.

armilă: Inelul superior de pe piciorul unor ciuperci (ex. la muscariță - Amanita muscaria).

aromatic: Despre plante – care conțin în corpul lor (flori, fructe, frunze) uleiuri eterice (volatile) plăcut mirositoare (ex. vanilie - Vanilla planifolia).

arsură: 1. Loc unde a ars o pădure; v. și jariște 2. Necrozarea țesuturilor plantelor în urma infecției cu unele bacterii.

artă topiară: Artă horticolă care implică tunderea, decuparea și tăierea unor arbori și arbuști vii pentru a crea diferite forme ornamentale sau artistice (forme geometrice, obiecte, animale etc); v. și mozaicultură

articul: Segment al unei tulpini între două noduri (internod) sau al unui fruct cu constricții între semințe.

articulat: Despre tulpini – formată din (inter)noduri; la plural – plante cu tulpina articulată.

articulație: Nodul dintre segmentele unei tulpini; locul de inserție a unui organ pe altul.

artroconidie: Conidie formată prin septarea și fragmentarea hifelor sporogene sau a conidioforilor, formând lanțuri simple sau ramificate la unele ciuperci (ex. la Geotrichum); (= artrospor)

artrospor: 1. Spor de rezistență cu perete celular îngroșat format prin segmentarea filamentului la unele cianobacterii. 2. Vezi artroconidie

arvicol: Vezi campestru

ască: Structură saciformă sau claviformă care produce ascospori la ascomicete și unii licheni.

ascidie: Frunză modificată în formă de urnă, urcior sau săculeț, uneori cu un opercul (căpăcel), cu rol de capcană pentru insecte la unele plante carnivore (ex. la Nepenthes).

ascifer: Care poartă asce.

ascocarp: Corpul de fructificație la ascomicete în care se formează ascele cu ascospori; (= ascomă); v. și apoteciu, cleistoteciu, periteciu, gimnoteciu

ascochitoză: Boală a plantelor produsă de ciuperci din genul Ascochyta, manifestată prin pete galben-cenușii sau brune ce apar pe frunze, tulpini și fructe.

ascofor: Hifă sau structură care poartă asce la unele ascomicete.

ascogen: Care produce asce.

ascogeneză (ascogenie): Procesul de formare și diferențiere a ascelor.

ascogon (ascogoniu): Gametangele feminin al unor ascomicete (ex. la Erysiphe, Eurotium).

ascolichen: Lichen în care micobiontul este o ascomicetă (cea mai mare parte a lichenilor); v. și bazidiolichen

ascomă: Vezi ascocarp

ascospor: Spor sexuat produs în interiorul unei asce la ascomicete.

ascostromă: Structură stromatică în care se formează asce cu ascospori la unele ciuperci (ex. Claviceps purpurea).

asepal: Lipsit de sepale.

aseptat: Despre hifele ciupercilor – care nu prezintă septe despărțitoare; v. și septat

asexuat (asexual): 1. Despre flori – sterile, fără androceu sau gineceu; (= agam) 2. Produs fără uniune sexuală sau fecundație.

asimetrocarp: Fruct asimetric, cu formă neregulată.

asimilator: Care intervine în procesul de fotosinteză (ex. pigmenți, rădăcini).

asimilație clorofiliană: Fotosinteză în prezența clorofilei.

asociație: Comunitate de plante formată din mai multe specii caracteristice unui anumit mediu de viață.

asolament: Alternarea periodică a culturilor agricole de pe un teren, care asigură creșterea fertilității solului și sporirea producției; (= rotația culturilor)

aspergiliform: În formă de pămătuf, cu un fascicul de peri divergenți la vârf (ex. stigmatul la unele Poaceae).

aspermie: Absența semințelor.

aspersiune: Stropirea unei culturi agricole cu apă sub formă de picături imitând ploaia.

aspersor: Dispozitiv de irigare prin aspersiune; (= dispersor, etalier)

aspirant: Arbore de cea mai bună calitate, selecționat dintre candidații unui arboret.

asporogen: Care nu produce sau nu se înmulțește prin spori.

astelic: Care prezintă astelie.

astelie: Situație în care stelul se descompune în elementele sale, iar fasciculele vasculare se înconjoară fiecare cu o endodermă proprie (ex. la unele specii de coada-calului, cum ar fi Equisetum fluviatile).

asterofiză: Păr cu ramificații în formă de raze sau de stea în himeniul unor ciuperci.

asteronom: Cavitate stelară produsă prin roaderea de către larvele insectelor a țesutului vegetal.

astil: Lipsit de stil.

astomatic: Despre frunze – lipsită de stomate (ex. frunzele submerse la Vallisneria spiralis).

astrobotanică: 1. Disciplină care studiază plantele terestre crescute și cultivate în condițiile de la bordul stațiilor sau navelor spațiale sau pe alte planete. 2. Disciplină care studiază posibilitatea existenței vieții vegetale extraterestre, de pe alte planete; (= cosmobotanică)

astrosclereidă: Tip de sclereidă, celulă ramificată în formă de stea (ex. în scoarța tulpinii de brad - Abies alba).

atactostel: Tip de stel fără măduvă în care fasciculele vasculare sunt dispuse mai mult sau mai puțin neregulat în parenchim. Este tipic pentru monocotiledonate; v. și eustel

atavism: Prezența unui caracter ancestral la un descendent mai recent și care nu s-a manifestat în generațiile intermediare.

ategminat: Despre ovul – care nu are nici un integument (ex. la Santalum).

atelecor (atelocor): Despre plante – ai cărei diaspori rămân în vecinătatea directă a plantei mame, ceea ce poate fi avantajos dacă există condiții favorabile în locul de origine; v. și proxicorie

atelecorie (atelocorie): Persistența diasporilor în vecinătatea directă a plantei mame, ceea ce poate fi avantajos dacă există condiții favorabile în locul de origine.

atmometru: Instrument pentru măsurarea cantității de lichid evaporat de o plantă într-un interval de timp dat.

atriu: Vezi vestibul

atrop: Vezi ortotrop (1)

aulofită: Plantă care trăiește în cavitatea unor organe ale altei plantă, fără a fi parazită.

auricul: Apendice de forma unei urechiușe la baza unei frunze sau petale (ex. la frunza de orz - Hordeum vulgare); (= urechiușă); v. și ligulă

auriculat: Prevăzut cu auricule, urechiușe (ex. frunza de tutun - Nicotiana tabacum).

aurone: Pigmenți vegetali derivați de la 2-benziliden-cumaranonă.

autecologie: Ecologia organismelor sau speciilor individuale; v. și sinecologie

autobazidie: Vezi holobazidie

autocarp: Care prezintă autocarpie; v. și alocarp

autocarpie: Formarea unui fruct în urma autogamiei; v. și alocarpie

autocor (autochor): Despre plante – care își împrăștie semințele prin metode proprii, fără ajutorul unor agenți externi.

autocorie (autochorie): Diseminarea semințelor prin metode proprii, fără ajutorul unor agenți externi.

autodem: Populație de indivizi formată din indivizi care se reproduc prin autofertilizare; v. și dem

autofecundație (autofecundare): Fuzionarea a doi gameți de sex diferit proveniți de la același individ; (= autofertilizare); v. și autopolenizare

autofertil: Despre plante – care prezintă autofertilitate; v. și autosteril

autofertilitate: Capacitatea unor specii sau soiuri de plante de a realiza fecundarea florilor cu polen propriu; v. și autosterilitate

autofertilizare: Vezi autofecundație

autofil: Vezi autogam

autofilogenie: Dezvoltarea unor frunze pe sau din lamina altor frunze.

autofită: Plantă autotrofă.

autogam: Despre flori, plante – care prezintă autogamie; (= autofil, homoclin)

autogamie: Tip de autopolenizare în care transferul polenului are loc de pe o anteră a unei flori pe stigmatul aceleiași flori (ex. la grâu - Triticum aestivum).

autogen (autogenetic): 1. Rezultat prin autogeneză. 2. Cauzat de factori interni (ex. mișcările autonome ale unor frunze).

autogeneză: Capacitatea unui organism vegetal de a se reproduce prin polenul propriu.

autohton: Despre specii, populații de plante – originară dintr-o anumită regiune; (= aborigen); v. și alohton

autoic: 1. Despre organisme parazite – cu ciclul de viață pe aceeași plantă gazdă (ex. unele ciuperci - Pucciniales); (= homoecic); v. și heteroic 2. Despre mușchi – cu organele reproducătoare mascule și femele pe aceeași plantă.

autoinfecție: Reinfectarea unei plante gazde prin paraziți sau organisme patogene.

autoînsămânțare: Însămânțarea naturală a plantelor prin scuturarea semințelor.

automictic: Care se referă la automixie.

automixie: Autofertilizare în care fuzionează doi nuclei produși din aceeași meioză.

autonastie: Creștere inegală a organelor vegetale datorată unor cauze interne.

autoparazit: Parazit care trăiește pe seama altui parazit.

autopartenogeneză: Partenogeneză provocată de un stimul chimic sau fizic.

autopod: Ax vegetativ de creștere prin mugurele terminal.

autopolenizare: Transferul polenului direct de pe o anteră pe un stigmat al aceleiași flori (autogamie) sau pe stigmatul unei alte flori de pe același individ (geitonogamie); v. și autofecundație

autopoliploid: Organism poliploid ale cărui multiple seturi de cromozomi provin toate de la aceeași specie; v. și alopoliploid

autopoliploidie: Starea unui organism autopoliploid.

autorecepare: Uscarea tulpinii puieților din lipsă de lumină sau din alte cauze naturale.

autospor: 1. Aplanospor cu aceeași formă ca celula parentală la unele alge verzi (ex. Chlorella). 2. Protoplastul format prin diviziunea longitudinală a unei diatomee și care formează noi valve.

autosteril: Despre plante – care prezintă autosterilitate; v. și autofertil

autosterilitate: Incapacitatea unor specii sau soiuri de plante de a realiza fecundarea florilor cu polen propriu (ex. la varză - Brassica); v. și autofertilitate

autotomie: Capacitatea unor organisme vegetale de a-și reface unele părți desprinse spontan.

autotrof: Despre organisme vegetale – care este capabil să-și sintetizeze independent substanțele organice nutritive din cele anorganice; (= holofit)

autotrofie: Mod de nutriție a organismelor autotrofe.

autotropism: Tendința unor organe ale plantelor de a-și redobândi poziția lor naturală după ce a fost modificată prin îndoire, alungire etc. sub acțiunea unor factori externi.

autoumbrire: Fenomen prin care părțile verzi ale unei plante sunt umbrite de alte părți ale aceleiași plante (ex. zona interioară a unei coroane bogate, mari a unui arbore primește de 5-20 de ori mai puțină lumină decât zona periferică).

autumnal: Despre plante – care înflorește în lunile de toamnă (ex. brândușa de toamnă - Colchicum autumnale); v. și estival, vernal

auxanometru: Aparat pentru măsurarea creșterii plantelor.

auxeză: Tip de creștere a plantelor prin extensie celulară, fără diviziune celulară; v. și mereză

auxină: Clasă de hormoni de creștere a plantelor indispensabili dezvoltării. Cea mai răspândită auxină este acidul 3-indolil acetic.

auxocrom: Hormon vegetal care are rolul de a stimula sinteza pigmenților.

auxometrie: Parte a dendrometriei care studiază metodele de măsurare a creșterii arborilor sau arboreturilor.

auxonomie: Disciplină care studiază legile creșterii arborilor și arboreturilor.

auxospor: Spor de creștere la diatomee care readuce organismul la dimensiunea originală după ce a fost micșorat în urma diviziunilor celulare consecutive.

auxotonic: Despre mișcări ale plantelor – cauzate de creștere.

auxotonie: Tensiunea de turgescență a plantelor datorată creșterii.

avascular: Despre plante – care nu are în structura sa vase conducătoare (ex. alge, mușchi); (= nevascular); v. și traheofită

avortare: Întreruperea dezvoltării complete a unei plante cu pierderea florilor și nelegarea fructelor.

axă (ax, axis): Linia reală sau imaginară care trece prin centrul și de-a lungul unui organ (ex. floare, frunză); tulpina principală a unei plante sau cilindrul central al unei tulpini.

axă florală: Vezi receptacul

axial: Care aparține unei axe (ex. floare).

axilar: Care este situat în axilă (ex. flori, muguri etc.).

axilă: Unghiul format de o frunză sau o ramură cu axa de care e inserată; (= subsuoară)

axiliflor: Despre plante – cu flori axilare.

axogamie: Prezența organelor de reproducere pe tulpina frunzoasă.

axonemă: Zona centrală a unui cil sau flagel la eucariote formată dintr-o pereche centrală de filamente înconjurată de alte nouă perechi.

axosperm: Cu placentație axilară, semințele fiind atașate în fruct către axă.

azigospor: Spor la unele alge și ciuperci care se formează direct dintr-un gamet, în absența conjugării sau fertilizării, asemănător cu un zigot și care se poate dezvolta într-un nou individ; (= partenospor, pseudozigospor)

azigot: Organism rezultat prin partenogeneză haploidă (ex. la unele ciuperci).

azonal: 1. Care nu corespunde unei zone (ex. vegetație azonală). 2. Fără zonă concentrică (ex. despre polen); v. și zonal

azotodesmic: Despre licheni – care are în componența sa o cianobacterie capabilă să fixeze azotul atmosferic.

azotofil: Vezi nitrofil







Comentarii, adăugiri sau sugestii pot fi trimise la: tavilis@yahoo.com

Pagină realizată și întreținută de Dr. Octavian Laiu


Copyright © 2002-2017 | Octavian Laiu