ABCDEFGHIÎJKLMNOPRSȘTȚUVWXYZ
F

facies: Cea mai mică subdiviziune a asociației vegetale caracterizată prin dominația unei specii.

facultativ: Despre un organism – care trăiește într-un anumit mod fără a fi obligat și care, în anumite condiții, poate adopta un alt mod de viață (ex. parazit); v. și obligat

falangă: Fascicul de stamine unite prin filamentele lor (ex. la Hypericum, Ononis).

falcat (falciform): În formă de seceră sau coasă (ex. frunza la urechea-iepurelui - Bupleurum falcatum sau păstaia la lucerna-galbenă - Medicago falacata).

falenofil: Despre plante – care se polenizează cu ajutorul moliilor.

falenofilie: Polenizare cu ajutorul moliilor.

familie: Unitate taxonomică care cuprinde unul sau mai multe genuri înrudite, cu unele caractere asemănătoare, cum ar fi organizarea florii. Pentru familie se folosește terminația specifică -aceae.

fanat: Despre flori și legume – care și-a pierdut prospețimea, ofilit, veștejit.

fanerofită: Plantă lemnoasă cu mugurii hibernali (de înlocuire) localizați la distanță față de suprafața solului (minimum 25-30 cm înălțime) și protejați în general de catafile. În cadrul acestui grup se disting megafanerofitele (înălțime de peste 30 m), mezofanerofitele (8-30 m înălțime), microfanerofitele (2-8 m înălțime) și nanofitele (0,3-2 m înălțime).

fanerogamă: Vezi spermatofită

faneropor: Stomată superficială, vizibilă, cu celulele stomatice la același nivel cu celulele exoteciului, în capsula unor mușchi; v. și criptopor

faoplancton: Plancton de suprafață care trăiește până la adâncimea la care pătrunde lumina.

farinos (farinaceu): Acoperit cu o pulbere fină, prăfoasă, asemănătoare cu făina.

farmacognozie: Disciplină care studiază produsele medicinale obținute din plante sau din alte surse naturale.

fasciat: Care prezintă fasciație.

fasciație: Îngroșarea și aplatizarea anormală a unei tulpini care ia aspectul mai multor tulpini concrescute una lângă alta. Se datorează unor infecții bacteriene, dezechilibre hormonale sau mutații genetice. Afecțiunea poate fi întâlnită și la inflorescențe, rădăcini sau fructe. (Ex. la păpădie - Taraxacum officinale).

fascicul: Mănunchi de vase conducătoare, lemnoase și liberiene, care străbat rădăcina, tulpina, ramurile și frunzele.

fascicular: Referitor la fasciculele de vase conducătoare.

fasciculat: Dispus în formă de fascicul, de mănunchi, de tufă (ex. rădăcină fasciculată sau firoasă la Poaceae).

fasonare (fasonaj): 1. Operația prin care arborii doborâți sunt curățați de crengi, cojiți, retezați și stivuiți. 2. Scurtarea, prin tăiere, a rădăcinilor și a lăstarilor puieților și butașilor de viță-de-vie (Vitis vinifera), în vederea plantării.

fastigiat: Cu ramuri îndreptate în sus, fasciculate, aproape egal de lungi și paralele cu axa principală (ex. unele varietăți de plop negru - Populus nigra).

faveolat: Cu alveole sau depresiuni în formă de fagure (ex. receptaculul unor flori din familia Asteraceae).

fază fenologică: Vezi fenofază

făget: Pădure de fagi (Fagus).

făinare: Boală a plantelor provocată de unele ciuperci, care se manifestă prin apariția unui strat făinos, alb-cenușiu la suprafața organelor afectate; (= mildiu)

fân (fânaț): Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite.

fâneață (fânărie, fânaț): Teren pe care crește, în mod natural sau prin cultivare, iarbă pentru fân.

feculă: Amidon extras din tuberculii de cartofi, din rădăcinile de manioc etc.

fecund: Care este apt să se reproducă, fertil; care se înmulțește ușor și repede, prolific.

fecundație (fecundare): Fuzionarea a doi gameți de sex diferit pentru a forma un singur zigot diploid din care se va dezvolta un nou reprezentant al speciei; (= fertilizare, singamie)

fecunditate: Capacitatea plantelor de a se reproduce și de a da descendenți normal dezvoltați.

felem: Vezi suber

felocarp: Cu fructe suberoase, de consistența plutei.

feloderm: Scoarța secundară, țesut parenchimatic secundar provenit din felogen în care se depozitează substanțe de rezervă.

felogen: Meristem secundar care generează spre exterior suberul secundar, iar spre interior feloderma sau scoarța secundară. Este numit și zonă generatoare subero-felodermică.

feloid: Țesut format din straturi de celule cu pereți celulozici sau lignificați, nesuberificați, provenit din activitatea felogenului.

fenestrat: Prevăzut cu numeroase găuri sau deschizături intermitente (ex. frunza de Monstera deliciosa).


Frunză fenestrată de Monstera deliciosa
sursă: Wikipedia

fenodem: Populație de indivizi cu anumite caractere fenotipice.

fenofază: Fază din ciclul vital al plantelor sau comunităților de plante, însoțită de modificări sezoniere și evolutive (ex. înfrunzirea, înflorirea, fructificarea etc); (= fază fenologică)

fenogamă: Vezi spermatofită

fenologia plantelor: Vezi fitofenologie

fenotip: Caracteristicile morfologice și biochimice, vizibile și măsurabile, ale unui organism, rezultate din interacțiunea dintre genotip și mediu înconjurător.

feofil: Cu frunze brune.

feofitine: Pigmenți albaștri-negri derivați din clorofile prin eliminarea atomului de magneziu.

feoplast: Cloroplast în care clorofila este asociată și mascată de pigmentul brun fucoxantină la diatomee, dinoflagelate și alge brune.

feospor: 1. Spor cu feoplaste, mobil și fotosensibil, la algele brune. 2. Spor colorat în diferite nuanțe de brun la unele ciuperci (ex. la Alternaria).

ferigă: Denumire generică pentru plantele vasculare care se reproduc prin spori, de obicei erbacee, uneori lemnoase, cu frunze întregi sau penate pe dosul cărora se găsesc sporangi; v. și pteridofite

fermentație: Proces biochimic de transformare a materiei organice în noi substanțe cu structuri simple, sub influența unor enzime specifice.

feromon: Substanță difuzibilă care coordonează activități celulare legate de reproducerea sexuată la unele ciuperci și alge (ex. sirenină la ciuperca Allomyces sau ectocarpen la alga brună Ectocarpus); (= hormon sexual)

fertil: Despre plante – fecundă, roditoare, productivă.

fertilitate: Capacitate de reproducere a unei plante.

fertilizant (fertilizator): Material natural sau sintetic care aplicat pe sol sau pe țesuturile plantelor asigură nutrienți esențiali pentru creșterea plantelor.

fertilizare: Vezi fecundație

fialidă: Mică structură în formă de butelie dezvoltată pe conidiofori la unele ciuperci în care se produc și se eliberează conidii (ex. la Phialophora).

fialoconidie: Vezi fialospor

fialofor: Hifă care poartă o fialidă la unele ciuperci.

fialospor: Spor produs într-o fialidă la unele ciuperci; (= fialoconidie).

fibră: 1. Material vegetal în formă de fir subțire, netors, folosit de obicei ca materie primă la fabricarea țesăturilor. 2. Vezi fibră lemnoasă, fibră liberiană

fibră lemnoasă: Celulă vegetală alungită, cu pereți îngroșați și lignificați, situată în țesutul lemnos.

fibră liberiană: Celulă vegetală alungită, cu lumenul redus și pereții sclerificați, nelignificați, dispusă izolat sau în fascicule în țesutul liberian din tulpini și frunze.

fibrilă: Element constitutiv al unei fibre (textile).

fibros: Format din fibre, cu aspect de fibre.

fibrotraheidă: Fibră lemnoasă cu punctuațiuni tipice, areolate, cu caracter intermediar între traheidă și fibră libriformă, întâlnită mai ales la gimnosperme evoluate (Gnetaceae) sau angiosperme primitive (Hamamelidaceae, Magnoliaceae); (= fibră traheidală); v. și libriform

ficobiline: Grup de pigmenți hidrosolubili care cuprind ficocianine și ficoeritrine întâlniți la cianobacterii și algele roșii.

ficobiont: Alga din componența unui lichen; v. și fotobiont, micobiont

ficocecidie: Cecidie produsă de unele alge.

ficocianină: Pigment albastru întâlnit la cianobacterii și algele roșii cu rol în fotosinteză; v. și ficoeritrină

ficocoloid: Coloid algal care se găsește în peretele celular al unor alge.

ficocrom: Termen general pentru un pigment întâlnit la alge.

ficoeritrină: Pigment roșu întâlnit la algele roșii și cianobacterii cu rol în fotosinteză; v. și ficocianină

ficolog: Vezi algolog

ficologie: Vezi algologie

ficomă: Chist delimitat de un perete la unele alge (ex. Pterosperma).

ficoplast: Sistem de microtubuli care se formează între cei doi nuclei fii, paralel cu planul de diviziune celulară, întâlnit la clorofite.

ficoriză: Tip de simbioză între alge și rădăcinile unor plante.

ficotoxină: Toxină produsă de alge.

ficovirus: Virus care poate infecta și se poate reproduce în alge.

fidat: Cu incizii care ajung la jumătate limbului (ex. frunza de scoruș - Sorbus torminalis).

fidelitate: Gradul de statornicie a unei specii într-o anumită asociație vegetală.

filament: 1. Parte a staminei sub forma unui pedicel care susține antera. 2. Celule algale sau fungice unite cap la cap.

filetic: Referitor la o anumită linie de descendenți direcți.

filicaul: Cu tulpina filamentoasă; (= nematocaul)

filiciform: Cu aspect de ferigă.

filicologie: Vezi pteridologie

filidiu: Pseudofrunză întâlnită la unele criptogame (ex. la specii de alge roșii - Rhodymeniaceae).

filiform: Cu aspect de fir (ex. frunza de peniță - Myriophyllum spicatum).

filocarpic: Cu fructe foliacee.

filocladiu: Vezi cladodiu

filodie: Dezvoltarea anormală a părților unei flori care iau aspect de frunze, produsă de infecții sau datorate unui dezechilibru hormonal cauzat de factori de mediu; (= filomorfie)


Filodie la trandafirul chinezesc (Rosa chinensis)
sursă: Wikipedia

filodiu: Pețiol dilatat având forma și funcția unei frunze (ex. la Acacia); v. și cladodiu

filofag: Despre animale, în special insecte – care se hrănește cu frunzele plantelor.

filofor: Care poartă sau produce frunze.

filogen: 1. Care produce frunze. 2. Grup de celule meristematice din vârful vegetativ al tulpinii din care, prin diviziuni succesive, se formează primordiile foliare ce vor sa naștere frunzelor.

filogenetic: Referitor la filogenie.

filogeneză: 1. Procesul de formare a frunzei. 2. Vezi filogenie

filogenie: Originea și evoluția organismelor animale și vegetale de-a lungul timpului.

filoid: Parte terminală a talului unor alge, asemănător morfologic frunzelor plantelor superioare; v. și cauloid, rizoid

filom: Totalitatea frunzelor unei plante.

filomanie: Proliferarea anormală a numărului de frunze sau dezvoltarea lor în locuri neobișnuite.

filomorfie (filomorfoză): Vezi filodie

filomorfoză: 1. Modificarea morfologică și funcțională a frunzelor în funcție de fiecare anotimp. 2. Vezi filodie

filonecroză: Procesul de necroză fiziologică sau patologică a frunzelor.

filoplan: Suprafața frunzei.

filopodiu: 1. Protuberanță a tulpinii pe care se articulează pețiolul sau o stipelă. 2. Protuberanță a rizomului unor ferigi pe care se prinde o frondă. 3. Baza dilatată a frunzei la Isoetes.

filoptoză: Căderea naturală sau patologică a frunzelor.

filos: Despre colții tuberculilor de cartofi – care prezintă filozitate.

filosferă: Micromediu reprezentat de suprafața frunzelor și a altor organe aeriene ale plantelor superioare; v. și rizosferă

filosifonic: Tip de sifonostel în care stelul apare ca un cilindru perforat de lacune foliare (ex. la unele pteridofite); v. și filosifonic

filosperm: Despre plante – la care semințele se formează pe frunze.

filospor: Despre ferigi – la care sporofilele sunt asemănătoare cu frunzele.

filotaxie: Modul în care sunt dispuse frunzele pe tulpină sau ramuri.

filozitate: Alungirea și subțierea colților tuberculilor de cartofi ținuți în întuneric sau atacați de unele virusuri.

filum: Vezi încrengătură

fimbriat: Franjurat, despicat în fâșii fine și lungi (ex. marginea labelului la Chondroscaphe flaveola).


Floare de Chondroscaphe chestertonii cu labelul fimbriat
sursă: Wikipedia

fimbrie: 1. Structură în formă de ciucure; scvamă sau lacinie fină. 2. Fiecare din filamentele numeroase, mai mici decât flagelii, dar cu structură similară, la unele bacterii.

fimbrile: Fâșii delicate de țesut între porțiunile orizontale ale traheidelor scalariforme la unele licopside fosile; (= striații Williamson)

fimicol: Despre plante – care trăiește pe gunoi sau pe bălegar.

firos: Despre rădăcină – fasciculată.

fisitunicat: Despre asce – cu un perete extern care se rupe la apex în timpul dehiscenței permițând peretelui intern să iasă în afară; v. și bitunicat, prototunicat

fisiune: Vezi sciziparitate

fisocarp (fizocarp): Cu fructe veziculoase.

fisodă: Veziculă care conține tanini în citoplasma celulelor la alge brune.

fistulos: Cilindric și gol la interior (ex. frunza de ceapă - Allium cepa).

fitală: Zonă ~ – zona de pe fundul unor bălți, lacuri sau mări, puțin adânci, ce permite creșterea unor plante fixate de substrat și care ocupă o regiune distinctă în coloana de apă (ex. păduri de alge Caulerpa).

fitiatrie: Vezi fitomedicină

fitoactiv: Care stimulează creșterea plantelor.

fitoalexină: Substanță chimică produsă de o plantă de novo pentru a combate infecțiile cu bacterii sau ciuperci (ex. pisatina extrasă din păstăile de mazăre - Pisum sativum, infestate cu ciuperca Monilia fruticola care produce boala numită putregaiul brun).

fitoameliorare: Procesul de creare a noi soiuri de plante de cultură sau de îmbunătățire a celor existente.

fitoandrogeni: Substanțe organice produse de unele plante cu acțiune asupra organismelor animale similară testosteronului; v. și fitoestrogeni

fitobentos: Totalitatea organismelor vegetale care trăiesc pe fundul bălților, lacurilor, mărilor și oceanelor (ex. brădiș - Myriophyllum spicatum).

fitobiologic: Referitor la fitobiologie.

fitobiologie: Vezi botanică

fitobiom: Ansamblu ecologic format din plante, mediul în care trăiesc (sol, aer, climat) și comunitățile de micro și macroorganisme asociate (microbi, animale și alte plante).

fitobiotic: Care trăiește în plante (ex. unele protozoare).

fitoblast: Celulă vegetală tânără.

fitocecidie: Cecidie cauzată de un parazit vegetal.

fitocenogeneză: Procesul de schimbare lentă și continuă în dezvoltarea și structura fitocenozelor.

fitocenologie: Vezi fitosociologie

fitocenotip: Grup de plante care au roluri similare în ierarhia structurală a fitocenozei.

fitocenoză: Comunitate de plante care trăiesc într-un anumit areal geografic și formează o grupare relativ uniformă delimitată de grupările învecinate. Este condiționată de anumiți factori fizici, geografici și biologici; (= biocenoză vegetală)

fitochelat: Polipeptid din plante care fixează și inactivează metale toxice (Cd, Pb, Ag, Ni, Hg, Cu).

fitochimie: Disciplină care se ocupă cu studiul substanțelor chimice produse sau obținute din plante.

fitocid: (Substanță) care produce moartea plantelor sau a organelor lor.

fitocitologie: Vezi citologie vegetală

fitoclimat: Ansamblul condițiilor climatice caracteristice unei asociații vegetale.

fitoclimatologie: Disciplină care studiază relațiile dintre climat și comunitățile de plante.

fitoclimogramă: Grafic reprezentând condițiile climatice optime pentru dezvoltarea unei plante.

fitocorion: Zonă geografică având o compoziție relativ uniformă a speciilor de plante.

fitocrom: Fotoreceptor și pigment din plante cu rol în detectarea luminii.

fitoecdisone: Substanțe asemănătoare cu ecdisonele (hormoni ai insectelor) produse de unele plante cu rol de apărare împotriva insectelor fitofage. Ele au acțiune mai puternică decât ecdisonele, accelerând transformarea larvei în pupă cu formarea de adulți neviabili (ex. ciasteronă sintetizată de plante din genul Cyathula sau Ajuga).

fitoecologie: Disciplină care studiază relațiile dintre plantele unui ecosistem, precum și relațiile comunităților de plante (fitocenoze) cu mediul înconjurător; (= ecologie vegetală)

fitoedafon: Totalitatea organismelor vegetale care trăiesc în sol; (= floră edafică)

fitoelectrogeneză: Producerea electricității în plante.

fitoembriologie: Vezi embriologie vegetală

fitoestrogeni: Substanțe organice produse de unele plante cu acțiune asupra organismelor animale similară hormonilor estrogeni; v. și fitoandrogeni, micoestrogeni

fitofag: Care se hrănește cu plante.

fitofarmacie: 1. Disciplină care se ocupă cu studiul și prepararea produselor antiparazitare destinate pentru tratamentul bolilor plantelor. 2. Știința preparării medicamentelor pe bază de plante medicinale.

fitofarmacologie: Studiul substanțelor active din plante cu acțiune farmacologică. (Un sens mai vechi era acela de disciplină ce studiază efectul medicamentelor asupra plantelor.)

fitofenologie: Disciplină care studiază influența factorilor meteorologici asupra dezvoltării plantelor; (= fenologia plantelor)

fitofiziologie: Ramură a botanicii care studiază procesele fiziologice ale plantelor; fiziologia plantelor.

fitogamie: Fertilizarea plantelor prin polenizare încrucișată.

fitogen: De origine vegetală.

fitogenetică: Genetica plantelor.

fitogeneză: Originea, dezvoltarea și evoluția plantelor.

fitogeogeneză: Geneza plantelor în cursul epocilor geologice.

fitogeograf: Specialist în fitogeografie.

fitogeografie: Disciplină care studiază distribuția geografică a asociațiilor vegetale, precum și a plantelor la diferite niveluri taxonomice; (= geobotanică, geografie botanică)

fitogeosferă: Suprafața terestră ocupată de plante.

fitoglicogen: Polizaharid alcătuit din subunități de glucoză, asemănător amidonului, cu rol de substanță de rezervă la bacterii, ciuperci și unele plante superioare (ex. porumb - Zea mays, orez - Oryza sativa); (= glicogen vegetal)

fitoglife: Trăsături microanatomice ale suprafeței frunzelor cu valoare taxonomică (descrise în special la eucalipți).

fitografie: Botanică descriptivă; (= botanografie)

fitohistologie: Disciplină care studiază formarea, evoluția și structura țesuturilor plantelor; (= histologie vegetală)

fitohormon: Substanță organică produsă de plante care în concentrație scăzută intervine în reglarea creșterii influențând formarea florilor, a tulpinii și frunzelor, dezvoltarea și coacerea fructelor sau căderea frunzelor; (= hormon vegetal)

fitoid: Cu aspect de plantă.

fitoindicator: Vezi indicator

fitoinhibitor: Substanță naturală sau sintetică care încetinește sau oprește creșterea plantelor; v. și fitostimulator

fitokinină: Vezi citokinină

fitolit: 1. Plantă fosilă; (= botanolit) 2. Particulă minerală (ex. dioxid de siliciu hidratat) prezentă în celulele unor plante (ex. la Poaceae).

fitolitologie: Vezi paleobotanică

fitolizozom: Lizozom din celulele plantelor.

fitologie: Vezi botanică

fitom: Plantele considerate ca unitate ecologică.

fitomasă: Cantitatea totală a materiei vegetale supra- și subterane dintr-o anumită biocenoză.

fitomedicină: Disciplină care se ocupă cu studiul produselor și substanțelor obținute din plante în combaterea bolilor omului; (= fitiatrie, medicină vegetală)

fitomer: Fiecare din unitățile repetate, succesive, de dezvoltare a unei plante superioare care constă într-un nod cu frunza sau frunzele atașate, internodul subiacent și mugurele sau mugurii de la baza internodului.

fitomorfologie: Studiul morfologic al plantelor.

fitomorfoză: Modificări structurale ale plantelor rezultate în urma infecției cu ciuperci sau bacterii.

fiton: Cea mai mică unitate detașată de pe un organism vegetal, care, prelevată dintr-o cultură, dă naștere unui nou organism.

fitoncid: Substanță sintetizată produsă și eliminată de unele plante (ceapă, usturoi, hrean etc.), cu acțiune bactericidă și fungicidă; (= antibiotic vegetal)

fitonim: Nume de plantă.

fitonimie: Nomenclatura plantelor.

fitonomie: (Ieșit din uz) știința originii și creșterii plantelor.

fitonoză: Boală a oamenilor transmisă de un patogen prin intermediul plantelor.

fitoontogeneză: Ontogeneza, dezvoltarea individuală a plantelor.

fitoorganografie: Vezi organografie vegetală

fitoorganologie: Vezi organografie vegetală

fitopaleontologie: Vezi paleobotanică

fitoparazit: 1. Plantă parazită. 2. Parazit al plantelor.

fitopatogen: Factor biotic sau abiotic care provoacă îmbolnăvirea plantelor.

fitopatolog: Specialist în fitopatologie.

fitopatologie: Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul bolilor la plante și combaterea lor prin diverse mijloace; (= patologie vegetală)

fitoplancton: Totalitatea organismelor din plancton care efectuează fotosinteza. Este alcătuit în principal din diatomee în apele reci și din dinoflagelate în apele calde; (= plancton vegetal)

fitoplasmă: Protoplasmă din celulele vegetale.

fitopleuston: Totalitatea organismelor vegetale din pleuston.

fitoregulator: Substanță naturală sau sintetică care, în concentrații mici, controlează răspunsul de creștere a plantelor, asemănător hormonilor; v. și fitoinhibitor, fitostimulator, retardant

fitoremediere: Utilizarea unor specii de plante pentru epurarea unor medii poluate (ex. plopul - Populus și salcia - Salix ajută la decontaminarea solurilor poluate cu carburanți).

fitosanitar: Referitor la sănătatea plantelor sau la măsurile de protecție și tratament a plantelor împotriva dăunătorilor și a bolilor.

fitosferă: Parte a biosferei care cuprinde totalitatea organismelor fotosintetizatoare de pe Terra.

fitosociologie: Ramură a botanicii care studiază fitocenozele și raporturile care se stabilesc între acestea și factorii de mediu; (= fitocenologie)

fitosterol: Denumire generică pentru sterolii izolați din plante (ex. sitosterol, sargasterol).

fitostimulator: Substanță naturală sau sintetică care accelerează creșterea plantelor (ex. hormon de creștere); v. și fitoinhibitor

fitosuccivor: Despre animale – care se hrănește cu seva proaspătă a plantelor (ex. afide).

fitotaxonomie: Vezi taxonomie vegetală

fitotehnic: Referitor la fitotehnie.

fitotehnie: Disciplină care se ocupă cu tehnica culturii plantelor agricole.

fitotelmă: Cantitate mică de apă strânsă în cavitățile unor plante, care formează un mic habitat (ex. în cupa de la baza frunzelor unor Bromeliaceae).

fitoterapie: 1. Ramură a fitopatologiei care studiază mijloacele de prevenire și tratare a bolilor, a paraziților și a dăunătorilor plantelor cultivate. 2. Terapie cu preparate din plante medicinale.

fitoteratologie: Studiul malformațiilor vegetale; (= teratologie vegetală)

fitotip: Tip reprezentativ al unei specii de plante.

fitotomie: Anatomie vegetală.

fitotoxic: Care este toxic pentru plante.

fitotoxină: 1. Substanță de origine vegetală care produce efecte toxice unui organism animal (ex. ricina din ricin - Ricinus communis). 2. Substanță toxică pentru plante.

fitotrofie: Nutriția plantelor.

fitotron: Instalație specială de mari dimensiuni în care se cultivă plante în condiții strict controlate de lumină, temperatură, umiditate etc., în scop experimental.

fitoviroză: Boală a unei plante provocată de un virus.

fitoză: Boală cauzată de infecția cu un organism vegetal (ex. ciuperci).

fiziologia plantelor: Vezi fitofiziologie

fizionomie: 1. Înfățișarea externă generală a unei plante sau a unei fitocenoze; v. și habitus. 2. Morfologia unui organ cu rol în sistematica vegetală (ex. fizionomie foliară).

fizocarp: Vezi fisocarp

flabelat (flabelifom): Dispus în formă de raze sau de evantai (ex. frunzele de palmier).

flacid: Despre tulpini – crescută drept, dar care cu timpul se îndoaie dintr-o cauză oarecare (ex. tulpina de floarea-miresei - Cymbalaria muralis); v. și nutant

flagel: 1. Filament mobil, la unele microorganisme (ex. alge) sau celule (ex. gameți) care servește ca organ de locomoție și permite mișcarea într-un mediu lichid. 2. Excrescență care ia naștere din tulpină și se extinde la suprafața pământului, dând frunze și rădăcini și înflorind abia în al doilea an. 3. Ramură filiformă la mușchi.

flagelat: Prevăzut cu unul sau mai mulți flageli.

flavani: Pigmenți vegetali derivați de la 2-fenil-benzopiran.

flavanone: Pigmenți vegetali incolori derivați de la 2-fenil-dihidro-benzopironă care însoțesc flavonele.

flavedo: Exocarpul hesperidei (fructul citricelor), compact, colenchimatic, cu cavități ce conțin uleiuri eterice și cromoplaste; v. și albedo

flavescent: Galben-deschis, gălbui.

flavone: Pigmenți vegetali galbeni derivați de la 2-fenil-benzopironă; v. și izoflavone

flavonoide: Pigmenți vegetali fenolici care conțin în moleculă un heterociclu piranic sau furanic condensat cu un inel benzenic.

flexuos: Despre frunze – cu marginile ondulate.

floare: Organul reproducător la angiosperme. O floare completă include caliciu, corolă, androceu (stamine), gineceu (carpele), iar toate florile conțin cel puțin o stamină sau o carpelă.

flobafene: Substanțe fenolice insolubile, brune sau roșcate, extrase din plante (ex. din scoarța unor arbori).

floem: Țesutul conducător liberian care transportă seva elaborată în sens descendent de la frunze spre rădăcini la plantele vasculare. E format din vase liberiene, celule anexe, parenchim liberian și fibre liberiene; (= liber)

floematic: Vezi liberian

floiotermă: Vezi endodermă

floral: Referitor la floare.

floră: Totalitatea speciilor de plante dintr-o anumită zonă geografică sau anumită perioadă geologică.

floră edafică: Vezi fitoedafon

florărie: Grădină sau seră unde se cultivă flori (în scopuri comerciale).

florescență: Efectul înfloririi la plante; proprietatea unei plante de a se menține înflorită; înflorire masivă.

floricol: 1. Referitor la floricultură; despre plante – care are flori. 2. Care trăiește pe flori.

floricultură: Ramură a horticulturii care se ocupă cu cultura plantelor ornamentale.

florifer: Care produce sau poartă flori.

florigen: Hormon care controlează și/sau declanșează formarea florilor la plante; (= antezină)

florigeneză: Vezi antogeneză

florigrafie: Descrierea sistematică a florilor.

floristic: Referitor la flori, floră sau floristică.

floristică: 1. Știința cultivării florilor. 2. Ramură a fitogeografiei care studiază răspândirea florei pe glob.

floscul: Floricică, fiecare din florile antodiului la Asteraceae.

fluviatil: Despre plante – care crește în apele curgătoare; v. și reofil

fobotaxie: Reacția de îndepărtare a unui organ sau organism vegetal față de o excitație repulsivă.

foioase: Denumire generică pentru arborii cu frunze late și căzătoare (ex. stejarul - Quercus); v. și conifere, rășinoase

foios: Vezi folios

foliaceu: 1. Care se aseamănă cu o frunză (ex. pețiol foliaceu la Acacia). 2. Vezi folios

foliaj: Totalitatea frunzelor unei plante.

foliar: Referitor la frunze.

foliație: Modul de dispunere a frunzelor sau a pieselor florale tinere în mugure, unele în raport cu celelalte; (= estivație); v. și prefoliație

foliculă: Fruct uscat, dehiscent, cu numeroase semințe, provenit dintr-un ovar monocarpelar, care se deschide longitudinal de-a lungul liniei de sutură a marginilor carpelei (ex. la spânz - Helleborus purpurascens).

foliicol: Vezi epifil (2)

foliolat: Despre frunze compuse – format din foliole.

foliolă: Fiecare dintre frunzulițele care intră în alcătuirea unei frunze compuse.

folios: Despre licheni – cu talul lamelar membranos, cu aspect de frunză întreagă sau lobată, slab fixat de substrat (ex. Dermatocarpon, Lobaria); (= foios, foliaceu, frunzos); v. și crustos, fruticulos

follicetum: Vezi polifoliculă

fomoză: Boală a plantelor produsă de ciuperci din genul Phoma, la in (Linum usitatissimum), sfeclă (Beta vulgaris) etc.

fonotactism (fonotaxie): Tactism indus de sunet.

forestier: Referitor la păduri; în legătură cu exploatările de păduri; silvic.

forezie: Transportarea unui organism de către altul, fără ca între ele să existe relații de parazitism (ex. transportul semințelor pe blana unor animale sau a granulelor de polen de către insecte).

forizom: Fiecare din corpusculii proteici care fruncționează ca valve astupând reversibil porii vaselor ciuruite ale floemului la Fabaceae.

formație vegetală (formațiune vegetală): Comunitate de plante caracterizată printr-o fizionomie specifică (ex. pădure, stepă).

formă: Unitatea taxonomică cea mai joasă care cuprinde indivizi ce diferă de alte unități prin 1-2 caractere morfologice de mică importanță.

formulă florală: Mod de reprezentare a structurii unei flori folosind litere majuscule, numere și diverse simboluri.

fornix (fornice): Fiecare din micile scvame boltite la gâtul corolei la florile tubuloase ale unor specii de Boraginaceae (ex. la nu-mă-uita - Myosotis).

forță de sucțiune: Forță pasivă de transport ascendent a sevei brute datorată pierderii apei prin transpirația frunzelor; v. și presiune radiculară

fosilă: Rest sau urmă a unei plante sau a unui animal, aparținând unor epoci geologice anterioare, care s-a păstrat în straturile geologice.

fosilă vie: Organism actual care prezintă caracteristici anatomice sau fiziologice întâlnite numai la specii dispărute (ex. arborele Ginkgo biloba).

fosilizare: Ansamblu de fenomene fizice și chimice care conduc la conservarea resturilor și a urmelor de organisme în straturile geologice cu formarea de fosile.

fosulat: Cu gropițe mici.

fotoautotrof: Despre organisme vegetale și unele microorganisme – care folosește energia radiației luminoase pentru a sintetiza substanțe organice exclusiv din precursori anorganici.

fotoautotrofie: Mod de nutriție a organismelor fotoautotrofe.

fotobiont: Componenta fotosintetizatoare (algă verde – ficobiont sau cianobacterie – cianobiont) a unui lichen (ex. Trebouxia, Nostoc); v. și micobiont

fotoblast: Lăstar dezvoltat subteran, care se adaptează mai târziu la viața aeriană din mediul luminos.

fotoblastic: Despre plante, semințe – care germinează numai după ce a fost expusă la lumină câteva minute sau ore, în funcție de specie (ex. morcov - Daucus carota).

fotodinamie: Studiul efectului luminii asupra plantelor.

fotofază: Stadiu în dezvoltarea plantelor, caracterizat printr-o cerință specifică pentru intensitatea și durata luminii; v. și termofază

fotofil: Vezi heliofil

fotofob: Vezi sciadofil

fotogen: Despre bacterii – care produce lumină.

fotografotip: Fotografie a unui exemplar vegetal tipic.

fotoheterotrof: Despre unele microorganisme – care necesită pe lângă energia radiației luminoase și un surplus de precursori organici pentru sinteza substanțelor organice (ex. unele bacterii purpurii).

fotoinductiv: Referitor la efectul fotoperioadei de a produce inducția florală (ex. ciclu, efect).

fotomorfogeneză: Dezvoltarea și modificarea nedirecționată a structurii unei plante ca răspuns la stimuli de lumină nedirecționali (ex. germinația semințelor, formarea bobocilor etc.).

fotonastie: Nastie indusă de variația de lumină (ex. la temperatură constantă florile de brândușe - Crocus se deschid la lumină și se închid la întuneric).

fotoperioadă: Lungimea zilei sau perioada de iluminare zilnică furnizată plantei sau necesară plantei pentru atingerea fazei reproductive.

fotoperiodism: Răspunsul plantelor la durata perioadei de întuneric și lumină, din timpul ciclului de vegetație.

fotorespirație: Tip de respirație foarte activă, non-mitocondrială, fără producere de energie, care are loc în condiții de intensitate luminoasă crescută, nivel scăzut de CO2 și nivel crescut de O2 mai ales la plantele verzi de tip C3.

fotosinteză: Producerea de substanțe organice, în special carbohidrați, din dioxid de carbon și un donor de electroni (apa) utilizând energia radiației luminoase în prezența unui pigment asimilator.

fototactism (fototaxie): Tactism indus de o sursă de lumină (ex. fototactism pozitiv al algelor verzi mobile către razele de lumină). Când sursa de lumină este soarele se mai numește și heliotactism.

fototrof: Despre plante și unele microorganisme – care își sintetizează substanțele organice cu ajutorul luminii solare.

fototrofie: 1. Mod de nutriție a organismelor fototrofe. 2. Dezvoltare mai viguroasă a unei părți din organul unei plante datorită unei luminozități mai puternice.

fototrop (fototropic): Care prezintă fototropism.

fototropină: Flavoproteină, localizată în membrana plasmatică, cu rol de fotoreceptor pentru lumina albastră.

fototropism: Tropism determinat de o sursă de lumină (ex. frunzele multor plante se orientează cu suprafața perpendicular pe razele de lumină). Când sursa de lumină este soarele se mai numește și heliotropism.

fovee: Gropiță sau depresiune pe suprafața unor semințe sau a altor organe ale plantelor.

foveolat: Cu gropițe sau mici depresiuni.

fragmentare: Tip de reproducere asexuată la unele alge în care talul se rupe în două sau mai multe fragmente, fiecare putând regenera un tal întreg – o clonă a individului original (ex. la unele cianobacterii sau licheni).

fragmobazidie: Bazidie multicelulară, segmentată prin septe verticale sau longitudinale, pe fiecare segment dezvoltându-se câte un bazidiospor sau un lanț de bazidiospori; (= protobazidie, septobazidie)

fragmoplast: Ansamblu fusiform de microtubuli, microfilamente și elemente de reticul endoplasmatic format perpendicular pe planul de diviziune celulară între polii celor doi nuclei-fiică dintr-o celulă aflată în mitoză și care servește ca suport pentru placa de diviziune și formarea unui nou perete celular. E întâlnit la unele alge verzi și la embriofite.

fragmozom: Strat de citoplasmă format înaintea mitozei în celulele cu vacuole mari, în planul în care are loc diviziunea celulară.

franc: Denumire dată portaltoiului obținut din sămânța soiurilor cultivate (la măr, păr, cireș etc.) care fac parte din aceeași specie cu altoiul.

frate: Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii.

frăsinet: Pădure de frasini (Fraxinus excelsior).

freatofil: Despre plante – care au rădăcini foarte lungi, ajungând până la sau imediat deasupra straturilor de apă freatică (ex. lucernă - Medicago sativa).

freatofită: Plantă freatofilă.

frigana: Formație vegetală xerofitică de arbuști pitici, adesea spinoși, pe solurile erodate sau versanți pietroși din estul bazinului mediteranean.

friganofilă: Despre plante – care crește printre mărăcini.

friganoid: Vegetație ~ – ansamblu de frigane și tomillare pe pantele pietroase ale munților din Asia Mijlocie și Transcaucazia.

frigid: Despre plante – care crește în regiuni răcoroase.

frigidarium: Seră rece.

frondă: Frunza unui palmier, cicadă sau ferigă; frunzulițele mușchilor dendroizi; talul foliaceu al unor alge și licheni.

frondescență: Înfrunzire, apariția frunzișului arborilor.

fruct: 1. La angiosperme – ovarul matur, copt care conține semințe, împreună cu părțile adiacente cu care poate fi unit la maturitate. 2. Impropriu – structură reproductivă la alte grupe de organisme.

fructicol: Care se dezvoltă pe sau în țesuturile fructelor (ex. ciuperci).

fructifer: 1. Despre organele unei plante – care poartă fructe. 2. Despre arbori – care produce fructe comestibile; roditor.

fructificație: 1. Proprietatea plantelor de a produce fructe; proprietatea pomilor fructiferi și a viței de vie de a da lăstari fertili; fructificare. 2. Totalitatea organelor reproducătoare la criptogame. 3. Perioadă în care se formează fructele.

fructiflor: Despre flori – al cărei caliciu servește la formarea fructului.

fructivor: Vezi frugivor

fructoză: Monozaharid întâlnit în multe plante unde se leagă adesea de glucoză formând dizaharidul zaharoză; (= levuloză)

frugifer: Care poartă sau produce fructe.

frugivor: Animal care se hrănește cu fructe; (= carpofag, fructivor)

frunzar: 1. Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. 2. Frunze uscate folosite ca așternut sau nutreț pentru vite.

frunză: Organ principal al plantelor superioare, cu formă și funcție variabilă, specializat în principal pentru fotosinteză.

frunziș: Mulțimea frunzelor unuia sau mai multor copaci.

frunzos: Vezi folios

frustulă: Peretele celular al unei diatomee, format din silică polimerizată (SiO2·nH2O), compus din două jumătăți similare și îmbinate.

frutescent: Care are sau se apropie de dimensiunile și caracterul lemnos al arbuștilor; asemănător unei tufe.

fruticulos: Despre licheni – cu talul ramificat, cu aspect de tufă mică, erectă sau penduloasă (ex. Cetraria, Usnea); (= tufos); v. și crustos, folios, tamniu

ftiriază: Boală a plantelor cauzată de afide.

fucoxantină: Pigment carotenoid de culoare maronie sau măslinie întâlnit la diatomee, algele aurii și algele brune.

fuliginos: Cu aspect de funingine.

fumagină: Boală a unor arbori de pădure, a viței-de-vie și a unor pomi fructiferi provocată de o ciupercă din clasa ascomicetelor, manifestată ca un înveliș negru, prăfos, asemănător cu funinginea, care apare pe părțile atacate.

fumigator: Mașină pentru combaterea dăunătorilor și bolilor plantelor agricole prin fumegare.

fungi: Vezi ciuperci

fungic: Referitor la ciuperci.

fungicid: Substanță chimică folosită pentru distrugerea combaterea ciupercilor dăunătoare plantelor.

fungicol: Care crește pe ciuperci.

fungistatic: Substanță care oprește dezvoltarea ciupercilor fără a le omorî; (= micostatic)

fungistază: Inhibarea germinării sporilor și a creșterii unor ciuperci, fără însă a le omorî.

fungivor: Care se hrănește cu ciuperci; (= micetofag)

funicul: Cordon prin care ovulul se prinde de placentă.

funicular: Care se referă la funicul.

funiculat: Prevăzut cu funicul.

furajer: Despre plante, semințe – întrebuințat ca hrană pentru vite (ex. sfeclă furajeră - Beta vulgaris ssp. crassa).

fus: Trunchiul unui copac de la bază până la vârf, fără crengi.

fus nuclear: Structură formată din filamente de microtubuli întinse între cei doi poli ai unei celule eucariote în timpul mitozei sau meiozei, de-a lungul cărora se separă perechile de cromozomi.

fusarioză: Boală a unor plante provocată de ciuperci din genul Fusarium, manifestată prin apariția unei pâsle dese de culoare alb-roz pe organele atacate, care putrezesc.

fuscel (fuștel): Cotor de ceapă.

fusiform: În formă de fus (ex. rădăcină).







Comentarii, adăugiri sau sugestii pot fi trimise la: tavilis@yahoo.com

Pagină realizată și întreținută de Dr. Octavian Laiu


Copyright © 2002-2018 | Octavian Laiu