ABCDEFGHIÎJKLMNOPRSȘTȚUVWXYZ
P

P: Simbol pentru periant într-o formulă florală.

padang: Pădure tropicală în sud-estul Asiei.

pagofită: Plantă care crește la baza unui deal sau a unui munte.

pahicaul: Despre plante – cu tulpină dreaptă, lemnoasă, îngroșată la bază, cu rol de depozitare a substanțelor nutritive sau a apei (ex. baobab - Adansonia).


Baobabul (Adansonia grandidierii) este o plantă pahicaulă
sursă: Wikipedia

pachiten: Vezi pahiten

pahiten (pachiten): Stadiu al profazei meiotice care urmează zigotenului și caracterizat prin terminarea împerecherii cromozomilor omologi.

pai: Vezi culm

pajiște: Asociație vegetală ierboasă, cu puțini mușchi și rari licheni, folosită ca nutreț sau pentru pășunat; v. și pășune

palat: Partea proeminentă a labiului inferior care se boltește și închide aproape total gâtul corolei la florile personate (ex. la gura-leului - Antirrhinum majus).

palee: 1. Bracteea superioară de la baza fiecărei flori la Poaceae (cea inferioară fiind lemma). 2. Una din bracteele de la baza receptaculului într-un capitul la Asteraceae; v. și lemma, glumelă

paleobiologie: Disciplină care studiază biologia organismelor dispărute, care au trăit în alte epoci geologice.

paleobotanică: Ramură a botanicii și paleontologiei care studiază resturile fosile aparținând plantelor care au populat Pământul de-a lungul erelor geologice; (= fitolitologie, fitopaleontologie, paleofitologie, paleontologie vegetală)

paleobotanist: Specialist în paleobotanică; (= paleofitolog)

paleoecologie: Studiul relațiilor dintre organismele din trecutul geologic și mediul în care au trăit.

paleoendemic: Despre specii de plante – larg răspândită pe glob în trecut, dar care, din cauza schimbării condițiilor de viață, astăzi are un areal redus (ex. arborele Ginkgo biloba); v. și neoendemic

paleofitlog: Vezi paleobotanist

paleofitologie: Vezi paleobotanică

paleofloră: Flora din trecutul geologic al Pământului, floră fosilă.

paleolă: Vezi lodiculă

paleontologie vegetală: Vezi paleobotanică

paleopalinologie: Ramură a palinologiei și paleontologiei care studiază polenul și sporii fosili; v. și actuopalinologie

palinactinodromă: Tip de nervație în care nervurile primare diverg într-o serie de ramuri dihotomice (ex. la Platanus racemosa).

palinogramă: Diagramă care sumarizează principalele caracteristici morfologice ale unui palinomorf.

palinologic: Referitor la palinologie.

palinologie: Disciplină care studiază polenul, sporii și structurile similare.

palinomorf: Denumire generică pentru microfosilele cu perete organic ce includ polen, spori, dinociste ș.a.

palinotaxonomie: Ramură a palinologiei care se ocupă cu probleme de taxonomie și filogenie prin studiul morfologiei polenului.

palisadă: Țesut cu celule alungite, drepte, strâns unite una lângă alta (de obicei cu referire la țesutul palisadic din mezofilul frunzei).

palisadic: Care ține de palisadă (ex. țesut palisadic).

palisare (palisat): Legarea ramurilor unor arbori de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă.

palmat (palmiform): Despre frunze – cu nervuri care pornesc radiar de la baza limbului (ex. la arțar - Acer platanoides); (= actinodromă); despre lobi, foliole etc. – care pornesc dintr-un centru comun și se răsfiră ca degetele unei palme (ex. la vița-de-vie - Vitis vinifera); v. și digitat

palmatifid: Despre frunze – palmat și fidat (ex. frunza de ricin - Ricinus communis).

palmatiflor: Cu corola dispusă palmat pe o bază comună.

palmatilobat: Despre frunze – palmat și lobat (ex. frunza de vița-de-vie - Vitis vinifera).

palmatinerv: Tip de nervație în care nervurile secundare pornesc de la baza celei principale (ex. la arțar - Acer platanoides).

palmatipartit: Despre frunze – palmat și partit (ex. frunza de piciorul-cocoșului - Ranunculus acris).

palmatisectat: Despre frunze – palmat și sectat (ex. frunza de cânepă - Cannabis sativa).

palmelă (palmeloid): Stadiu sedentar la unele cianobacterii și alge, cu aspect de colonie de celule imobile într-o matrice mucilaginoasă.

palmetă: Formă artistică dată unor pomi fructiferi ale căror ramuri sunt îndreptate să crească vertical sau oblic, într-un singur plan, cu ajutorul spalierelor.

paludicol: Despre plante – care crește în mlaștini; (= sterofil)

palustru: Despre plante – care se dezvoltă pe terenuri acoperite cu un strat de apă puțin adânc sau pe soluri foarte umede, de obicei în jurul lacurilor și bălților sau pe malul apelor cu curgere lentă (ex. stuf - Phragmites communis, papură - Typha).

pampas (pampa): Formație vegetală ierboasă caracteristică câmpiilor subtropicale și temperate din America de Sud; v. și prerie, stepă

panașat: Cu alternanțe de culori (ex. frunză verde cu alb la mușcată - Pelargonium zonale); v. și variegat

panduriform: Despre frunze – în formă de vioară: obovat cu câte un sinus sau identație de fiecare parte aproape de bază și cu doi lobi mici bazali (ex. frunzele la Doronicum austriacum).

panfotometric: Despre frunze – cu limbul dispus vertical, releativ paralel cu tulpina, evitând astfel supraîncălzirea; v. și eufotometric, heterofacial, paraheliotropism

panicul: Racem compus, mai mult sau mai puțin răsfirat, ale cărui ramificații se termină cu spiculețe uniflore sau multiflore, lung pedunculate. Caracteristă pentru specii de Poaceae, ex. ovăscior - Arrhenatherum elatius.


Panicul (schemă)
sursă: Wikipedia



Panicul la vița-de-vie (Vitis vinifera)
sursă: Wikipedia

paniculat: Despre plante sau despre inflorescențe – care are florile în panicul, cu panicul.

panmictic: Caracterizat prin panmixie (ex. populație panmictică în care oricare doi indivizi de sex opus sunt parteneri potențiali).

panmixie: Încrucișare întâmplătoare, fără restricții, între doi indivizi de sex opus ai aceleiași specii.

pantocolpat: Despre granulul de polen – care are colpi distribuiți regulat pe întreaga suprafață.

pantoporat: Despre granulul de polen – care are pori distribuiți regulat pe întreaga suprafață.

pantropic: Despre plante sau fitocenoze – răspândit în ambele regiuni tropicale de pe toate continentele (ex. Acacia, Bacopa).

papifer: Prevăzut cu papus.

papilă: Mică protuberanță epidermică rigidă, alungită de pe suprafața unor părți ale plantei (frunze, stigmate).

papilionaceu: Asemănător cu un fluture (ex. corola la floarea de mazăre - Pisum sativum).

papilos: Acoperit cu papile.

papiraceu: Cu aspectul sau consistența hârtiei.

papus: Smoc de perișori la extremitatea superioară a fructului matur, rezultați din caliciu (ex. la Asteraceae); (= egretă)

paracarnivor: Vezi protocarnivor

paracarp: Despre gineceu – format din carpele concrescute numai prin marginile lor, ovarul rămânând cu o singură lojă (unilocular) (ex. la specii de Violaceae).

paracitic: Tip de stomate în care fiecare celulă stomatică este înconjurată de una sau mai multe celule anexe care au axele longitudinale paralele cu cele ale celulelor stomatice (ex. la Rubiaceae); v. și amfiparacitic, brahiparacitic

paracorolă: Vezi coroană (2)

paradermal: Secțiune ~ – secțiune paralelă cu suprafața unui organ plat cum ar fi frunza.

parafiletic: Despre un grup taxonomic – care a evoluat din și care include o singură specie ancestrală (cunoscută sau ipotetică), dar care nu cuprinde toți urmașii acelui strămoș; v. și monofiletic, polifiletic

parafilie: Caracteristica unui grup parafiletic.

parafilium: Fiecare din expansiunile foliacee sau filiforme, mici, ramificate, ce conțin clorofilă, dispuse pe tulpină între frunze sau la baza frunzelor la mușchi.

parafiză: Trihom sau filament steril aflat la baza sau între organele de fructificație la unii licheni, mușchi și ferigi.

parafototropism: Fototropism în care un organ se orientează paralel cu direcția razelor de lumină (când sursa de lumină este soarele se mai numește și paraheliotropism - vezi); v. și diafototropism

paragin: Despre unele ciuperci – cu anteridia atașată pe partea laterală a oogonului (ex. la unele Oomycetes); v. și amfigin

paragină: Teren necultivat, neîngrijit, acoperit de buruieni; teren neproductiv.

paraheliotropism: Heliotropism în care un organ se orientează paralel cu direcția razelor solare (ex. frunzele unor plante se orientează cu suprafața paralel pe razele de lumină pentru a evita deshidratarea datorată căldurii solare excesive); v. și parafototropism, diaheliotropism, panfotometric

paralelodromă: Tip de nervație în care două sau mai multe nervuri principale pornesc de la baza laminei și merg relativ paralel până către vârf (ex. la frunzele multor monocotiledonate).

paralelotip: Vezi paratip

paralelotropism: Vezi ortotropism

paralimnic: Care crește pe malul lacurilor.

paramos: Formație vegetală xerofitică din zonele reci ale munților înalți (Anzi) din America de Sud, formată din arbori pitici, ierburi, licheni și mușchi.

paraplasmă: Totalitatea incluziunilor citoplasmatice dintr-o celulă (vacuole, granule, cristale etc.) (termen rar folosit).

paraplectenchim: Plectenchim dens format din hife strâns înghesuite cu celule scurte având aspect celular similar cu țesuturile plantelor vasculare (ex. la mânătarcă - Boletus); v. și prosoplectenchim

parasexual: Referitor la parasexualitate (ex. ciclu parasexual la unele ciuperci).

parasexualitate: Fenomenul genetic întâlnit la unele ciuperci care cuprinde plasmogamia, cariogamia și haploidizarea produse în succesiune și care se aseamnă superficial cu reproducerea sexuată propriu-zisă, dar care poate avea loc în orice moment al ciclului de viață și nu implică meioza (ex. la Aspergillus).

parasimbioză: Simbioza dintre un organism și o altă simbioză preexistentă (ex. simbioza dintre o ciupercă lichenicolă și un lichen).

paraspor: Spor similar cu un tetraspor, dar format dintr-o celulă somatică corticală și având 3 seturi de cromozomi (triploid, 3n), la unele alge roșii (rodofite).

parasporange: Sporange care poartă paraspori la unele alge roșii (rodofite).

parastih: Linie oblică de frunze aranjate într-o spirală secundară; v. și ortostih

parastrofă: Poziția pe care o adoptă cloroplastele de-a lungul pereților celulari laterali ai celulelor unei frunze expuse la lumină puternică directă.

parateciu: Peretele lateral care înconjoară apoteciul.

paratip: Exemplar vegetal deferit de holotip care a fost citat de un autor în descrierea originală a unui taxon într-o publicație de specialitate; (= paralelotip)

paratonic: Despre mișcări ale plantelor – indusă de stimuli externi.

paratonie: Întârzierea unor mișcări la plante sub influența unor factori externi.

paratraheal: Asociat și situat în jurul traheelor (ex. parenchim); v. și apotraheal

paratropism: Vezi ortotropism

parazit: Organism vegetal care trăiește pe un alt organism gazdă, hrănindu-se parțial (plante hemiparazite) sau exclusiv (plante holoparazite) cu substanțele produse de acesta.

parazitism: Relație între două organisme din care unul dintre parteneri (parazitul) beneficiază în detrimentul celuilalt (gazda).

parc: Grădină publică întinsă, cu vegetație naturală sau plantată, amenajată special cu arbori, peluze, alei și diferite construcții care servește drept loc de plimbare și odihnă.

parcelare: Împărțirea unei păduri în parcele; (= lotizare)

parcelă: Fiecare dintre porțiunile în care a fost împărțită o pădure, destinată unei anumite întrebuințări; (= lot)

parchet: Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în vederea exploatării ei raționale.

parenchim: Țesut format din celule izodiametrice, cu pereți subțiri, celulozici și cu spații intercelulare. Are rol în absorbție, fotosinteză sau depozitare.

parenchimatic (parenchimatos): Care se referă la sau aparține parenchimului (ex. celulă, țesut).

parentezom: Fiecare din calotele membranoase care încadrează de fiecare parte, ca niște paranteze, perforația centrală a septelor hifelor unor bazidiomicete; v. și dolipor

parietal: Dispus pe peretele unui organ (ex. placentație parietală în care ovulele sunt fixate pe peretele ovarului).

paripenat: Despre frunze compuse – cu un număr pereche de foliole dispuse în formă de pană (ex. frunza de orăstică - Lathyrus); v. și imparipenat

partenocarpic: Despre fructe – care prezintă partenocarpie.

partenocarpie: Formarea fructelor fără semințe în absența fecundației (ex. la soiuri de castraveți - Cucumis sativus); v. și stenospermocarpie

partenogeneză: Dezvoltarea unui organism dintr-un ovul nefecundat, numai din celule sexuale femele (ex. la păpădie - Taraxacum officinale).

partenospor: Vezi azigospor

partit: Cu incizii care ajung la trei sferturi din lățimea limbului (ex. frunza de traista-ciobanului - Capsella bursa-pastoris).

pascual: Referitor la pășune, care crește pe pășuni, praticol.

pat: Termen popular pentru răsadniță.

patelă: Apoteciu circular, sesil, cu marginea distinctă de restul talului, la unii licheni.

pateliform: În formă de potir sau farfurie cu bordură (ex. apoteciu).

patent: Larg deschis, bine răsfirat (ex. frunze, ramuri).

patogen: Care cauzează boli (ex. ciupercă).

patologie vegetală: Vezi fitopatologie

patomorfogen: Care produce modificări morfologice din cauza unui agent patogen.

patroclin: Care prezintă patroclinie; v. și matroclin

patroclinie: Predominarea caracterelor genetice paterne (la hibrizi); v. și matroclinie

pauciflor: Despre plante, inflorescențe – cu flori puține; (= oligant)

pădurărie: Termen învechit pentru silvicultură.

pădure: Asociație vegetală de arbori crescuți în stare sălbatică pe un teren de cel puțin 0,25 ha, în care predomină una sau mai multe specii, pe lângă care se mai află arbuști, plante erbacee, mușchi etc., precum și diferite specii de animale.

pădure-galerie: Fâșie de pădure în lungul râurilor din zona tropicală specifică mai ales savanelor.

pădure-parc: Pădure rară ce face tranziția spre o formație vegetală ierboasă, specifică mai ales tranziției de la pădurea tropicală la savană.

pădureț: Despre pomi, fructe – de soi inferior, nealtoit, sălbatic.

pădurice: Pădure de mică întindere, cu copaci puțini sau tineri.

păios: Despre plante – care are tulpina un pai; La plural – cereale a căror tulpină este pai (grâu, orz, secară etc.).

pălărie: 1. Partea superioară, în formă de pălărie, a unor ciuperci; (= pileus) 2. Discul florii-soarelui, în care sunt înfipte semințele.

pălire: Ofilirea, uscarea, îngălbenirea unei plante, de frig, de arșiță etc.

păltiniș: Pădure sau desiș de paltini (Acer pseudoplatanus).

pănușă: Fiecare dintre foile care înfășoară știuletele de porumb.

păpușoi (păpușoiște): Loc plantat cu porumb; semănătură de porumb.

păpuriș (păpuriște): Desiș sau loc acoperit cu papură (Typha).

păr: Excrescență a celulelor epidermice care ia naștere prin creșterea și alungirea pereților externi. Perii pot avea forme și funcții variate; (= trihom)


Peri de urzică (Urtica dioica)
sursă: Wikipedia

păriș: Stadiu de dezvoltare din etapa tinereții unui arboret, cu copaci cu trunchi având diametrul de 10-20 cm. Este cuprins între stadiul de prăjiniș și cel de codrișor.

păstaie: Fruct uscat, dehiscent, cu mai multe semințe, provenit dintr-un ovar monocarpelar, care se deschide de sus în jos pe linia de sutură a marginilor carpelei (ventral) și de-a lungul nervurii mediane (dorsal) în două valve sau teci (ex. la spânz - Helleborus purpurascens); (= legumă)

păstăios: Despre plante, legume – care are fructul o păstaie.

pășune: Loc acoperit cu vegetație ierboasă perenă, unde pasc vitele; vegetație ierboasă, iarbă (de pe locul unde pasc vitele); v. și pajiște

pătare: Boală a plantelor provocată de bacterii, ciuperci și virusuri, manifestată prin apariția unor pete pe porțiunile atacate.

pătură vie: Stratul subarbuștilor și al ierburilor dintr-o pădure.

pâlc: Grup mic de plante (ex. pâlc de arbori).

pârgă (pârg): Termen popular pentru faza de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizarea completă.

pârlitură: 1. Distrugerea țesuturilor corticale ale arborilor produsă de arșiță, întâlnită mai ales la speciile de lizieră, cu coajă subțire, sensibilă (ex. carpen - Carpinus betulus). 2. Termen regional pentru o porțiune de pădure cu copacii arși; v. și arsură, jariște

pârloagă: Teren arabil lăsat nelucrat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui; ierburi crescute pe un teren arabil nelucrat.

pecingine: Petic de pământ cultivat de pe care vegetația a pierit din cauza unor plante parazite sau a unei boli.

pectinat (pectiniform): Dispus ca dinții unui pieptene.

pedat: Despre frunze compuse – palmată, dar cu segmentele bazale laterale tridentate, cu aspect de degete sau gheare de pasăre (ex. frunza la spânz - Helleborus purpurascens).

pedicel: Suportul mic al unei flori sau al unui fruct ca ultimă ramificație a pedunculului; suportul corpului de fructificație.

pedicelat: Care are pedicel.

pedologie: Știința solului.

peduncul: 1. Codița unei flori sau unui fruct. 2. Piciorul sporangelui la mușchi.

pedunculat: Care are peduncul.

pelagic: Despre plante – care trăiește în largul mărilor și oceanelor fără a avea contact cu țărmurile sau cu substratul solid (ex. alga Phyllophora).

peliculat: Acoperit cu o peliculă, o mebrană superficială subțire.

peliculă: Membrană superficială subțire (ex. la unele semințe).

pelofil: Despre plante – care trăiește pe soluri mâloase, noroioase.

pelofită: Plantă pelofilă.

peloric: Despre flori – care prezintă pelorie.

pelorie: Dezvoltare anormală a unei flori zigomorfe astfel încât să devină actinomorfă, datorată unor factori genetici sau de mediu (ex. la degețel-roșu - Digitalis purpurea).

pelta: Apoteciu scutiform la unii licheni (ex. Peltigera).

peltat: Asemănător unui scut aproximativ circular (ex. frunze cu pețiolul inserat pe fața inferioară aproximativ în centrul limbului la călțunași - Tropaeolum majus).

peltinerv: Despre frunzele peltate – cu nervuri ramificate de la centru către margine ca niște raze.

peluză: Teren într-o grădină, într-un parc etc. cu iarbă deasă și scurtă.

penat (pinat): Despre frunze – cu nervurile pornind perechi dintr-o nervură centrală (ex. la stejar - Quercus robur); despre frunze compuse – cu foliolele dispuse de o parte și de alta a unui ax comun.

penatifid (pinatifid): Despre frunze – penat și fidat (ex. frunza de scoruș - Sorbus torminalis).

penatilobat (pinatilobat): Despre frunze – penat și lobat (ex. frunza de stejar - Quercus robur).

penatinerv (peninerv, pinatinerv): Tip de nervație caracteristică Dicotiledonatelor, la care de pe nervura principală, pornesc, la nivele diferite, de o parte și de alta, nervuri secundare.

penatipartit (pinatipartit): Despre frunze – penat și partit (ex. frunza de traista-ciobanului - Capsella bursa-pastoris).

penatisectat (pinatisectat): Despre frunze – penat și sectat (ex. frunza de odoșean - Valeriana officinalis).

pendent (pendulos): Care atârnă, spânzură (ex. ramurile la Cedrus atlantica).

penetrometru: Dispozitiv folosit pentru determinarea fermității structurale și texturale a pulpei unor fructe, prin măsurarea rezistenței opuse de pulpă la pătrunderea unui piston în anumite condiții date.

penicil: Smoc de peri în formă de pensulă la extremitatea unui organ.

penicilat (peniciliform): În formă de pensulă (ex. stigmat).

peninerv: Vezi penatinerv

pentacarpelar: Despre gineceu – format din cinci carpele (ex. la Caryophyllaceae).

pentaciclic: Despre flori – cu cinci verticile (cicluri) (ex. la specii de Liliaceae).

pentacotilie: Prezența a cinci cotiledoane într-un embrion.

pentadelf: Despre androceu – format din stamine unite în cinci mănunchiuri (ex. la tei-argintiu - Tilia tomentosa).

pentafil: Cu cinci frunze sau foliole.

pentafiletic: Despre un grup de organisme sau un hibrid – care descinde din cinci linii ancestrale separate.

pentafoliolat: Despre frunze compuse – cu cinci foliole (ex. la lupin - Lupinus).

pentagin: Despre flori – cu cinci pistile.

pentalobat: Format din cinci lobi.

pentalocular: Despre ovare și fructe – cu cinci loji (ex. la Linum).

pentamer: Format din cinci părți sau elemente (ex. gineceu, ovar etc.).

pentandru: Despre flori – cu cinci stamine.

pentapetal: Despre flori, corolă – cu cinci petale (ex. la piciorul-cocoșului - Ranunculus).


Floare pentapetală de piciorul-cocoșului (Ranunculus)

pentaploid: Despre celule, țesuturi sau organisme – cu cinci seturi de bază de cromozomi (5n); v. și haploid, triploid, poliploid

pentaploidie: Starea unei celule, țesut sau organism pentaploid.

pentapter: Despre fructe – cu cinci aripioare.

pentarh: Despre stel – cu cinci fascicule lemnoase (ex. în rădăcina de stejar - Quercus).

pentasepal: Despre flori, caliciu – cu cinci sepale (ex. la piciorul-cocoșului - Ranunculus).

pentasperm: Despre fructe – care conține cinci semințe.

pentastih: Despre dispoziția foliară – cu cinci ortostihuri (ex. la Rosaceae).

pentastil: Despre flori – cu cinci stile.


Floare pentastilă de Parthenocissus quinquefolia
sursă: Flickr

pepenărie: Loc unde se cultivă pepeni verzi (Citrullus vulgaris) și galbeni (Cucumis melo); (= bostănărie, harbuzărie)

pepeniște: Teren cultivat cu pepeni (Cucumis melo sau Citrullus vulgaris).

pepinieră: Teren rezervat pentru înmulțirea și creșterea plantelor erbacee sau lemnoase până la transplantarea lor pe locul definitiv; v. și răsadniță, răsădire

peponidă: Vezi melonidă

perdea: Șir de arbori sădiți în linie dreaptă, de obicei cu scopul de a preveni și combatei procesul de eroziune și de proteja culturile (împotriva vântului); fâșie de pădure.

peren: Despre plante – care trăiește și rodește mai mulți ani fără să fie nevoie de o nouă însămânțare; (= plurienal (1), multianual)

perfect: 1. Despre flori – bisexuată, care conține atât organe sexuale mascule (androceu), cât și femele (gineceu); v. și complet 2. Despre ciuperci – care are atât un stadiu asexuat, cât și unul sexuat în ciclul de viață; v. și anamorf, teleomorf

perfoliat: Despre frunze – cu baza limbului înconjurând complet tulpina, frunza părând perforată (ex. frunza de urechea-iepurelui - Bupleurum rotundifolium sau punguliță - Thlaspi perfoliatum).

pergolă: Construcție ușoară în parcuri sau grădini, formată dintr-un grilaj de lemn, sârmă, metal sau material plastic, susținut de piloni, pe care se întind plante agățătoare decorative.

peri: Vezi păr

periandric: Care înconjură staminele (ex. nectarie).

periant: Înveliș floral diferențiat de obicei în caliciu și corolă, caz în care se numește periant dublu. Când este alcătuit din elemente asemănătoare, nediferențiate (tepale), se numește periant simplu sau perigon.

periaxial: Dispus în jurul unui ax (ex. xilem).

peribacteroid: Membrană ~ – membrană care înconjoară un bacteroid în cadrul unui bacteriozom. Provine din membrana celulară a celulei plantei; v. și simbiozom

periblem: În teoria histogenului – meristem din care ar proveni scoarța; v. și protoderm

pericambiu: Vezi periciclu

pericarp: 1. Totalitatea învelișurilor care alcătuiesc peretele fructului. 2. Peretele capsulei la mușchi. (= spermotecă)

perichețiu: Învelișul de frunze din jurul arhegonului la unii mușchi.

periciclu: Țesutul extern al stelului format din celule parenchimatice și aflat imediat sub endodermă la rădăcină și tulpină; (= pericambiu, perifloem)

pericitc: Tip de stomate în care celulele stomatice sunt înconjurate de o singură celulă anexă. Între celulele stomatice și celula anexă nu există un perete anticlinal de legătură.

pericladiu: 1. Baza în formă de teacă a unor frunze prin care se articulează pe ramură. 2. Baza îngustată în formă de pedicel a perigonului prin care se articulează pe pedicel (ex. la Asparagus).

periclin: Totalitatea frunzelor sau bracteelor care formează involucrul florilor din familia Asteraceae.

periclinal: Despre planul de diviziune celulară – parelel cu suprafața; v. și anticlinal

peridermă (periderm): Ansamblul format de suber, felogen și felodermă.

peridesm: Parenchim care înfășoară fasciculele conducătoare.

peridie: Învelișul gros, extern, în formă de pungă, al corpului de fructificație la unele ciuperci (ex. la mixomicete).

peridiolă: Corp de fructificație secundar, lenticular, care conține bazidiospori, cuprins în peridie la unele ciuperci (bazidiomicete).

perifascicular: Situat în jurul unui fascicul conducător care străbate tulpina, ramurile și frunzele unei plante.

perifiton: Ansamblul organismelor (alge, cianobacterii etc.) atașate de suprafețe submerse (organele plantelor acvatice, stânci etc.).

perifiză: Fiecare din hifele scurte, sterile, care căptușesc în interior porul sau deschizătura unor ascocarpuri la ascomicete.

perifloem: Vezi periciclu

perifloic: Situat în jurul floemului; v. și perixilic

perifor: Structură cărnoasă care susține ovarul și pe care sunt inserate staminele și corola.

perigen: Vezi haplocheilic

perigin: Despre flori – cu elemente florale (stamine, petale, sepale) inserate aproximativ la același nivel cu ovarul, rezultând un ovar semiinferior (ex. la specii de Lythraceae); v. și epigin, hipogin, semiinfer


Floare perigină (schemă)
sursă: Wikipedia

periginie: Starea unei flori perigine.

perigon: 1. Înveliș floral simplu, nediferențiat în caliciu și corolă. Elementele componente se numesc tepale (ex. la lalea - Tulipa gesneriana). 2. Perichețiu (la briofite).

perimedular: Situat în regiunea periferică a măduvei (ex. floem).

perimicoriză: Tip de micoriză în care hifele ciupercilor se dezvoltă în jurul rădăcinilor, în rizosferă, unde formează o pâslă densă, fără a intra în contact strâns cu suprafața rădăcinilor (ex. micoriză între stejar - Quercus și ciuperca Penicillium); numită și micoriză peritrofă; v. și ectomicoriză, endomicoriză

perină (perinie): Vezi perispor

perioadă de vegetație: Perioadă de timp în care plantele își încheie întreg ciclul biologic.

peripetal: Care înconjoară sau este dispus în jurul petalelor (ex. nectarie).

periplasmă: Strat de protoplasmă care înconjoară oosfera la unele oomicete.

periplasmodiu: Masă protoplasmatică formată din celulele gelificate ale tapetului în sacii polinici cu rol de hrănire a granulelor de polen în timpul perioadei de maturare.

periplast: Strat extern, dur, format din plăci la unele microorganisme unicelulare (ex. criptofite).

perisperm: Țesut nutritiv provenit din celulele nucelei în semințele unor plante (ex. Nymphaeaceae, Liliaceae).

perispor: 1. Celulă mamă a sporilor la alge. 2. Strat extern, gros, de sporopolenină, al unor spori, aflat deasupra exosporului (ex. la mușchi și ferigi); (= perină)

peristilic: Situat în jurul stilului (ex. stamine).

peristom: 1. Structură circulară compusă dintr-unul sau două șiruri de dințișori în jurul gurii capsulei la mușchii din clasa Bryopsida. Peristomul e vizibil după deschiderea operculului. 2. Structură circulară în jurul gurii urnei, adesea puternic colorată la unele plante carnivore (ex. Nepenthes).

peristrofă: Dispunerea uniformă a cloroplastelor de-a lungul pereților celulari într-o celulă.

periș: Loc în care cresc mulți peri (Pirus sativa).

perital: 1. Porțiunea superioară a talului la unele alge roșii (Corallinales); v. și epital, hipotal 2. Bordura incoloră ce înconjoară talul la unii licheni.

periteciu: Ascocarp care conține asce ascospori, în formă de butelie sau piriform și care se deschide la exterior printr-un mic orificiu numit por sau ostiol pe unde sunt eliberați ascosporii; (ex. la Sphaeriales, Nectria).

peritrih: 1. Cu cili sau flageli dispuși pe toată suprafața unui microorganism sau a unei celule. 2. Cu peri dispuși în jurul unui organ (ex. tulpină).

peritrofă: Vezi perimicoriză

perivascular: Situat în jurul unui cilindru vascular (ex. fibre).

perixilic: Situat în jurul xilemului (ex. floemul la pteridofite); v. și perifloic

perizoniu: Membrană sau perete silicios care acoperă autosporii sau zigoții la diatomee.

peroxizom: Organit sferic, delimitat de o membrană, cu rol în fotorespirație sau conversia lipidelor în glucide; v. și glioxizom

perozitate: Totalitatea perilor de pe un organ sau organism.

persistent: Despre frunze – care nu cade iarna.

personat: Despre flori – care se aseamănă cu o față, mască sau gură (ex. la gura-leului - Antirrhinum majus).

perulă: Înveliș de scvame, de obicei brune, care protejează un mugure la arbori.

pesticid: Substanță chimică, toxică, folosită pentru distrugerea plantelor și animalelor dăunătoare.

petală: Element component al corolei unei flori, provenind dintr-o frunză modificată. Petalele sunt adesea divers colorate și înmiresmate pentru a atrage insecte polenizatoare.

petalifer: Care este prevăzut cu petale.

petalodie: Transformarea anormală a unor organe florale (de obicei stamine) în petale.

petaloid: Asemănător cu o petală (ex. stil petaloid la Iris); v. și coroloid

petalomanie: Proliferarea anormală, excesivă a numărului petalelor.

petalostemon: Vezi epipetal

petricol: Vezi saxicol

petrofil: Vezi saxicol

petrofită: Plantă saxicolă.

pețiol: Parte a frunzei care susține limbul și care se prinde de tulpină sau de ramuri; codiță.

pețiolar: Referitor la pețiol.

pețiolat: Despre frunze – care are pețiol.

pețiolul: Pețiolul mic al foliolelor la frunzele compus penate.

picătura lui Buller: Picătură de lichid ce se formează la baza unui bazidisopor și care asigură energia tensiunii superficiale necesare eliberării și expulzării sporului de pe bazidie; numită după Arthur Buller (1874-1944), micolog britanic.

pichet: Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca locul unde urmează să fie plantat un puiet de arbore etc.

pichetare: Operația de marcare temporară prin picheți a unui teren.

picior: 1. Partea de jos, apropiată de pământ, a tulpinii unei plante. 2. Peduncul care susține pălăria la unele ciuperci; (= stip (2))

picnidial: Conidiom ~ – vezi picnidie

picnidie: Corp de fructificație asexuat, în formă globuloasă sau piriformă, cu un ostiol circular sau longitudinal, în care se formează conidii (picnospori) la unele ciuperci (ex. Phoma); (= conidiom picnidial, clinosporange)

picnidiofor: Suportul picnidiei.

picnidiospor: Spor format într-o picnidie; (= picnoconidie)

picnie: Corp de fructificație asemănător unei picnidii în care se formează spermatii la unele ciuperci (Pucciniales); v. și spermogonie

picniospor: Spor format într-o picnie, spermatie; uneori folosit eronat pentru picnidiospor.

picnoconidie: Vezi picnidiospor

picnospor: Variantă pentru picniospor sau picnidiospor

picnostromă: Stromă în care sunt cufundate picnidiile.

picnoxilic: Cu lemn în care predomină xilemul, iar țesutul parenchimatos e absent sau slab reprezentat. Întâlnit la Conifere și plantele cu flori; v. și manoxilic

pieliță: Înveliș sau țesut subțire care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantelor.

piersicărie: Cultură de piersici (Prunus persica).

pietin: Boală a cerealelor, provocată de unele ciuperci, care duce la înnegrirea părții bazale a tulpinilor, la pălirea, îndoirea și căderea plantelor.

pietros: 1. Celulă ~ – vezi brahisclereidă 2. Despre fructe – cu miezul consistent, tare, cărnos.

pigment: Substanță organică colorantă sintetizată în unele celule și țesuturi.

pigment asimilator: Pigment care intevine în procesul de fotosinteză (ex. clorofilă).

pigmentare: Colorarea prin pigmenți a țesuturilor sau organelor unor plante.

pigmentație: Modul în care este colorată o plantă sau un anumit organ vegetal.

pileat: Despre ciuperci – prevăzută cu pileus (pălărie).

pileocistidă: Cistidă pe suprafața pălăriei unor ciuperci bazidiomicete.

pileus: Pălăria ciupercilor, partea superioară dilatată care poartă dedesubt organele de fructificație.

pilidiu: Apoteciu emisferic cu un strat pulverulent la exterior la unii licheni (ex. Calycium).

piliferă: Zonă/regiune ~ – regiunea rădăcinii cu perișori absorbanți cu rol în absorbția apei și a mineralelor.

piloriză: Vezi caliptră

pilos: Acoperit cu păr.

pinada: Pădure de Pinus pinaster în Europa de sud-vest.

pinat: Vezi penat

pinatifid: Vezi penatifid

pinatilobat: Vezi penatilobat

pinatinerv: Vezi penatinerv

pinatipartit: Vezi penatipartit

pinatisectat: Vezi penatisectat

pinet: Plantație sau pădure de pini (Pinus).

pinheiro: Pădure subtropicală de Araucaria în Brazilia.

pinicol: Care crește pe pini (ex. ciuperci).

piniform: În formă de aripioară.

pinofite: Plante aparținând încrengăturii Pinophyta care cuprinde plante gimnosperme, lemnoase, cu conuri ce poartă semințe libere, neînchise într-un fruct (ex. pin - Pinus sylvestris); (= conifere, coniferofite)

pinten: Denumirea unor părți ale plantelor care au de obicei proeminențe, protuberanțe, excrescențe etc.; specific, formațiune prefloriferă scurtă (0,5-5 cm), cu un mugure vegetativ terminal iar axial este lipsit de muguri sau are uneori 2-3 muguri vegetativi slab dezvoltați (ex. la măr - Malus domestica); v. și țepușă

pintenat: Despre plante sau părți ale lor – prevăzut cu un pinten sau având aspect de pinten.

pinulă: Fiecare din segmentele ramificațiilor secundare sau terțiare ale unei frunze de mai multe ori compuse sau ale unei fronde la ferigi; v. și foliolă

pionier: Specie care colonizează un mediu nou, de ex. pământ expus după retragerea ghețarilor sau zone noroioase pe coaste sau estuarii.

piramidal: În formă de piramidă (ex. frunză).

piramidă: 1. Formă de coroană de pom cu ax principal. 2. Sistem de susținere a viței de vie portaltoi, dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc mai multe sârme legate de butuci.

pirenocarp: 1. Periteciu. 2. Drupă.

pirenoid: Regiune diferențiată a cloroplastului cu rol de centru pentru formarea unor produse de depozitare la multe alge și la unele briofite.

piriform: În formă de pară (ex. semințele de viță-de-vie - Vitis vinifera).

piriscență: Tip de serotinie în care factorul declanșator al eliberării semințelor este focul (ex. la Pinus halepensis).

pirofil: Despre plante – adaptată să supraviețuiască focului prin organe subterane profunde sau care beneficiază de pe urma incendiilor, având semințe cu un înveliș gros, lignificat, care plesnește sub efectul căldurii intense, favorizând germinarea (ex. Pinus halepensis); v. și piriscență

pirofită: Plantă pirofilă.

pirofob: Despre plante – care evită terenurile arse.

pirohidriscență: Tip de serotinie în care factorul declanșator al eliberării semințelor este focul urmat de umiditate.

pistil: Organul femel de reproducere al florii plantelor fanerogame, format din ovar, stil și stigmat; v. și stamină

pistilar: Referitor la pistil.

pistilat: Despre flori – care are pistil, dar nu are stamine (deci o floare femelă); (= carpelat)

pistilodie: Transformarea anormală a unor organe florale în pistile; v. și carpelodie, staminodie

pistilodiu: Pistil steril, adesea slab dezvoltat, lipsit de ovule fertile (ex. la floarea-soarelui - Helianthus); v. și carpelodiu, staminodiu

pitic: Despre plante – care aparține unei specii scunde, puțin înalte (ex. mesteacăn pitic - Betula nana).

pivot: Rădăcina principală, verticală, îngroșată a unor plante (ex. morcov - Daucus carota).

pivotant: Despre rădăcini – la care rădăcina principală se dezvoltă mult, pătrunzând adânc, vertical, în sol (ex. la brad - Abies alba).

pixidă: Tip de capsulă (numită și capsula operculată) care se deschide printr-un căpăcel/opercul (ex. la scânteiuță - Anagallis arvensis).

placă ciuruită: Câmp perforat în peretele transversal al vaselor liberiene prin care comunică citoplasma dintre două celule vecine.

placentat: Prevăzut cu placentă.

placentație: Modul de dispunere a placentelor (placentei) în ovar.

placentă: Porțiunea din ovar de unde se dezvoltă ovulele și de care rămân atașate prin intermediul funiculului până la maturitate.

plagiotrop: Despre plante, organe vegetale – care crește sub un anumit unghi față de direcția unui stimul (ex. tulpină plagiotropă la trifoiul târâtor - Trifolium repens).

plagiotropism: Creșterea unei plante sau a unei părți a plantei perpendicular sau sub un anumit unghi față de direcția unui stimul; v. și diatropism, ortotropism

planctofită: Organism din fitoplancton.

plancton: Totalitatea microorganismelor acvatice care plutesc liber.

plancton vegetal: Vezi fitoplancton

planogamet: Gamet mobil, prevăzut cu unul sau mai mulți flageli; (= zoogamet)

planospor: Vezi zoospor

planozigot: Zigot rezultat din unirea a doi planogameți.

plantaj: Plantație de arbori ameliorați, izolată de polenul străin, inferior, și îngrijită intensiv în scopul obținerii de semințe ușor recoltabile; arbore dintr-o astfel de plantație.

plantare: Introducea în pământ de răsaduri, puieți etc. pentru a prinde rădăcini și a se dezvolta; (= sădire)

plantator: Unealtă în formă de baston scurt, ascuțit la un capăt, utilizată la săparea gropilor în care se introduc puieți, răsaduri etc.; mașină de plantat diverse plante de cultură.

plantație: 1. Ansamblu de plante, de obicei din aceeași specie, cultivate pe un teren special pregătit; teren cultivat cu un anumit fel de plante (ex. plantație de orez - Oryza sativa). 2. Unitate de producție agricolă pentru cultivarea unor plante tehnice speciale în condiții speciale de climă (tropicală și subtropicală) (ex. bumbac, cauciuc, cafea etc.).

plantație de protecție: Plantație de arbori sau de arbuști făcută pentru a apăra un teren de cultură împotriva secetei, a vântului etc.

plantă: Denumire generică pentru un organism ce aparține unui grup de taxoni, grup ce diferă în funcție de accepția termenului: A. În sens strict, plantele cuprind viridiplantele sau plantele verzi: algele verzi împreună cu toate plantele terestre care au evoluat din ele. Sunt organisme eucariote cu celule ce conțin cloroplaste cu clorofilă a și b care le conferă culoarea verde și cu perete celular format din celuloză. B. În sens larg, plantele cuprind plantele verzi plus algele roșii și glaucofitele. C. În clasificări din trecut, în grupul plantelor erau incluse și alte organisme cum ar fi diferite tipuri de alge, ciuperci sau bacterii fotosintetizatoare.

plantă busolă: Plantă ale cărei frunze au marginile orientate pe direcția nord-sud pentru a evita lumina prea puternică a soarelui la prânz (ex. lăptucă sălbatică - Lactuca seriola).

plantă de umbră: Vezi sciadofil

plantă vasculară: Vezi traheofită

planticol: Care crește sau trăiește pe plante.

plantulație: Dezvoltarea embrionului plantelor în timpul germinației.

plantulă: Plantă tânără, abia germinată din sămânță.

plasmalemă: Membrană care înconjoară citoplasma unei celule, aflată sub peretele celular; (= membrană plasmatică)

plasmodesmă: Fir subțire de citoplasmă care traversează peretele celular prin mici orifcii numite punctuațuni, asigurând comunicarea neîntreruptă între citoplasmele celulelor vecine; v. și ectodesmă

plasmogamie: Fuzionarea protoplastelor a doi gameți neînsoțită și de fuzionarea nucleilor; v. și cariogamie

plasmoliză: Micșorarea volumului unei celule vegetale prin pierderea apei prin osmoză când se află într-un mediu hiperton; v. și deplasmoliză, turgescență

plasmoptiză: Difuzarea citoplasmei din vârful hifelor în celulele gazdă, în cadrul anumitor endomicorize.

plastidă: Organit celular specific plantelor având diverse funcții (fotosinteză, depozitare).

plastidom: Totalitatea plastidelor dintr-o celulă.

plastocianină: Proteină care conține cupru, implicată în transferul de electroni în fotosinteză.

plastocron: Intervalul de timp dintre două stadii succesive ale dezvoltării primordiilor foliare într-un mugure apical.

plastodem: Populație de indivizi care diferă de alta din punct de vedere fenotipic, dar nu și genotipic; v. și genodem, dem

plastogenă: Genă localizată în plastide.

plastoglobulină: Proteină întâlnită în globulele de lipide din plastidele plantelor cu flori, dar și în cianobacterii și unele alge.

plastom: Totalitatea plastogenelor.

plastotip: Formă a tipului original la plantele fosile.

platbandă: Fâșie de teren plantată cu iarbă, cu flori sau cu arbuști, care mărginește un sector de grădină, de parc, un trotuar etc.

platicladiu: Lăstar comprimat dilatat.

platisperm: Cu semințe turtite în formă de disc; v. și radiosperm

plaur: Formație vegetală acvatică, plutitoare, compactă, în care predomină stuful - Phragmites communis, întâlnită în Delta Dunării; (= plav, plavie)

plav (plavie): Vezi plaur

plângător: Despre arbori, în special sălcii – cu ramuri lungi, lăsate în jos, până la suprafața solului.

plânsul plantelor: Fenomen ce constă în eliminarea apei sub formă de picături din organele rănite.

pleavă: Rămășițe de spice sau de păstăi rezultate din treieratul cerealelor sau al leguminoaselor.

plectenchim: Țesut fals, format din hife lax împletite, prezent la ciupercile superioare și la unii licheni; (= pseudoparenchim)

plectostel: Tip de protostel în care, în secțiune transversă, benzi aparent discrete de xilem apar înconjurate de zone de floem. Benzile sunt încă interconectate în secțiune longitudinală (ex. la unele Lycopodiaceae).

pleiociclic: Despre frunze – care sunt active mai multe perioade de vegetație (ex. la brad - Abies alba); v. și holociclic, monociclic, sempervirescent

pleiofil: Despre plante – care prezintă pleiofilie; (= polifil (2))

pleiofilie: Creșterea anormală a numărului de frunze dintr-un verticil; (= polifilie); v. și filomanie

pleiohaziu (pleiocaziu, pleiochaziu): Inflorescență simpodială simplă în care de pe o axă primară care se termină cu o floare pornesc, subterminal, mai multe ramificații laterale terminate fiecare la rândul ei cu o floare, ramificația putând continua de mai multe ori. Se mai numește și cimă multipară. Ex. la roșățea - Butomus umbellatus; (= polihaziu)

pleiomer: Cu un număr mai mare de părți decât obișnuit (ex. petale și sepale într-un verticil floral).

pleiopetal: Vezi polipetal

pleiosepal: Vezi polisepal

pleiosperm: Vezi polisperm

pleiotaxie: Multiplicarea numărului de verticile foliare sau florale.

pleiotropie (pleiotropism): Situație în care o singură genă afectează multiple caractere.

pleioxen (pleioxenic): Vezi polixen

plerom: În teoria histogenului – meristem din care ar proveni țesuturile primare aflate la interior de scoarță; v. și protoderm

pletos: Despre plante – cu tulpinile, ramurile sau frunzele lungi, stufoase, aplecate în jos; v. și pendent

pleurant: Vezi pleurocarp

pleură: Bandă, de obicei inelară, între cele două valve ale frustulei la diatomee.

pleurenchim: Țesut lemnos cu celule lungi, înguste, tubulare.

pleuridie: Ramură laterală, cu creștere limitată, a axului unor alge pluricelulare (ex. rodofite).

pleuroblastic: Cu muguri laterali sau cu prelungiri laterale cu rol de haustori la unele ciuperci.

pleurocarp: Tip de mușchi (briofite) în care arhegoanele și deci capsulele se formează pe ramuri scurte, laterale și nu la vârful axului principal sau al ramurilor; (= pleurant); v. și acrocarp, cladocarp

pleurocarpie: Caracteristica de a fi pleurocarp.

pleurocistidă: Cistidă pe partea laterală a unei lamele la unele ciuperci bazidiomicete.

pleurogen: Despre conidii – formate pe partea laterală a conidioforului sau a hifei la unele ciuperci (ex. la Botryosporium); v. și acrogen

pleuronematic: Despre flageli – penat, cu perișori (ex. la crisofite); v. și acronematic

pleurospor: Spor format pe partea laterală a bazidiei (ex. la ciuperca Ustilago nuda).

pleurotrib: Despre flori – adaptată să depoziteze polen pe părțile laterale ale unei insecte polenizatoare; v. și nototrib, sternotrib

pleurotrop: Tip de ovul anatrop în care micropilul este orientat lateral.

pleustofită: Plantă care plutește liber la suprafața apei fără a fi atașată de substrat (ex. peștișoară - Salvinia natans).

pleuston: Totalitatea organismelor care trăiesc pe suprafața apei (v. pleustofită).

plicat: Despre frunze, petale, prefoliație – împăturit de mai multe ori pe lungime (ex. prefoliația la carpen - Carpinus betulus, cu frunzele îndoite după nervurile laterale); v. și conduplicat

plivire (plivit): 1. Curățarea de buruieni a unui teren cultivat. 2. Tăierea sau ruperea lăstarilor și cârceilor de prisos de la vița-de-vie sau la pomi, pentru a facilita dezvoltarea mlădițelor sau a crengilor roditoare.

plopiș (plopărie): Pădure de plopi (Populus).

plumos: Cu aspect de pană, cu peri dispuși ca firele unei pene (ex. stigmat plumos la firuță - Poa).

plumpox: Boală a prunilor și a altor pomi fructiferi, provocată de un virus, manifestată prin apariția unor pete galbene pe frunze și a unor gropițe pe fructe.

plumulă: Mugurașul terminal și primele frunze rudimentare ale embrionului matur și ale plantulei; (= gemulă)

pluriaxial: Vezi multiaxial

pluricarpelar: Despre ovare, fructe – cu mai multe carpele.

pluricelular: Vezi multicelular

pluricostat: Cu mai multe coaste longitudinale (ex. fructele la Apiaceae); (= multicostat)

plurien: Despre arborete – format din arbori având vârste diferite; v. și echien

plurienal: 1. Despre plante – care durează mai mulți ani; (= peren) 2. Despre plante – care înflorește numai după mai mulți ani.

pluriflor: Despre plante – cu mai multe flori; (= multiflor)

plurifoliat: Vezi multifoliat

plurigerm: Vezi multigerm

plurilocular: Despre ovare și fructe – cu mai multe loji (ex. la lămâi - Citrus limon); (= multilocular)

plurinucleat (plurinuclear): Despre celule – cu mai mulți nuclei; (= multinucleat, polinucleat)

pluriovulat: Vezi poliovulat

pluripartit: Vezi multipartit

pluripotent: Despre celule – capabilă să se diferențieze în oricare tip de celule din organismul adult (ex. celule meristematice); v. și pluripotent

pluriseptat: Vezi multiseptat

pluriserial: Vezi multiseriat

pluristratificat: Format din mai multe straturi (ex. țesut); v. și unistratificat

plută: Vezi suber (felem)

pluvilignosa (pluvilignoză): Pădure tropicală.

pluviofil: Vezi ombrofil

pneumatocist: Veziculă plină cu gaz pe talul unor alge brune care asigură flotabilitatea organismului; (= aerocist)


Pneumatosciste la alga Fucus vesiculosus
sursă: Wikipedia

pneumatodă: Lenticelă specială formată prin dezintegrarea rizodermei aflată la vârful pneumatoforilor.

pneumatofor: 1. Rădăcină specializată cu mulți pori care crește vertical în sus din apă sau sol mlăștinos cu rol în respirația aeriană (ex. la chiparos de baltă - Taxodium distichum); (= aerofor) 2. Veziculă plină cu aer pe talul unor plante inferioare (ex. alge), pentru plutire sau menținerea în poziție verticală.


Pneumatofori la chiparosul de baltă (Taxodium distichum)
sursă: Wikipedia

poală: Margine a unei păduri situată de obicei mai în vale.

poamă: 1. Fruct care constă dintr-un centru format din carpele unite, învelit într-un receptacul gros, cărnos. Specific subfamiliei Maloideae din familia Rosaceae (ex. măr - Malus pumila). 2. Popular, termen general pentru fructele comestibile ale unor pomi fructiferi; fruct în general.

poculiform: În forma unei cupe.

podețiu (podețion): Pedicelul organelor de fructificație la unii licheni sau mușchi (ex. lichenul-renului - Cladonia rangiferina).

podgorie: Zonă, de obicei deluroasă, cultivată cu plantații masive de viță-de-vie (Vitis vinifera).

podocarp: 1. Cu ovar pedicelat. 2. Cu fructe stipitate; fruct purtat pe un ginofor.

podocefal: Cu cu un capitul pe un peduncul lung.

podzol: Sol nisipos și lutos, de culoare cenușie, sărac în calciu, cu fertilitate naturală slabă, care se formează sub vegetația pădurilor, într-un climat rece și umed.

pogonocor (pogonochor): Despre plante – ale cărei semințe sau fructe se răspândesc prin vânt cu ajutorul unor apendice în formă de pene; v. și pterocor

poiană: Suprafață de teren în interiorul unei păduri, lipsită de copaci și acoperită cu iarbă și cu flori; luminiș.

poichilohidru (poikilohidru): Despre plante – care prezintă o umiditate variabilă la nivelul protoplasmei, depinzând de condițiile hidrice externe. În acest grup sunt cuprinse în majoritate plantele inferioare, care sunt lipsite de vacuole în celule (alge, ciuperci, licheni); v. și homeohidru

polar: Situat la unul din capetele unei celule sau structuri (ex. flagel).

polaritate: Caracteristica unui organism vegetal sau a unei părți din el (organ, țesut, celulă) de a prezenta două extremități (poli) cu structură și funcție diferite.

polen: Pulbere, în general galbenă, constituită din granule microscopice (15-200 μ), care sunt gameții masculini produși de anterele staminelor; prin restricție – granulul (grăuntele, grăunciorul) de polen.


Granule de polen aparținând unor diverse specii în microscopie electronică

polenifer: Care poartă sau produce polen.

polenizare (polenizație): Transportul natural sau artificial al polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului pentru a produce fecundația la plantele cu flori.

polenizator: 1. Care asigură polenizarea florilor (ex. insecte). 2. Plantă al cărei polen fecundează florile altor plante.

poliacant: Cu spini numeroși.

poliachenă: Fruct multiplu format dintr-un agregat de achene (ex. căpșuna - Fragaria moschata). Numit uneori și polinuculă sau achenecetum în unele clasificări.

poliadă: Unitate de dispersie formată din mai mult de patru granule de polen unite.

poliadelf: Despre androceu – format din stamine unite în mai multe mănunchiuri (ex. la lămâi - Citrus limon).

poliandrie: Caracterul unei flori poliandre.

poliandru: Despre flori – cu multe stamine (ex. la Hylocerus undatus); v. și oligandru


Floare poliandră la mur (Rubus)

poliarh: Despre stel – cu numeroase fascicule lemnoase (ex. la multe specii de monocotiledonate).

polibacă: Fruct compus, format din alăturarea mai multor bace mici (ex. la rodul-pământului - Arum maculatum).

poliblastic: Despre conidiogeneză – în care celula blastică formează prin înmugurire mai multe conidii.

policambie: Formarea de cambii succesive (cambii supranumerare) în tulpina unor plante (ex. la specii de Chenopodiaceae cum ar fi inelele vizibile în secțiune transversală în tulpina unei sfecle - Beta vulgaris).

policarpelar: Despre gineceu – format din mai multe carpele (ex. la specii de Ranunculaceae); (= multicarpelar)


Gineceu policarpelar la o floare de piciorul-cocoșului (Ranunculus)

policarpic: 1. Despre plante – care înflorește și fructifică succesiv, un șir de ani (ex. plante perene); v. și monocarpic (1) 2. Despre plante – cu numeroase fructe. 3. Despre gineceu – format din mai multe carpele. 4. Despre fructe – compus din mai multe fructe mai mici.

policarpie: Caracteristica plantelor policarpice.

policaziu: Vezi pleiohaziu

policefal: Despre flori – cu mai multe capitule; v. și monocefal

policelular: Vezi multicelular

policentric: Despre talul unor ciuperci – având mai multe centre de creștere și reproducere; v. și monocentric

policiclic: 1. Tip de stel în care meristelele sau fasciculele vasculare sunt dispuse în cercuri concentrice. Întâlnit la unele ferigi. 2. Multiseriat (1). 3. Despre flori – cu mai multe verticile; v. și monociclic

policlonal: Care constă sau derivă din mai multe clone (ex. un cultivar).

policor (polichor): Despre plante – ale cărei semințe diseminează prin intermediul unor agenți diferiți (ex. prin vânt și animale).

policorie (polichorie): Diseminarea semințelor prin intermediul unor agenți diferiți (ex. prin vânt și animale).

policotilie (policotiledonie): Prezența mai multor cotiledoane într-un embrion, caracteristică coniferelor (2-18 cotiledoane).

policronic: Care s-a petrecut sau a cărui origine a avut loc în perioade diferite (ex. despre originea unui grup taxonomic); v. și monocronic

policultură: Cultivare pe același teren agricol a mai multor specii de plante; v. și monocultură (1), asolament

polidactil: Despre frunze – cu mai multe diviziuni digitiforme.

poliderm: Țesut protector al cilindrului central format din straturi alternative de endoderm și celule parenchimatice.

polidrupă: Fruct multiplu format dintr-un agregat de mici drupe numite drupeole (ex. la mur - Rubus). Numit și drupecetum în unele clasificări.

poliembrionie: Formarea mai multor embrioni dintr-un singur ovul, întâlnită adesea la gimnosperme.

polifag: 1. Cu nutriție variată. 2. Care parazitează plante gazdă diferite; v. și monofag

polifil: 1. Vezi multifoliat 2. Vezi pleiofil

polifiletic: Despre un grup de organisme – care descinde din mai multe linii ancestrale separate (ex. lichenii); v. și monofiletic, parafiletic

polifilic: Despre flori, plante – care este polenizată de specii diferite de animale polenizatoare; v. și monofilic, oligofilic

polifilie: 1. Caracteristica unei plante de a avea multe frunze (v. multifoliat). 2. Vezi pleiofilie 3. Caracteristica unui grup polifiletic.

polifitic: Format din mai multe specii de plante; v. și monofitic, oligofitic

poliflagelat: Prevăzut cu mai mulți flageli (ex. zoosporii la unele ciuperci).

poliflor: Despre polen, miere – provenit de la florile mai multor specii.

polifoliculă: Fruct multiplu format dintr-un agregat de folicule (ex. la magnolie - Magnolia). Numit și follicetum în literatura engleză.

poligam: Vezi ginandromonoic

poligamie: Caracterul unei plante ginandromonoice (poligame).

poligeneză: 1. Descendență din mai multe linii parentale. 2. Originea multiplă, în timp sau spațiu, a unui exemplar tip.

poligin: Despre flori – cu mai multe pistile (ex. la Ranunculus, Rosa); v. și monogin

poliginie: Starea unei flori poligine; v. și monoginie

polignire: Aplecarea, culcarea la pământ a plantelor (ex. cereale, puieți) produsă de vânt, ploaie sau boli infecțioase.

polihaziu: Vezi pleiohaziu

polihaziu (policaziu, polichaziu): Vezi pleiohaziu

polihibrid: Plantă provenită prin polihibridare.

polihibridare: Hibridarea a doi genitori care diferă între ei prin mai multe caractere.

polilectic: Vezi politropic

polimer: Format din mai multe părți sau elemente (ex. gineceu, ovar etc.).

polimorf: 1. Cu mai multe forme sau aspecte (ex. plantă). 2. Cu variabilitate crescută a morfologiei în ciclul de viață a unei specii. (= multiform)

polimorfism: Prezența mai multor tipuri morfologice diferite ale unor organe (ex. frunze fructe, flori) la aceeași plantă (ex. polimorfism foliar la dudul alb - Morus alba).

polinarie: Polinii interconectate printr-un apendice steril și transportate ca atare în timpul polenizării (ex. la Orchidaceae).

polinic: Referitor la polen.

polinie: Masă formată din granulele de polen dintr-o tecă, transportată ca atare în timpul polenizării (ex. la Orchidaceae sau Asclepiadaceae); v. și masulă, polinarie

polinifer: Care conține polen.

polinucleat (polinuclear): Vezi plurinucleat

polinuculă: Vezi poliachenă

poliovulat: Despre ovare – cu numeroase ovule; (= multiovulat, pluriovulat)

polipetal: Despre flori, corolă – care are multe petale; (= pleiopetal)

polipetalie: Caracteristica unei corole cu petale supranumerare.

polipiren: Despre fructe – cu mai multe semințe osoase (sâmburi).

poliploid: Despre celule, țesuturi sau organisme – cu mai multe seturi de bază de cromozomi decât cel specific speciei.

poliploidie: Starea unei celule, țesut sau organism poliploid.

poliriz: Despre plante – cu numeroase rădăcini; v. și oligoriz.

polisacat: Despre granulul de polen – care conține mai mulți saci aeriferi.

polisarcă: Dezvoltarea anormală a unor plante, datorită excesului de suc nutritiv.

polisepal: Despre flori, caliciu – care are multe sepale; (= pleiosepal)

polisifonic: Despre alge – cu talul format din mai multe șiruri verticale, paralele, de celule (ex. unele alge roșii și brune).

polisimetric: Cu simetrie multilaterala; actinomorf (ex. floare, frunză).

polisomie: Situație în care există mai mult de două copii al unui anumit cromozom în celulele diploide ale unui organism (ex. la varietăți de Brassica rapa).

polisperm: Despre fructe – care conține un număr mare de semințe (ex. la Orchidaceae); (= multisperm, pleiosperm)

polispermie: Fecundarea ovulului de către mai mulți gameți masculi.

polispor: 1. Celulă reproducătoare care se divide în mai mult de 4 spori. 2. Vezi polisporic

polisporange: Sporange care produce mai mult de patru spori, de obicei un multiplu de patru, la unele alge roșii (rodofite).

polisporangiofită (polisporangiată): Plantă al cărei sporofit are ramuri care se termină în sporangi.

polisporic: Cu mulți spori.

polistel: Stel care prezintă polistelie.

polistelic: Care prezintă polistelie; (= multistelic)

polistelie: Prezența mai multor steluri (de fapt unități structurale cu un singur vas); termen ieșit din uz (ex. în tulpina unor specii de Selaginella); v. și monostelie, distelie

polistemon: 1. Despre androceu – cu staminele dispuse în mai multe verticile (cicluri) (ex. la căldărușă - Aquilegia vulgaris). 2. Despre flori – cu numeroase stamine (mai mult decât dublul numărului de petale sau sepale).

polistih: 1. Despre organele unor plante – dispus pe mai multe șiruri, serii sau verticile; v. și multiseriat 2. Tip de creștere parenchimatoasă la unele algele brune; v. și haplostih

polistil: Despre flori – cu multe stile (ex. floarea de Hypericum ascyron are 5 stile).

polistomatic: Cu stomate numeroase.

politepal: Despre flori, periant – care are multe tepale.

politipic: Despre taxoni – care conține mai mulți taxoni imediat inferiori (ex. o specie cu mai multe subspecii geografice sau un gen cu mai multe specii); v. și monotipic

politom: Care prezintă politomie; (= multifurcat)

politomie: Ramificare a axului terminal al unei tulpini sau inflorescențe în mai mult de două ramuri secundare; (= multifurcație)

politopic (politop): Care trăiește sau este originar din mai multe locuri sau areale; v. și monotopic

politrih: Cu mai mulți peri, cili sau flageli.

politropic: Despre specii polenizatoare – care vizitează diverse specii de plante cu flori; (= polilectic); v. și monotropic, oligotropic

polixen (polixenic): Despre paraziți – care poate trăi pe mai multe plante gazdă; (= pleioxen); v. și heteroic, monoxen

polocitic: Tip de stomate în care celulele stomatice sunt înconjurate de o singură celulă anexă în formă de potcoavă sau de litera U.

polonine: Pășuni de pe culmile munților în Carpații de NE.

pom: Nume generic pentru arbori care produc fructe comestibile; prin generalizare – copac, arbore.

pomacee: Grup de pomi fructiferi ale căror fructe sunt poame cu semințe închise în compartimente cu pereți pergamentoși (ex. măr - Malus domestica, păr - Pyrus communis); (= semințoase, sămânțoase); v. și drupacee

pomet: Grădină cu pomi fructiferi, livadă.

pomicol: Referitor la pomicultură.

pomicultură: Ramură a agriculturii care se ocupă cu teoria și practica cultivării pomilor și arbuștilor fructiferi.

pomifer: Care produce fructe de tip poamă (ex. măr - Malus domestica).

pomiform: De forma unui măr.

pomoecologie: Disciplină ce studiază interacțiunea dintre pomii fructiferi și mediul lor de viață.

pomologie: Știință agricolă care se ocupă cu studiul morfologic al speciilor și soiurilor de pomi și de arbuști fructiferi.

pontic: Care crește în regiunile din jurul Mării Negre.

popândac: Formație vegetală alcătuită din rogoz, care crește în grupuri în mocirlele sau în bălțile din câmpie, având din depărtare aspectul unor mici insule.

populament: Arboret de aceeași vârstă sau din aceeași specie; arboret din mai multe specii.

populație: Grup de indivizi din aceeași specie care trăiesc într-un anume areal.

por: 1. Deschizătură mică pe organe (anteră, capsulă, stomate epidermice). 2. Apertură circulară sau ușor eliptică la granulul de polen cu raportul lungime:lățime mai mic de 2:1, situată în zona ecuatorului sau răspândită regulat pe suprafață; v. și colpus, ulcus

porat: Care prezintă unul sau mai mulți pori.

porcesc: Despre fructe, legume etc. – de calitate inferioară.

porenchim: Țesut vegetal poros.

poricidă: 1. Capsulă ~ – tip de capsulă care se deschide prin orificii (pori) ce se formează la partea superioară a fructului sau pe stigmat (ex. mac - Papaver somniferum). 2. Dehiscență ~ a anterei – deschidere a anterei printr-un por situat la un capăt al tecii (ex. la Ericaceae).

porofil: Cu frunze având puncte poriforme transparente.

porogam: Referitor la sau caracterizat prin porogamie.

porogamie: Metoda obișnuită de fertilizare la angiosperme în care tubul polinic pătrunde în ovul prin micropil; v. și mezogamie, șalazogamie

poroid: Mic punct poriform pe membrana unor dinoflagelate și diatomee.

porometru: Instrument pentru măsurarea dimensiunilor stomatelor.

port: Vezi habitus

portaltoi: Plantă pe care se face altoirea; (= hipobiot); v. și altoi

porumbiște: Câmp semănat cu porumb (Zea mays), lan de porumb; loc de pe care s-a cules porumbul, folosit ca pășune.

postată: Porțiune dintr-un teren cultivat, lucrată de unul sau mai mulți lucrători (într-un anumit timp); porțiune dintr-o pădure de unde se taie copacii; strat de legume sau de flori.

postclimax: Comunitate stabilă de plante a cărei compoziție corespunde unui climat mai favorabil decât cel specific pentru regiunea respectivă.

postemergent: Despre erbicide, erbicidare – care se aplică direct pe vegetație după ce plantele au răsărit deja; v. și preemergent

postmaturare (postmaturație): Perioadă de repaus (60-180 de zile) a semințelor speciilor pomicole de climat temperat după extragerea lor din fructe, necesară pentru a putea germina.

potager: Despre plante – folosită ca legumă; despre terenuri, grădini – în care se cultivă zarzavat.

potamobotanică: Botanica apelor curgătoare.

potamofil: Despre plante – care trăiește în ape curgătoare; v. și helofil

potamofită: Plantă potamofilă.

potamoplancton: Planctonul apelor curgătoare.

potențial de înmulțire: Capacitatea unor plante de a fi prolifice.

potir: Denumire populară a periantului unei flori.

potometru (potetometru): Aparat pentru măsurarea cantității de apă absorbită de plante.

praf: Termen popular pentru polen.

praticol: Despre plante – care crește în prerii și terenuri ierboase.

pratologie: Disciplină care se ocupă cu studiul pajiștilor.

pratostepă: Regiune de climat arid din zona temperată, cu mici insule de pădure într-o vastă întindere de stepe.

prăjiniș: Stadiu de dezvoltare din etapa tinereții unui arboret cu copaci cu trunchiul zvelt și drept, cu diametrul de 5-10 cm. Este cuprins între stadiul de nuieliș și cel de păriș.

prăsire: Semănarea, îngrijirea și răspândirea culturii unei plante; îngrijirea plantelor ca să crească și să se înmulțească; înmulțirea, extinderea plantelor pe un anumit teritoriu, spontan sau prin cultivare.

prășit (prașilă): Săparea spațiului de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc.

prășitoare: Unealtă sau mașină agricolă cu care se prășește.

prășitor: Despre plante – cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul (ex. porumb - Zea mays).

preadaptare: Caracteristică morfologică sau fiziologică preexistentă care facilitează adaptarea unui taxon la schimbările survenite în mediul înconjurător sau la un nou mediu în care a ajuns.

preclimax: Vezi subclimax

precoce: Despre plante sau fructe – care ajunge la maturitate foarte devreme, care înfrunzește devreme sau se coace repede.

preemergent: Despre erbicide, erbicidare – care se aplică direct pe sol înainte de semănat sau în perioada cuprinsă între semănat și răsărit; v. și postemergent

preferant: Despre plante halofile – care crește de regulă pe soluri saline, dar care poate trăi și pe alte soluri (ex. cătină roșie - Tamarix ramosissima); v. și suportant

preflorație: Modul de dispunere a învelișurilor florale în interiorul mugurelui floral.

preflorifer: Despre ramuri – care nu poartă muguri florali, dar care devine ramură propriu-zisă de rod în anii următori.

prefoliație: Modul de dispunere și pliere a frunzelor tinere în muguri, luate fiecare în parte; (= vernație, ptyxis); v. și foliație

preîncolțire: Stimularea apariției radiculei prin plasarea semințelor în condiții de germinare în nisip.

premergător: Plantă care se cultivă pe un teren înaintea alteia.

premors: Terminat brusc și neregulat ca și cum ar fi fost retezat sau mușcat (ex. frunză, rizom).

prerial: Despre plante – care crește în prerii.

prerie: Formație vegetală stepică formată din ierburi caracteristică unor regiuni din America de Nord; v. și pampas, stepă

presiune radiculară: Presiunea din celulele vii ale rădăcinii care determină împingerea apei în rădăcină și ascendent prin vasele lemnoase ale tulpinii; v. și forță de sucțiune

prevernal: Care apare sau se petrece primăvara timpuriu.

primăvăratic: Despre plante, legume, fructe etc. – care apare sau se dezvoltă primăvara.

primină: Integumentul extern al ovulului; v. și secundină

primordiu: Primul stadiu în dezvoltarea unui organ (ex. primordiu foliar).

prismatic: De forma unei prisme (ex. tulpina unor Lamiaceae, fructul la Tulipa).

probazidie: Bazidie imatură, înainte de formarea bazidiosporilor.

procambiu: Meristem primar care generează țesuturile conducătoare; (= desmogen)

procarp: Organul femel la algele roșii (rodofite) alcătuit din carpogon, trihogin și celule auxiliare și care dă naștere cistocarpului după fecundație.

proclimax: Stadiu în evoluția unei formații vegetale care apare în locul climaxului, nefiind determinat de climat.

procumbent: Despre tulpini sau ramuri – care stă culcată pe sol, doar cu vârful îndreptat în sus, fără să formeze rădăcini adventive (ex. la troscot - Polygonum aviculare); v. și decumbent, prostrat

proembrion: Primele stadii ale dezvoltării unui sporofit, înainte de apariția organelor rudimentare, cuprinse între zigot și embrion.

profază: Prima fază a mitozei și meiozei caracterizată prin condensarea cromozomilor formți din două cromatide surori, dispariția membranei nucleare și formarea fusului de diviziune.

profilă: Bractee mică, bracteolă.

profototropism: Fototropism pozitiv.

progamă (progamică): Fază ~ – fază din dezvoltarea polenului care are loc între polenizare și fecundația propriu-zisă, în care are loc germinarea și creșterea tubului polinic; v. și gamogamă

progamet: Celulă sau structură care dă naștere prin diviziune sau abstricție unui gamet la unele ciuperci.

progeneză: Maturarea gameților sexuali înainte de dezvoltarea completă a organismului.

progeotropism: Geotropism pozitiv.

prognoză: Prevederea apariției unor boli infecțioase sau a unor dăunători ai plantelor de cultură în vederea luării din timp a măsurilor de combatere.

prohidrotropism: Hidrotropism pozitiv.

prolamină: Clasă de proteine bogate în prolină, cu rol de substanță de rezervă în semințele cerealelor. Cuprind: gliadina (din grâu - Triticum), zeina (din porumb - Zea mays), hordeina (din orz - Hordeum vulgare), secalina (din secară - Secale cereale), avenina (din ovăz - Avena asativa), panicina (din mei - Panicum miliaceum) sau kafirina (din sorg - Sorghum).

prolat: În forma unui sferoid mai mult lung decât lat (ca o minge de rugby); v. și oblat

prolifer: Despre flori, tulpini – care produce muguri, organe suplimentare.

proliferare: 1. Înmulțirea celulelor sau a țesuturilor prin diviziune celulară. 2. Reproducerea, procrearea (rapidă sau exagerată) a organismelor.

prolific: Despre plante – care se înmulțește foarte repede.

prolificare: Apariția unui lujer cu frunze din floare.

promeristem (protomeristem): Meristem primordial, ce constă din primele celule divizionare ale embrionului și din celulele care se divid activ în meristemul apical la planta adultă.

prometafază: Fază intermediară dintre profaza și metafaza din mitoză și meioză, caracterizată prin disoluția membranei nucleare și formarea fusului nuclear.

promiceliu: Hifă scurtă care germinează dintr-un teleurospor și pe care se formează bazidiospori la unele ciuperci parazite (Pucciniales, Ustilaginales).

pronucleu: Nucleul haploid al unui gamet mascul sau femel după fertilizare, dar înaintea fuziunii nucleare și a primei diviziuni mitotice.

propagulă: Structură a plantei capabilă să dea naștere unei noi plante, în special una implicată în repoducerea vegetativă (ex. bulbi, butași, tuberculi etc.).

proplastidă: Plastidă mică, incoloră sau verde pal, nediferențiată prezentă în meristemele din rădăcini sau muguri, precursoarea plastidei mature, diferențiate.

proptitor: Despre rădăcini – care se formează pe tulpină și pe ramuri, atârnă în jos, și, după ce ating pământul, se îngroașă și se ramifică în pământ, sprijinind coroana ca niște proptele (ex. la Ficus microcarpa).

prosoplasmă: Țesut patologic din structura cecidiilor cauzat de paraziți ai plantelor.

prosoplectenchim: Plectenchim fals, format din hife miceliene spațiate și împletite la unele ciuperci și licheni; v. și paraplectenchim

prosporie: Dezvoltarea precoce a sporilor sau semințelor unor plante.

prostrat: Despre tulpini sau ramuri – care crește culcată la pământ, fără a-și ridica vârful (ex. la salcia pitică - Salix reticulata).

protal: Corp vegetal în formă de lamă, de mici dimensiuni, care reprezintă generația gametofitică, haploidă, la unele ferigi, mușchi și plante înrudite, rezultată din germinarea sporilor.

protaloid: Asemănător unui tal.

protandrie (protoandrie, proterandrie): Maturizarea staminelor înaintea stigmatelor în cadrul aceleiași flori (ex. la păpădie - Taraxacum officinale); v. și protoginie

protandru: Despre plante, flori – care prezintă protandrie.

protant (proterant): Despre plante – care înflorește înainte de înfrunzire (ex. ulm - Ulmus); (= cauliflor (2), histerant); v. și mezant, metant

protectant: Substanță chimică care aplicată semințelor le protejează de ciupercile patogene din sol.

proteină: Moleculă organică complexă alcătuită dintr-un lanț de aminoacizi legați prin legături peptidice.

protenchim: Țesut vegetal fundamental.

proteoplast (proteinoplast): Plastidă în care se depozitează substanțe proteice; (= aleuroplast / aleuronoplast)

protobazidie: Bazidie formată din patru celule, din fiecare dezvoltându-se un bazidiospor prin abstricție; v. și fragmobazidie

protoblast: Celulă primordială a embrionului care se dezvoltă într-un anumit organ sau parte.

protocarnivor: Despre plante – care prinde și omoară insecte sau alte animale, dar nu are capacitatea de a le digera direct și a absorbi nutrienții din pradă ca în cazul plantelor carnivore propriu-zise (ex. Passiflora foetida); (= paracarnivor, subcarnivor); v. și carnivor

protoclorofilă: Pigment de culoare galbenă din frunzele plantelor crescute la întuneric și care se transformă în clorfilă când planta este adusă la lumină.

protocorm: Organismul vegetativ al briofitelor superioare, format din tulpiniță, frunzișoare și rizoizi; v. și corm, tal

protoderm (protodermă): Meristem primar care generează rizoderma și epiderma.

protofilă: Forma juvenilă, adesea scvamiformă a frunzei; v. și metafilă

protofit: Organism vegetal unicelular sau colonial, la baza evoluției regnului vegetal.

protofloem: Floem primar diferențiat în primele etape ontogenetice; v. și metafloem

protogenic: Care persistă din primele stadii de dezvoltare.

protogeocarpie: Tip de geocarpie în care florile se formează subteran (ex. la Rhizanthella gardneri).

protogin: Despre plante, flori – care prezintă protoginie.

protoginie (proteroginie): Maturizarea organelor sexuale femele înaintea celor mascule la aceeași floare (ex. la Rosaceae); (= metandrie); v. și protandrie

protonemă: 1. Stadiul inițial de dezvoltare a gametofitului la mușchi, rezultat din germinarea sporului. Are aspect filamentos sau discoid. 2. Produsul germinării zigotului din care se dezvoltă planta erectă la unele alge verzi (Charophyceae).

protoplasmă: Denumire generică pentru substanța vie a celulelor.

protoplast: Protoplasma dintr-o anumită celulă; partea vie a unei celule care cuprinde nucleul și citoplasma.

protospor: Spor care dă naștere unui miceliu la unele ciuperci.

protosporofit: Prima fază a sporofitului din ciclul de viață la algele roșii cu formarea unui filament de către celula femelă fertilizată.

protostel: Tip de stel simplu, primitiv care are un centru vascular solid; v. și sifonostel

prototip: 1. Tipul original al unui taxon. 2. Tipul ancestral al unui taxon.

prototunicat: Despre asce – cu un perete subțire care se dizolvă la maturitate permițând eliberarea sporilor; v. și unitunicat

protoxilem: Xilem primar diferențiat în primele etape ontogenetice; v. și metaxilem

proventiv: De înlocuire, de rezervă, care apare ulterior (ex. muguri).

provincie floristică: Teritoriu geografic de mare întindere cu o compoziție specifică a florei.

provirus: Genomul unui virus după ce a fost încorporat în genomul gazdei.

proxicorie (proxichorie): Diseminarea la scurtă distanță a fructelor sau semințelor; v. și atelecorie

proximal: Situat mai aproape de un punct de referință, situat mai aproape de axa mediană a corpului; v. și distal

prozenchim: Termen considerat învechit ce se referă în general la un țesut format din celule la care lungimea depășește cu mult lățimea (cilindrice sau fusiforme), cu pereți îngroșați, lignificați, fără spații intercelulare. Are rol mecanic sau de conducere; v. și parenchim

prozenchimatic: Care se referă la sau aparține prozenchimului (ex. celulă, țesut).

pruină: Strat ceros, ca un praf, care acoperă unele frunze sau fructe (ex. fructul la prun - Prunus domestica).

pruinos: Acoperit cu un praf cu aspect de brumă (ex. Stenocereus pruinosus).

prundoi: Insulă plutitoare în Delta Dunării, alcătuită din nămol, papură și rădăcini.

prunet (prunărie, pruniște, pruniș): Livadă, grădină de pruni (Prunus domestica).

psamofil: Despre plante – care se dezvoltă și crește pe terenuri nisipoase (ex. Pancratium maritimum); (= amatofil, arenicol, sabulicol)

psamofită: Plantă psamofilă; (= amatofită)

psamon: Totalitatea organismelor din nisipurile acvatice. Se diferențiază uneori între halipsamon - pentru nisipurile marine și limnopsamon - pentru nisipurile apelor dulci.

pseudantie: Teoria ~ – teoria "florii false" conform căreia floarea angiospermelor ar fi derivat prin simplificare din floarea unor gnetofite străvechi; v. și euantie

pseudantiu: Inflorescență cu numeroase flori strâns adunate, dând aparența unei singure flori simple (ex. la laptele-cucului - Euphorbia helioscopia).

pseudoanual: Despre plante – care este multianuală, dar cu tulpina numai anuală, supraviețuind în timpul iernii prin bulbi sau alte forme vegetative.

pseudoaposporie: Formarea sporilor fără meioză, rezultând un spor diploid care va da naștere unui gametofit.

pseudobacă: Bacă falsă rezultată din ovar, cu participarea altor piese florale (caliciu, receptacul) (ex. la trandafir - Rosa).

pseudobulb: Tulpină aeriană, scurtă, bulbiformă, cu rol de organ de rezervă sau de înmulțire la unele orhidee epifite.

pseudobulbil: Formațiune piriformă la unele alge care înlocuiește sporangii.

pseudocarp: Fruct fals în care ovarul maturat e asociat cu o altă structură florală, de obicei receptaculul (ex. căpșuna - Fragaria moschata).

pseudocephalium: Structură pe tulpina unor cactuși, situată lateral sau terminal, asemănătoare cu un cephalium. Plantele respectivă nu-și încetează creșterea vegetativă. Ex. la Pilosocereus; v. și cephalium

pseudocereală: Plantă care nu face parte din familia Poaceae (a cerealelor), e lipsită de gluten, dar care are utilizări asemănătoare cerealelor, având semințe din care se prepară făină (ex. quinoa - Chenopodium quinoa).

pseudocifelă: Fiecare din deschizăturile prezente în cortexul talului unor licheni prin care este expusă medula (uneori pigmentată), dar care nu este mărginită de celule specializate (ex. Pseudocyphellaria); v. și cifelă

pseudocortex: Strat protector format din ramificații secundare sau hife întrețesute care acoperă talul unor licheni sau alge.

pseudofibră: Celulă cu aspect de fibră, dar care rămâne vie, făcând trecerea spre parenchimul lemnos.

pseudofilă: Apendice foliar efemer, care cade la dezvoltarea frunzelor normale (ex. la specii de bambus - Bambusa).

pseudofoliaceu: Cu expansiuni asemănătoare unor frunze.

pseudofruct: Fruct fals (ex. conul modificat de la ienupăr - Juniperus communis); v. și galbulă


Fructe false (pseudofructe), de fapt semințe înconjurate de un aril cărnos, la tisă (Taxus baccata)

pseudogam: Despre plante – care prezintă pseudogamie.

pseudogamie: 1. Dezvoltarea embrionului din ovulul nefecundat în urma excitației produse de polenizarea stigmatului. 2. Fuzionarea a doi nuclei vegetativi.

pseudohermafroditism : Hermafroditism fals din cauza degenerării unuia dintre organele sexuale la florile hermafrodite.

pseudohibridare: Hibridare la care descendentul este identic cu unul din părinți.

pseudolamină: 1. Porțiunea apicală dilatată a filodiului. 2. Lamina frunzei la monocotiledonate considerată ca filom pețiolar.

pseudomachia: Formație vegetală submediteraneană cu arbuști sempervirenți și cu frunze căzătoare.

pseudomicoriză: Micoriză falsă, în care ciuperca este un parazit care produce o infecție patologică moderată a rădăcinilor.

pseudomixie: Înmulțire prin fuziunea a două celule vegetative.

pseudomonocotiledonat: Despre embrioni – cu două cotiledoane concrescute sau cu unul nedezvoltat, astfel încât pare a fi un singur cotiledon (ex. la castan - Aesculus).

pseudoparazitism: Parazitism fals prin pătrunderea accidentală și supraviețuirea unui organism viu în corpul altui organism.

pseudoparenchim: Vezi plectenchim

pseudoperiant: Înveliș protector în formă de cupă sau de periant la baza arhegonului la unele briofite.

pseudoperidie: Peridie falsă, învelișul care protejează ecidiosporii la unele ciuperci.

pseudoperiteciu: Structură asemănătoare cu un periteciu în care în care ascele și ascosporii sunt liberi (ex. la Laboulbeniales).

pseudopetalie: Existența corolei sub o altă formă, de exemplu sub formă de nectarine (ex. la negrilică - Nigella sativa).

pseudopod: Pedicelul capsulei la unii mușchi, prelungire a tulpinii, parte a gametofitului (ex. la Sphagnum); v. și setă

pseudopor: Pată circulară poriformă, îngroşată, dar neperforată, pe frunzele unor mușchi.

pseudoriză: Structură miceliană radiciformă dezvoltată la baza fructificației unor ciuperci.

pseudosept: Sept cu pori la unele ciuperci.

pseudoseptat: Având un perete despărțitor perforat sau incomplet închis.

pseudosperm: Mic fruct indehiscent care se aseamănă cu o sămânță.

pseudostel: Structură cu aspect aparent de stel, cum ar fi nervura principală a unei frunze.

pseudostipelă: Parte a laminei la baza unei frunze cu aspect de stipelă.

pseudostomată: Stomată vestigială în capsula de Sphagnum care constă în două celule anexe, dar fără ostiol.

pseudostromă: Masă formată dintr-un amestec de țesuturi aparținând unei ciuperci și gazdei pe care aceasta se dezvoltă.

pseudotip: Tip vegetal indicat greșit în publicațiile de specialitate.

pseudoumbelă: Inflorescență cu aspect de umbelă simplă, dar de fapt alcătuită din cime monohazice, condensate (ex. la specii de Alliaceae și Amaryllidaceae).

pseudoverticil: Vezi verticilastru

pseudozigospor: Vezi azigospor

psihedelic: Vezi halucinogen

psihoactiv: Vezi halucinogen

psihofil: Despre plante – care se polenizează cu ajutorul fluturilor de zi (ex. Dianthus deltoides); v. și lepidopterofil

psihofilie: Polenizare cu ajutorul fluturilor de zi; v. și lepidopterofilie

psihrofil: Vezi criofil

psihrofită: Plantă criofilă.

psihrotermofită: Despre plante – care este adaptată să trăiască în condiții de frig, cu temperaturi medii anuale între –0,5°C și +2°C din climatul subalpin, ce corespunde etajului subalpin (al jneapănului); (1700) 1800–2200 m altitudine.

psilat: Despre suprafața unui granul de polen – neted.

pteridofite: În sens larg – plante vasculare fără flori și semințe care se reproduc prin spori. Cuprind ferigile și alte grupe de plante cum sunt coada-calului (Equisetum), Lycopodium, Isoetes sau Selaginella.

pteridografie: Descrierea sistematică a ferigilor.

pteridolog: Specialist în pteridologie.

pteridologie: Ramură a botanicii care studiază ferigile.

pteridosperme (pteridospermatofite): Grup de plante primitive, dispărute, asemănătoare cu ferigile, care se înmulțeau prin semințe (Pteridospermatophyta).

pteridospor: Spor caracteristic pteridofitelor.

pterigosperm (pterosperm): Cu semințe aripate.

pterocor (pterochor, pterometeocor, pterometeochor): Despre plante – ale cărei semințe sau fructe se răspândesc prin vânt cu ajutorul unor apendice în formă de aripioare (ex. la arțar - Acer platanoides); v. și pogoncor

pterocorie (pterochorie, pterometeocorie, pterometeochorie): Răspândirea semințelor sau fructelor aripate cu ajutorul vântului (ex. la margaretă - Leucanthemum vulgare).

pteroid: Asemănător sau cu aspect de ferigă (ex. pteridospermele).

ptyxis: Vezi prefoliație

puberulent: Slab pubescent.

pubescent: Fin păros, acoperit cu peri scurți, moi, drepți, patenți (ex. mesteacăn pufos - Betula pubescens).

pubescență: Starea organelor vegetale pubescente.

puf: Perii mici și fini ai unor fructe, semințe etc.

pufos: Acoperit cu puf, pubescent (ex. stejar pufos - Quercus pubescens).

pui: Plantă tânără, puiet; ramură tânără care crește din rădăcina sau tulpina unei plante; mlădiță, lăstar; vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului, copileț.

puiet: Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte; prin generalizare – plante tinere; v. și semințiș

pulpă: Partea cărnoasă, suculentă, a unui fruct (ex. la bacă).

pulsatil: Vezi vacuolă contractilă

pulverulent: Acoperit cu o substanță asemănătoare prafului (ex. frunze atacate de făinare).

pulvină (pulvinulă): Umflătură și dilatare în formă de articulație la baza pețiolului unor frunze sau a pețiolulului unor foliole, cu rol în mișcarea frunzei sau a foliolei (ex. la frunza de fasole - Phaseolus vulgaris).

puna (pună): Semideșert rece din Anzii Centrali la 3000-4500 m altitudine, cu vegetație rară de ierburi în smocuri și boschete de arbuști spinoși; v. și tola

punctat: Prevăzut cu puncte, pete sau gropițe punctiforme (ex. frunză, tulpină).

punctele (punctuațiunile) lui Caspary: Vezi benzile lui Caspary

punctiform: Cu aspect de puncte.

punctuațiune: Por în peretele celular prin care trec plasmodesmele (fire subțiri de citoplasmă) de la o celulă la alta.

pungent: Înțepător (ex. frunza la molid - Picea abies).

punte de rod: Vezi bursă

pustă: Tip de stepă din câmpia Ungariei.

pustulă: Veziculă cu spori sau de conidii care se formează pe tulpina sau pe frunzele plantelor atacate de ciuperci parazite.

putregai: 1. Lemn sau plantă putredă; masă de materie vegetală în descompunere. 2. Boală a plantelor provocată de unele bacterii și ciuperci, caracterizată prin descompunerea țesuturilor vegetale infectate care devin brune sau negre și răspândesc un miros neplăcut.







Comentarii, adăugiri sau sugestii pot fi trimise la: tavilis@yahoo.com

Pagină realizată și întreținută de Dr. Octavian Laiu


Copyright © 2002-2018 | Octavian Laiu