S
sabulicol: Vezi psamofil
sac aerifer: Expansiune a exinei, plină cu aer, la granulele de polen ale unor gimnosperme, cu rol de a facilita dispersia polenului prin vânt (ex. la pin - Pinus).
sac embrionar: Gametofitul femel la angiosperme, situat în ovul și format de obicei din 7 celule (oosfera, 2 sinergide, 3 antipode și celula secundară centrală diploidă) cu 8 nuclei.
sac polinic: Fiecare dintre compartimentele din antera staminei, în care se formează polenul.
sacat: Despre granulul de polen – cu unul sau mai mulți saci aeriferi.
saciform: În formă de sac sau pungă.
sadă: Porțiune din tulpina sau ramura unui arbore, cu lungimea în jur de 1,5 m și cu diametrul corespunzător speciei, care, în contact cu solul, emite rădăcini adventive cu formarea unui nou arbore.
sagitat: În formă de săgeată (ex. frunza de săgeata-apei - Sagittaria sagittifolia).
sahel: Zonă de tranziție între Sahara și savanele Africii subecuatoriale, cu vegetație de savană uscată și de stepă.
salcâmet: Arboret pur sau predominant format din salcâm (Robinia pseudacacia).
salifer: Glandă ~ – glandă care are rolul de a elimina surplusul de săruri sub formă de soluție din care, după evaporarea apei, rămân cristale de sare pe suprafața organelor. Caracteristice plantelor de sărături (ex. săricică - Salsola ruthenica).
salitrale: Pampă cu arbuști xerofili și petice de sărătură cu plante halofile (Salicornia etc.) în Argentina.
samară: Fruct uscat, indehiscent, turtit, cu o singură sămânță, cu pericarpul dur și prelungit cu o aripă (monosamară – ex. la frasin - Fraxinus excelsior) sau cu două aripi (disamară – ex. la arțar - Acer platanoides), ce servesc răspândirii fructelor cu ajutorul vântului.
samarifer: Care poartă samare.
samariform: Asemănător cu o samară.
samuraslă (samulastră): Plante răsărite de la sine din semințele scuturate la strângerea recoltei sau din bulbii, tuberculii etc. rămași nescoși din pământ.
Sanio: Barele lui ~ – vezi crasulă
saponine: Glicozide steroidice produse de unele plante care formează o spumă abundentă și persistentă în contact cu apa (ex. la săpunăriță - Saponaria officinalis).
saprofit: Organism vegetal sau microorganism care se hrănește cu substanțe organice în descompunere; (= saprotrof)
saprogen: Despre microorganisme – care produce putrefacția.
sapromiofil (sapromiiofil): Despre plante – care se polenizează cu ajutorul muștelor atrase de mirosul de carne putredă sau de excremente al florilor (ex. Stapelia gigantea).
sapromiofilie (sapromiiofilie): Polenizare cu ajutorul muștelor atrase de mirosul de carne putredă sau de excremente al florilor.
sapropelic: Care se dezvoltă pe mâlul bogat în substanțe organice aflate în diferite stadii de descompunere, format în ape sărace în oxigen (mări, lagune, lacuri) (ex. alge).
saprotrof: Vezi saprofit
sarcocarp: Cu fructe cărnoase sau pulpoase (ex. la piersic - Persica vulgaris).
sarcocaul: Cu tulpină cărnoasă; v. și chilocaul
sarcocor (sarcochor): Despre plante – care au fructe cărnoase care sunt consumate de animale, diseminând astfel semințele.
sarcocorie (sarcochorie): Răspândirea semințelor de către animale care consumă fructele cărnoase.
sarcoderm (sarcodermă): Stratul median cărnos situat între sămânță și învelișul extern la unele semințe (ex. la ricin - Ricinus communis); (= mezosperm)
sarcofil: Cu frunze cărnoase; v. și chilofil
sarcosperm: Cu semințe cărnoase.
sarcotestă: Stratul extern, parenchimatos, cărnos al tegumentului unor semințe (ex. papaia - Carica papaya); v. și endotestă, sclerotestă
sarment: Lăstar subțire, târâtor, cu frunze la vârf, care îndeplinește funcții de reproducere (ex. la frag - Fragaria vesca).
sarmentaceu: Vezi sarmentos
sarmentifer: Care poartă sarmenți.
sarmentos: 1. Care produce sarmenți. 2. Cu tulpina lungă, mlădioasă și agățătoare; (= sarmentaceu)
saurocor (saurochor): Despre plante – ale cărei semințe sunt răspândite cu ajutorul șopârlelor sau șerpilor.
saurocorie (saurochorie): Diseminarea semințelor prin intermediul șopârlelor sau șerpilor.
saurofil: Despre plante – care se polenizează cu ajutorul reptilelor (ex. Euphorbia dendroides e polenizată de șopârla Podarcis lilfordi).
saurofilie: Polenizare cu ajutorul reptilelor.
savană: Formație vegetală de ierburi înalte cu indivizi solitari sau pâlcuri de arbori și arbuști caracteristică regiunilor tropicale.
saxicol (saxatil): Despre plante – care crește sau trăiește în crăpăturile stâncilor (ex. ochii-șoricelului - Saxifraga aizoon); (= casmofil, petricol, petrofil); v. și litofil
sădire: Vezi plantare
săgeată: Ramura anuală care prelungește axul coroanei unui arbore.
sălbatic: Despre plante – care crește de la sine; necultivat, nealtoit.
sălbăticit: Despre plante – care a devenit sălbatic; despre plantații, terenuri etc. – intrat în paragină.
sălcet (sălciiș, sălciș, sălciniș): Pădurice sau desiș de sălcii (Salix).
sămânță: Structură formată în urma fertilizării ovulului spermatofitelor, și din care, în condiții prielnice, se poate dezvolta un nou organism.
sămânțos: 1. Despre fructe – care are multe semințe. 2. Vezi pomacee
sărătură: Pășune care se întinde pe un teren bogat în săruri minerale solubile, cu fertilitate scăzută.
sâmbure: Parte din interiorul unor fructe, cu învelișul lemnos, care conține sămânța.
sâmburos: 1. Despre unele fructe sau legume – care are mulți sâmburi. 2. Vezi drupacee
scabru: Aspru, cu peri scurți, rigizi (ex. frunzele la ulmul de munte - Ulmus scabra).
scai: Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunze ghimpoase și cu fructe globuloase înconjurate de ghimpi îndoiți la vârf, care se agață de haine, de lâna oilor etc.; prin restricție – fructul înconjurat de ghimpi al acestor plante (ex. scai-vânăt - Eryngium planum).
scaiete: Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunzele sau capitulele ghimpoase (ex. ciulinul - Carduus nutans).
scalariform: Cu formă sau aspect de scară (ex. vase lemnoase scalariforme la pteridofite).
scandent: Urcător (ex. tulpina agățătoare la iederă - Hedera helix sau tulpina volubilă la volbură - Convolvulus arvensis).
scap: Tip de tulpină erbacee, cu o rozetă de frunze bazale, cu internodurile bazale scurte și dese, ultimul internod fiind lung și terminat la vârf cu o singură floare sau inflorescență (ex. la păpădie - Taraxacum officinale).
scapifer (scapos): Prevăzut cu scap.
scarificare: Operația de zgâriere a semințelor cu tegument dur, cu ajutorul unei mașini speciale, pentru a subția tegumentul și a favoriza germinarea.
scarificator: Mașină agricolă prevăzută cu mai multe cuțite subțiri dispuse vertical, care afână solul, asigurând pătrunderea aerului la rădăcina plantelor.
scarios: Membranos, uscat, subțire, semitransparent, care nu este niciodată verde (ex. foliolele involucrului la plevaiță - Xeranthemum).
scaros: Despre plante – cu frunzele și ramurile răspândite în toate direcțiile.
scatofil: Vezi coprofil
scaun: Termen popular pentru fiecare dintre părțile spicului care susțin câte un bob.
schedă: Etichetă de ierbar, cuprinzând numele plantei, stațiunea, data colectării, numele colectorului etc.
schelet: Totalitatea celor mai viguroase ramuri și rădăcini care formează structura de rezistență a unui arbore; v. și șarpantă, subșarpantă, semischelet
schiafil: Vezi sciadofil
schistofil: Cu frunze despicate.
schizocarp: Fruct uscat provenit dintr-un ovar sincarp care la maturitate se desface în mai multe segmente numite mericarpi cu câte o singură sămânță (ex. la specii de Apiaceae).
schizofite: Fostă încrengătură de bacterii (Schyzophyta), care se reproduc prin diviziune simplă.
schizogen (schizogenetic): 1. Format prin separarea celulelor unui țesut; v. și lizigen, rexigen 2. Care se reproduce prin sciziparitate.
schizogeneză (schizogenie, schizogonie): Vezi sciziparitate
schizopetal: Despre flori – cu petale despicate.
schizostel: Stel separat în fascicule.
schizostelie: Situație în care meristemul apical al unei tulpini produce mai multe coloane fiecare formată dintr-un singur fascicul conducător, astfel încât stelul apare separat în fascicule.
sciadofil (schiafil, sciafil, sciofil): Despre plante – care nu crește în plină lumină, fiind adaptate la o intensitate redusă a acesteia (ex. plantele din păduri: slăbănog - Impatiens noli-tangere, Oxalis acetosella, dalac - Paris quadrifolia, ferigile din păduri); (= heliofob, fotofob, scotofil, plantă de umbră)
sciadofită (sciafită, sciofită): Plantă sciadofilă; (= scotofită)
scifiform: Despre organe ale plantelor – în formă de cupă sau de pâlnie.
scizipar: Care se înmulțește prin sciziparitate.
sciziparitate: Mod de reproducere asexuată la unele organisme unicelulare (ex. bacterii și unele alge), care constă în divizarea organismului în două sau mai multe celule-fiică aproximativ egale; (= fisiune, schizogeneză)
sclereidă: Celulă moartă, cu pereții foarte îngroșați, lignificați care intră în alcătuirea țesutului mecanic numit sclerenchim scleros.
sclerenchim: Țesut mecanic de susținere a organelor mature ale plantelor, format din celule moarte, strâns unite între ele, fără spații intercelulare și cu pereții îngroșați cu lignină.
sclerificare: Întărire în consistența unui țesut sau organ vegetal, lignificare.
sclerobazidie: Celulă cu pereți groși, de rezistență, care conține doi nuclei de sex diferit, ce fuzionează înainte de germinarea sporului la unele ciuperci (ex. teleutospor).
scleroblast: Sclereidă imatură.
sclerocaul: Despre plante – care prezintă sclerocaulie.
sclerocaulie: Structură dură, uscată și scheletică a tulpinii (ex. la Ephedra).
sclerocor (sclerochor): Despre plante – ale cărei semințe sau fructe se răspândesc fără sa aibă adaptări morfologice aparente.
sclerofil: Despre plante – cu frunze tari, cu cuticulă groasă, unele prevăzute cu spini pe margini, cu internoduri scurte, adaptată la secetă (ex. măslin - Olea europaea).
sclerofită: Plantă sclerofilă.
sclerogen: Care determină producerea unui țesut scleros.
scleros: Despre țesuturi – îngroșat, fibros, de consistență tare.
sclerosperm: Cu semințe uscate.
sclerot: Organ de înmulțire vegetativă și de rezistență, dur, compact, la unele ascomicete, format dintr-o împletitură de hife în care se depozitează substanțe de rezervă și care e învelit de un strat protector.
sclerotestă: Stratul intern, lignificat al tegumentului unor semințe; v. și sarcotestă, endotestă
sclerotinioză: Boală a plantelor cauzată de ciuperci din genul Sclerotinia (ex. la sfeclă - Beta vulgaris).
scoarță: Țesut protector extern care acoperă rădăcina și tulpina plantelor, format din mai multe straturi de celule parenchimatice vii; (= cortex)
scobiform (scobicular): Cu aspect de rumeguș fin sau grăuncioare fine de pilitură (ex. semințele unor Orchidaceae).
scobinat: Cu suprafața aspră și dură ca o pilă.
scobină: Axa în zigzag a spiculețului la Poaceae.
scorbură: Scobitură în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru.
scorpioid: 1. Cimă scorpioidă – vezi cincin 2. Vezi circinat
scotofil: Vezi sciadofil
scotofită: Vezi sciadofită
scotomorfogeneză: Influența condițiilor de întuneric sau obscuritate asupra creșterii și dezvoltării unei plante (ex. alungirea tulpinii, cloroplaste nediferențiate etc.); v. și fotomorfogeneză, etiolare
scototropism: Tropism determinat de obscuritate, întuneric.
scrub: Formație vegetală densă formată din arbuști xerofitici spinoși, cu frunze mici și tari, persistente în anotimpul uscat și, rar, eucalipți, caracteristică regiunilor aride din Australia.
scuamă: Vezi scvamă
scufie: Vezi caliptră
scutat (scutiform): În forma unui scut.
scutelat (scuteliform): În formă de scut mic (ex. embrionul la flocoșică - Holcus).
scutellum (scutelă): Cotiledonul unic la monocotiledonate cu rol în absorbția endospermului.
scuturare: Desprinderea și căderea frunzelor, petalelor, rodului.
scvamă (scuamă): Frunză rudimentară, modificată, sesilă, pergamentoasă, incoloră, verde deschis sau brunie care protejează diverse părți aeriene sau subterane ale plantelor (ex. bulbii la crin - Lilium); (= solz)
scvamelă (scvamulă): Scvamă mică de ordin secundar.
scvamiform: Cu aspect de scvamă sau solz (ex. frunzele la cornișor - Lycopodium annotinum); (= solziform)
scvamos (scuamos): Acoperit cu scvame; (= solzos)
scvamuliform (scvameliform): Cu aspecte de scvamele.
scvamulos (scvamelifer): Prevăzut cu scvamele.
seceriș (secerat): Operație de recoltare, manuală sau mecanizată, a cerealelor păioase; recolta secerată.
secretor: Care secretă produse vegetale (ex. celule, glande, peri, țesuturi).
secreție: 1. Producerea și eliberarea unor substanțe biochimice de către celule sau structuri specializate (glande, țesuturi). 2. Substanța astfel produsă (ex. rășini, mucilagii, nectar, enzime digestive etc).
sectat: Cu incizii care ajung la nervura mediană sau la baza limbului (ex. frunza de odolean - Valeriana officinalis).
sector: Porțiune limitată dintr-o zonă de vegetație (ex. sector de pădure).
secție: Unitate taxonomică nu foarte precis definită, de obicei folosită ca o subdiviziune a genului.
secuire: Operația de crestare a trunchiului arborilor pe circumferință la 2-5 cm adâncime (afectând scoarța și cambiul), pentru a provoca uscarea lor lentă înainte de doborâre; (= inelare)
secular: Care are o vechime de unul sau de mai multe secole (ex. pădure seculară).
secundiflor: Cu florile de aceeași parte a tulpinii.
secundină: Învelișul intern (integumentul intern) al ovulului sau al seminței; v. și primină
segetal: Despre buruieni – care crește pe terenurile cultivate (ex. pălămidă - Cirsium arvense).
segment: Fiecare din diviziunile unui organ sectat.
segmentare (segmentație): 1. Divizarea unei plante sau a unui organ în segmente sau în părți asemănătoare. 2. Divizarea celulei apicale.
segmentat: Divizat în segmente (ex. frunză).
seirospor: Fiecare din sporii dispuși în catene ramificate la unele ciuperci și alge roșii (Ceramiales).
seismonastie: Nastie indusă de atingere, șoc sau scuturare (ex. replierea frunzei la mimoză - Mimosa pudica); (termeni aprox. sinonimi – haptonastie, tigmonastie)
selbă: Pădure tânără și deasă.
selecționare: Ameliorarea speciilor vegetale prin alegerea, în vederea reproducției, a indivizilor care întrunesc anumite calități dorite.
selenofil: Despre plante – care indică prezența în soluri a seleniului (Se) (ex. cosaci - Astragalus pectinatus).
selenotropism: Tropism determinat de lumina lunii.
selva (selvă): Pădure ecuatorială umedă, veșnic verde, periodic inundată, din bazinul Amazonului; (= caaguazu); v. și hilea
semănare (semănat): Vezi însămânțare
semănătură: Însămânțare; loc, teren însămânțat.
semănături: Plante ieșite din sămânța semănată.
semiacvatic: Despre plante – care trăiește parțial în apă (ex. stuf - Phragmites communis); v. și subacvatic
semiamplexicaul: Despre frunze – care îmbrățișează tulpina cu lobii de la baza limbului, dar nu complet (ex. la punguliță - Thlaspi arvense); v. și amplexicaul
semiarbust: Plantă cu partea de jos lemnoasă, iar cu cea superioară ierboasă (ex. Yucca filamentosa); (= subarbust)
semicarp: Despre gineceu – format din carpele concrescute doar la nivelul ovarului (ex. la Lamiaceae); (= sinovar)
semicelulă: Fiecare dintre cele două jumătăți de celulă unite printr-un istm la unele alge verzi (Desmidaceae).
semicordat: Parțial cordat (ex. stipelele la trifoiaș - Trifolium campestre).
semidehiscent: Despre fructe sau corpuri fructifere – pe jumătate dehiscent.
semideșert: Regiune cu vegetație de tranziție între stepă și deșert, sau între savană și deșert, cu vegetație rară, formată din ierburi și semiarbuști xerofili sau suculenți, adaptate la uscăciune; (= semipustiu)
semiecvitant: Vezi obvolut
semiepifit: Despre plante – care-și petrece doar o parte din ciclul de viață ca epifită (ex. banianul - Ficus benghalensis); (= hemiepifit)
semierbos: Despre plante – cu aspect de tufă mică, de 25-30 cm înălțime, cu tulpina ramificată la nivelul solului formând segmente anuale de 2-3 cm, care vor forma stoloni și rădăcini adventive (ex. căpșun - Fragaria moschata).
semiinfer: Despre ovar – cu poziție semiinferioară, afundat de jumătate într-o scobitură a receptaculului cu care concrește. Corespunde florii perigine (v.). Ex. la sfeclă - Beta vulgaris.
 | Ovar semiinfer (schemă) sursă: Wikipedia |
semilamină: Fiecare dintre cele două jumătăți ale laminei unei frunze delimitate de nervura mediană.
semilemnos: Care este pe jumătate lemnos (ex. tulpina de salvie - Salcia officinalis).
semilocular: Despre ovar – cu lojele incomplet închise sau separate prin septe.
semimacronematos: Despre conidiofor – care este puțin diferit de restul hifelor vegetative și are poziție ascendentă.
semimatur: Despre plante, fructe – parțial, incomplet maturat.
seminal: Referitor la sămânța plantelor.
semincer: 1. Arbore dintr-o pădure lăsat la tăierea pădurii pentru sămânță în vederea regenerării naturale a suprafeței din jur; plante lăsate neculese o dată cu restul recoltei pentru a servi ca plante de sămânță. 2. Lot dintr-o cultură agricolă destinat producerii semințelor pentru asigurarea materialului necesar însămânțărilor. 3. Știulete de porumb nedezghiocat păstrat pentru sămânță.
seminicol: Care se dezvoltă pe, sau în semințe.
seminifer: Care poartă sau produce semințe.
seminivor: Care se hrănește cu semințe.
seminogeneză: Procesul de formare a seminței din ovul, după fecundație.
semințiș: Loc acoperit cu puieți răsăriți din semințe în mod natural; stadiu în dezvoltarea unui arboret de la instalare și până la realizarea stării de masiv (când intră în stadiul de desiș).
semințoase (sămânțoase): Vezi pomacee
seminud: Parțial acoperit, parțial neacoperit (ex. ovule sau semințe).
semiparazit: Despre plante – care sunt parțial autotrofe (au frunze verzi fotosintetizatoare), parțial parazite (din cauza lipsei rădăcinilor) (ex. clocotici - Rhinanthus); (= hemiparazit); v. și holoparazit
semipustiu: Vezi semideșert
semisavană: Formație vegetală ierboasă cu plante cu perioadă de dezvoltare scurtă, în decursul unui sezon de vegetație, în Orientul Apropiat și Asia Mijlocie.
semischelet: Totalitatea ramificațiilor ramurilor și rădăcinilor de ordin superior (III, IV) ale unui arbore care asigură amplificarea coroanei și a sistemului radicular; v. și schelet
semisempervirescent: Tip de pădure din regiunile tropicale cu un sezon secetos nu prea lung și cu o cantitate anuală de precipițații destul de ridicată (de obicei în climat musonic); arborii mai înalți își pierd frunzele în sezonul uscat, în timp ce arborii mai scunzi și arbuștii sunt sempervirescenți.
semispecie: Grup taxonomic intermediar între subspecie și specie, rezultat în urma izolării geografice.
semitardiv: Despre varietăți de fructe sau de legume – care se coace sau devine bun de mâncat puțin după termenul obișnuit, dar înaintea soiurilor tardive; (= semitârziu); v. și tardiv
semitârâtor: Despre plante, tulpini – (cu tulpina) întinsă parțial pe pământ.
semitârziu: Vezi semitardiv
semitimpuriu: Despre varietăți de fructe sau de legume – care se coace sau devine bun de mâncat ceva mai devreme decât timpul obișnuit, dar după soiurile timpurii; v. și timpuriu
semitulpină: Element de schelet mai mare de doi ani la vița-de-vie (Vitis vinifera).
semiurcător: Despre plante, tulpini – parțial urcătoare.
sempervirescent (sempervirent): Despre organele unor plante – care este verde în tot timpul anului; despre plante – cu frunze verzi, persistente mai multe perioade de vegetație (ex. tisă - Taxus baccata); v. și estivavirescent
senescent: Aflat în stare de senescență.
senescență: Procesul de îmbătrânire a țesuturilor, a unui organ sau a organismului unei plante.
sepală: Element component al caliciului unei flori, cel mai adesea verde, foliacee, cu rol de a proteja floarea tânără.
sepalodie: Transformarea anormală a unor organe florale în sepale sau structuri sepaloide.
sepaloid: Asemănător cu o sepală (ex. corolă sepaloidă cu petalele verzi la Luzula); v. și calicoid
sepicol: Despre plante – care crește în sau formează garduri vii (ex. cupa-vacii - Calystegia sepium).
sept: 1. Perete membranos care desparte ovarul sau fructul în lojă (ex. la Brassicaceae). 2. Fiecare din pereții transversali, despărțitori care divid hifele unor ciuperci.
septal: Care ține de, referitor la un sept.
septat: Care prezintă septe despărțitoare (ex. hifele unor ciuperci); v. și aseptat
septicidă: Capsulă ~ – tip de capsulă care se deschide de-a lungul pereților dintre cavitățile ovariene (ex. la brândușa de toamnă - Colchicum autumnale).
septifer: Care poartă septe sau pereți despărțitori.
septiform: În formă de perete despărțitor.
septifragă: Capsulă ~ – tip de capsulă care se deschide de o parte și de alta a liniei de sutură a carpelelor (ex. la ciumăfaie - Datura stramonium).
septobazidie: Vezi fragmobazidie
septorioză: Boală a viței-de-vie (Vitis vinifera) provocată de ciuperca Septoria ampelina.
septum: Vezi replum
serat: Cu dinți îndreptați către vârful limbului (ex. marginea frunzei de tei - Tilia cordata).
 | Margine serată a frunzei de urzică (Urtica dioica) sursă: Wikipedia |
seratiform: Care are aspectul unei lame de ferăstrău.
serație (seratură): Totalitatea dinților serați de pe un organ.
seră: Construcție specială cu acoperiș (și cu pereți) din sticlă sau din material plastic transparent, utilizată pentru adăpostirea și cultivarea plantelor care nu suportă frigul.
serial (seriat): Dispus în serii sau șiruri.
sericeu: Despre organele unor plante – acoperit cu peri mătăsoși, moi la pipăit (ex. partea inferioară a frunzelor de salcie - Salix alba).
serie: Ansamblul de fenomene succesive din dezvoltarea unei populații de plante, fitocenoze etc. (ex. înmugurirea, desfacerea frunzelor, înflorirea etc.).
serie de exploatare: Pădure sau grup de păduri mici care constituie obiectul unui singur amenajament sau regulament de exploatare forestieră.
serotin: Care apare, înflorește sau fructifică toamna târziu.
serotinie: Eliberarea semințelor ca răspuns la un factor de mediu (ex. foc, umiditate crescută) (ex. Pinus halepensis).
serpetă: Cuțit special, cu vârf în formă de pană îndoită, folosit pentru altoire; cosoraș.
sertao: Zonă secetoasă din nord-estul Braziliei, cu vegetație rară de arbuști spinoși și cactuși.
sesil: Despre organele unor plante – fixat direct pe suport, fără pețiol sau peduncul (ex. frunza de traista-ciobanului - Capsella bursa-pastoris).
seston: Totalitatea organismelor vii și moarte care plutesc sau înoată în mediul acvatic.
setaceu: Lung, rigid și foarte subțire (ex. frunza la Festuca duriuscula).
setă: 1. Axă verticală protejată de o membrană care susține capsula cu spori la unele briofite, parte a sporofitului; v. și pseudopod 2. Păr rigid, adesea chitinos (ex. la Chaetocerus).
setiform: Acoperit cu peri lungi, rigizi, groși și rari.
setos: Acoperit cu peri lungi, rigizi, subțiri, deși, dispuși neregulat (ex. tătăneasă - Symphytum officinale, mac - Papaver rhoeas).
setuliform: Cu aspect de setulă.
setulos (setulifer): Care poartă setule.
sevă: Lichid nutritiv, bogat în săruri minerale, care circulă prin vasele plantelor.
sex: Totalitatea caracteristicilor, structurilor și funcțiilor prin care o plantă, un organ sau un gamet e clasificat ca mascul sau femel.
sexină: În microscopia optică, stratul extern al exinei, structurat/sculptat, la granulul de polen; v. și nexină, ectexină (un termen similar, dar nu identic cu sexina)
sexuat: Care implică fecundația (ex. reproducere sexuată); v. și asexuat
sezon de vegetație: Perioadă de timp în care o plantă realizează toate procesele sale vitale, precum și creșterea și dezvoltarea sa.
sfacel: Boală a trunchiului sau a ramurilor arborilor care produce uscarea sau necrozarea acestora.
sfagnet: Mlaștină de turbă în care predomină mușchii Sphagnum; v. și turbărie
sfagnicol: Despre plante – care crește în turbării.
sfagniherboză: Vezi sphagniherbosa
sfagnofite: Plante care cresc în turbării.
sfagnologie: Studiul mușchilor de pământ din care se formează turba.
sferenchim: Țesut format din celule sferice.
sferocist: Celulă mare, globuloasă, întâlnită în trama unor ciuperci (ex. Russula, Lactarius).
sferorafidă: Vezi druză
sferopsidal: Tip de conidii la unele ciuperci care se formează în interiorul picnidiilor în țesutul infectat (ex. la Septoria); v. și melanconial
sferosperm: Cu semințe globuloase.
sferozom: Organit celular sferic, delimitat de o membrană simplă, cu rol de sinteză și depozitare a lipidelor (ex. în semințele plantelor oleaginoase); (= oleozom)
sfingofil: Despre plante – care se polenizează cu ajutorul Sphyngidelor (molii sfinx) (ex. Crinum variabile).
sfingofilie: Polenizare cu ajutorul Sphyngidelor (molii sfinx).
siconă: 1. Fruct multiplu, compus din numeroase achene mici situate în interiorul unui receptacul cărnos (ex. la smochin - Ficus). 2. Nume folosit uneori pentru hipantodiu, inflorescența din care se formează sicona.
 | Sicona la Ficus carica sursă: Wikipedia |
siderofil: Despre bacterii – care are afinitate pentru fier.
siderofilie: Afinitatea unor bacterii pentru fier.
siderofob: Despre bacterii – care evită substraturile feroase.
sifonogam: Despre plante – care prezintă sifonogamie.
sifonogamie: Fecundația ovulului cu polen transmis printr-un tub polinic, întâlnită la spermatofite.
sifonoplast: Miceliu unicelular, ramificat, neseptat, conținând citoplasmă și mai mulți nuclei, întâlnit la unele alge și ciuperci.
sifonostel: Tip de stel care are în centru o măduvă parenchimatoasă; v. și protostel
sigmoid: Asemănător literei grecești sigma – "ς" (ex. nectariile la Aconitum maximum).
sihlă: Pădure deasă de copaci tineri; hățiș.
silicicol: Despre plante – care este adaptată la soluri bogate în dioxid de siliciu (SiO2) (ex. salcâm - Robinia pseudacacia).
silicifiere (silicificare): Impregnarea pereților celulari cu dioxid de siliciu sau acid salicilic care imprimă rigiditate structurilor respective (în tulpina de Poaceae); v. și calcarizare, mineralizare
siliculă: Silicvă scurtă, având cele două axe aproximativ egale (ex. la traista-ciobanului - Capsella bursa-pastoris).
 | Silicule de lopățea (Lunaria annua) sursă: Wikipedia |
silicvă: Fruct uscat, dehiscent, îngust și lung, cu numeroase semințe, provenit dintr-un ovar bicarpelar. Între cele două carpele se formează de timpuriu un perete membranos fals numit septum sau replum, de care se prind semințele. Dehiscența fructului are loc de la bază spre vârf, în două valve, de-a lungul a 4 linii longitudinale, apropiate două câte două. (Ex. la micșunele - Erysimum cheiri).
 | Silicve indehiscente de ridiche (Raphanus sativus) sursă: Wikipedia |
siliște: Termen popular pentru un loc necultivat, bun pentru cultura cerealelor, sau loc plantat cu pomi (în apropierea sau în vatra satului).
silvatic: Despre plante – care crește în păduri.
silvic: Care aparține sau se referă la pădure sau silvicultură.
silvicol: Despre plante – care este răspândită mai ales în păduri și biotopuri forestiere (ex. paltin - Acer pseudoplatanus).
silvicultură: Disciplină care se ocupă cu studiul culturii, îngrijirii, exploatării și regenerării pădurilor.
silvobiologie: Ramură a silviculturii care studiază biologia în ansamblu a pădurii, relațiile dintre pădure și mediu și ecosistemul forestier.
silvologie: Disciplină care studiază pădurea ca fenomen natural.
silvostepă: Zonă de tranziție între pădurea de foioase și stepa temperat continentală, cu întrepătrunderea celor două formațiuni; (= antestepă)
silvotehnică: Ramură practică a silviculturii care se ocupă cu tehnologiile de instalare, îngrijire, exploatare, valorificare și regenerare a pădurilor.
silvotundră: Zonă de tranziție între pădurea de conifere (taiga) și tundră, cu întrepătrunderea celor două formațiuni.
simbiont: Fiecare dintre organismele care trăiesc într-o relație de simbioză (ex. ciuperca din componența unui lichen).
simbiotic: Care se referă la sau este caracterizat prin simbioză.
simbioză: Conviețuire reciproc avantajoasă între două specii diferite.
simbiozom: Organit temporar în celulele rădăcinii unor plante, cu rol în fixarea azotului atmosferic, rezultat în urma simbiozei cu rizobacterii. Este format dintr-un bacteroid înconjurat complet de o membrană peribacteroidă provenită din membrana celulară a celulei plantei; v. și nodozitate
simpatric: Despre specii, populații – cu areale de distribuție care se suprapun; v. și alopatric
simpetal: Vezi gamopetal
simpetalie: Concreșterea petalelor.
simplast: Rețeaua de protoplaste interconectate prin intermediul plasmodesmelor din țesuturile plantelor.
simplastic: Referitor la simplast, în special cu referire la transportul apei și a substanțelor minerale și organice de la o celulă la alta prin plasmodsme (punți citoplasmatice în peretele celular); v. și apoplastic
simpodial: Tip de ramificare în care fiecare ramură se dezvoltă din apropierea vârfului ramurii precedente, având un aspect de axă unică; v. și simpodiu, monopodial
simpodiu: Tulpină la care mugurele terminal își încetează activitatea, iar ramificarea și creșterea tulpinii este realizată prin mugurii axilari, situați imediat sub apex care, la rândul lor, devin inactivi după o perioadă de creștere (ex. la castravete - Cucumis sativus); v. și monopodiu
simptom: Manifestare, semn sau indiciu, caracteristice unei boli la plante.
sinanamorf: Ciupercă cu multiple stadii asexuate (anamorfe) morfologic distincte.
sinandrie: Concreșterea staminelor.
sinandriu: Androceu în care staminele sunt unite prin anterele lor; v. și sinanter
sinangiu: Grup de sporangi concrescuți lateral, parțial sau total (ex. la feriga Psilotum).
sinanter: Despre androceu – format din stamine concrescute prin anterelor lor formând astfel un tub prin care trece stilul (ex. la specii de Asteraceae); v. și sinandriu
sinantic: Care prezintă sinantie.
sinantie: Fuziunea a două sau mai multor flori de obicei separate.
sinantrop: Despre plante – care trăiește și se răspândește spontan în teritorii locuite sau puternic modificate de om, stabilindu-se în preajma așezărilor sale (ex. lobodă - Atriplex nitens); (= antropofil); v. și antropofită, apofită
sinaptospermie: Unirea a două sau mai multe semințe (sau fructe monosperme) pentru a forma un diaspor compus (ex. la sfeclă - Beta vulgaris).
sincarion: Nucleul unui zigot rezultat din fuziunea dintre nucleul unui gamet mascul și nucleul unui gamet femel în timpul fertilizării; la unele ciuperci sincarionul caracterizează sfârșitul dicariofazei.
sincariotic: Despre celulele unor ascomicete și bazidiomicete – celulă diploidă în care avut loc fuziunea a doi nuclei haploizi având sex diferit.
sincarp (1): Despre gineceu – format din carpele concrescute, unite între ele (ex. la majoritatea angiospermelor); (= cenocarp, gamocarpelar)
sincarp (2) (sincarpiu): Fruct multiplu, cărnos, cu carpelele unite (ex. la Annona); (= cenocarp(iu))
sincarpie: Concreșterea carpelelor; (= cenocarpie)
sincițiu: Masă de protoplasmă, multinucleată, care nu e împărțită în celule separate.
sincolpat: Despre granulul de polen – care are colpi uniți.
sincolporat: Despre granulul de polen – care are colpori uniți.
sincorologie: Studiul răspândirii geografice a asociațiilor vegetale.
sincronic: Care există sau se petrece în același timp (ex. specii).
sincronologie: Studiul sub aspect istoric al dezvoltării și frecvenței asociațiilor vegetale.
sincronospor: Fiecare din sporii produși simultan, pe o porțiune a miceliului sau pe conidiofor (ex. la ciuperca Botrytis cinerea).
sindetocheilic: Tip de stomate întâlnit la unele gimnosperme în care celulele stomatice și celule anexe provin din aceeași celulă mamă; (= mezogen); v. și haplocheilic
sinecic: Care prezintă sinecie.
sinecie: Prezența anteridiilor și arhegoanelor pe același receptacul la mușchi.
sinecologie: Ramură a ecologiei care studiază comunitățile de plante și animale; v. și autecologie
sinematos: Despre conidiofori – care sunt strâns uniți pe cea mai mare parte a lor, fiind liberi numai în porțiunea lor superioară.
sinemă: 1. Coloana formată din filamentele unite în florile cu stamine monadelfe (ex. la specii de Malvaceae). 2. Vezi coremie
sinenchim: Țesut format din hife unite lateral la unele ciuperci.
sinergidă: Fiecare dintre cele 2 celule haploide care, împreună cu oosfera, sunt situate la polul dinspre micropil al sacului embrionar. La Amborella se întâlnesc 3 sinergide în sacul embrionar; v. și antipodă
sinflorescență: Inflorescență compusă.
singameon: Grup de specii sau semispecii între care au loc frecvent sau ocazional hibridizări naturale.
singamie: Vezi fecundație
singenetică: Studiul istoric al dezvoltării asociațiilor vegetale.
sinistrogir: Despre organele unor plante – răsucit de la dreapta spre stânga; v. și dexiotrop
sinistrors: Despre plante volubile – care cresc răsucindu-se în jurul unui suport spre stânga, în sensul invers acelor de ceasornic (ex. volbură - Convolvulus arvenis); v. și dextrors
sinistrostilie: Situație în care gineceul este înclinat la stânga față de androceu la florile enantiostile; v. și dextrostilie
sinonim: Nume alternativ, nevalabil, al unui taxon.
sinovar: Vezi semicarp
sinsepal: Vezi gamosepal
sinsepalie: Concreșterea sepalelor.
sinspermie: Unirea mai multor semințe într-o singură unitate (ex. la unele forme cultivate de bumbac - Gossypium).
sinsporic: Care se răspândește prin conjugarea celulelor ca la unele alge.
sinstilovar: Despre gineceu – format din carpele concrescute la nivelul stilului și ovarului, stigmatele rămânând libere (ex. la Caryophyllaceae).
sintepal: Vezi gamotepal
sintip: Fiecare din exemplarele vegetale citate de un autor în descrierea originală a unui taxon într-o publicație de specialitate, din care nu a fost desemnat vreun holotip.
sintrop: Despre embrion – cu radicula îndreptată în direcția hilului; v. și antitrop
sinuat: Cu aspect ondulat (ex. marginea frunzei de gorun - Quercus petraea).
sinus: Cavitatea curbată dintre doi lobi sau segmente.
sinuzie: Asociație de animale sau de plante mai mică și mai puțin autonomă decât biocenoza, cu forme de viață și cerințe ecologice asemănătoare și ocupând un areal limitat.
sinzoocor (sinzoochor): Despre plante – ale cărei fructe sau semințe sunt îngropate sau depozitate deliberat de un animal.
sinzoocorie (sinzoochorie): Tip de zoocorie în care fructele sau semințele unor plante sunt îngropate sau depozitate deliberat de un animal (ex. gaița - Garrulus depozitează ghinde și alune).
sinzoospor: Zoospor compus, multinucleat și multiflagelat la unele alge (ex. Vaucheria)
sirenină: Substanță cu rol de feromon secretată de gameții femeli care atrage gameții masculi, întâlnită la ciuperca Allomyces. Sirenina a fost primul feromon fungic descoperit.
sistemic: Erbicid ~ – erbicid care omoară o plantă prin absorbție și transport la țesuturile interne; v. și contact
sistolă: Faza de contractare în mișcarea unei vacuole contractile la algele unicelulare; v. și diastolă
sistrofă: Dispunerea cloroplastelor dintr-o celulă într-o poziție centrală în jurul nucleului.
slad: Vezi malț
smicea: Ramură anuală prefloriferă de vigoare slabă, subțire, flexibilă, lungă de 10-30 cm, cu mugurele terminal și cei laterali vegetativi (ex. la măr - Malus domestica); prin generalizare – mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore.
smidă: Desiș format din arbori tineri sau din tufe de spini, de zmeură etc.
smirnă: 1. Tip de rășină obținută din arbuști și arbori ai speciei Commiphora myrrha care crește în Peninsulei Arabică și pe coasta de est a Africii, folosită în medicină, la prepararea unor parfumuri etc. 2. Vezi benzoe
sobolifer: Despre plante, în special tufe sau arbuști – care produce lăstari.
sociabilitate: Capacitatea indivizilor unei specii vegetale de a conviețui în cadrul unui habitat.
soi: Grup de plante care aparțin aceleiași specii ori varietăți, cu anumite însușiri morfologice sau fiziologice ereditare comune.
solanofructoase: Grup de legume din care fac parte tomatele, ardeii și vinetele.
solar (solariu): Teren agricol, împrejmuit și acoperit cu folii transparente de polietilenă, pentru cultivarea legumelor și zarzavaturilor timpurii.
solă: Suprafață de teren cultivată cu aceeași specie de plante agricole, în cadrul unui asolament.
solenostel: Tip de sifonostel în care xilemul este înconjurat de floem atât la exterior, cât și la interior. Lacunele foliare există, dar sunt suficient de separate longitudinal încât pe secțiune transversă doar una e vizibilă. E întâlnită la unele specii de ferigă cum sunt Marsilea sau Adiantum; v. și sifonostel, dictiostel, amfifloic
soliflor: Vezi uniflor
soliscență: Tip de serotinie în care factorul declanșator al eliberării semințelor este căldura solară.
solitar: Despre flori, frunze etc. – care crește singură pe tulpină.
solz: Vezi scvamă
solziform: Vezi scvamiform
solzos: Vezi scvamos
soma: Totalitatea celulelor somatice ale unui organism.
somatic: Referitor la corp; celule somatice – celulele corpului vegetal cu excepția celor sexuale.
somatofită: Plantă superioară alcătuită din celule somatice provenite din multiplicarea unui meristem format din celule embrionare.
somatogamie: Fuziunea a două celule obișnuite (somatice), dar diferite din punct de vedere fiziologic, întâlnită la unele ciuperci.
sor: 1. Grup de sporangi acoperiți de induzie la unele ferigi. 2. Grup de corpuri reproducătoare pe talul unor alge (ex. la Laminaria). 3. Fiecare din diversele structuri producătoare de spori la unii licheni și ciuperci.
sorediat: Care poartă soredii.
soredie: Parte a talului unui lichen, format dintr-un grup de celule algale în stare de diviziune, înconjurate de hifele ciupercii și care se detașează și poate reproduce planta.
sorifer: Care poartă sau produce sori.
soroză: Fruct multiplu, cărnos, compus dintr-un agregat de bace mici parțial sudate între ele (ex. la ananas - Ananas sativus).
sort: Grup de varietăți ale unei specii horticole sau viticole; (= sortiment)
sortiment: Vezi sort
spadice (spadix): Inflorescență monopodială simplă în care pe axa principală puternic îngroșată, cărnoasă, se dispun flori sesile protejate de o bractee mare – spata sau de mai multe bractee (ex. la rodul-pământului - Arum maculatum).
 | Spadice (schemă) sursă: Wikipedia |  | Spadice la rodul-pământului (Arum maculatum) sursă: Wikipedia |
spadicifer: Despre plante – care poartă spadice.
spadiciflor: Cu florile dispuse în spadice.
spadiciform: Cu aspect de spadice.
spalier: 1. Șir de tufe sau de arbuști cu ramurile tunse după un anumit sistem, formând un perete de verdeață de-a lungul unei alei. 2. Scară din bare paralele de sârmă pe care se sprijină plantele agățătoare sau ramurile unor pomi fructiferi.
spată: Bractee lărgită, uneori colorată care protejează și învelește o inflorescență (ex. la specii de Araceae); (= calopodiu)
spatulat: În formă de spatulă, de lopățică (ex. frunza de bănuței - Bellis perenis).
spațiu verde: Suprafață acoperită de vegetație în perimetrul unei așezări.
specie: Unitate taxonomică de bază în clasificarea plantelor. Este reprezentată de una sau mai multe populații de indivizi asemănători între ei și care au capacitate de autoreproducere.
specific: Care aparține unei specii (ex. caracter).
specimen: Exemplar, eșantion, plantă întreagă sau numai un fragment, destinat pentru studiu.
speirocorie (speirochorie): Răspândirea semințelor unei plante prin contaminare neintenționată a semințelor unei plante cultivate (ex. semințe de neghină - Agrostema githago amestecate printre semințele de secară - Secale cereale).
spermange (spermangiu): Structură în care se formează spori (gametospori sau spermospori) masculi la unele ascomicete.
spermapodiu: Suportul ramificat al pistilului (la Apiaceae).
spermatange (spermatangiu): Structură unde se produc și de unde se eliberează spermatii la alge roșii (rodofite).
spermatie: Gamet mascul, imobil, la alge roșii (rodofite) și unele ascomicete.
spermatifer: Care poartă spermatii.
spermatocist: Anteridie unicelulară la unele alge și ciuperci.
spermatofită: Plantă care produce semințe. Spermatofitele cuprind angiospermele și gimnospermele; (= fanerogamă, fenogamă)
spermatogen: 1. Care produce celule sexuale mascule. 2. Care produce semințe.
spermatografie: Descrierea sistematică a semințelor.
spermatoplasmă: Citoplasma celulei mascule.
spermatozoid: Vezi anterozoid
spermiogeneză: Vezi microgametogeneză
spermocarp: Zigotul împreună cu un strat de celule înconjurătoare la unele clorofite.
spermoderm (spermodermă): Termen ieșit din uz pentru învelișul unei semințe; testă.
spermogonie (spermagonie, spermogoniu): Structură în formă de cupă sau de butelie în care se formează spermatiile la unele ciuperci și licheni; v. și picnidie
spermologie: Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul semințelor sau al sporilor.
spermoplan: Suprafața unei semințe.
spermosferă: Strat de sol care înconjoară semințele în curs de germinare.
spermospor: Gametospor mascul format într-un spermange.
spermotecă: Vezi pericarp
sphagniherbosa (sfagniherboză): Turbării de Sphagnum.
spic: Inflorescență monopodială simplă în care pe axa principală rigidă se dezvoltă flori bracteate, scurt pedicelate sau sesile. Caracteristică speciilor de Poaceae (ex. la coada vulpii - Alopecurus pratensis).
 | Spic (schemă) sursă: Wikipedia |  | Spic de pătlagină (Plantago media) sursă: Wikipedia |
spicat: Dispus în spice, care poartă spice.
spiciflor: Despre plante – cu flori dispuse în spic.
spiculat: Care poartă spiculețe.
spiculeț: Fiecare dintre micile flori sau inflorescențe care împreună formează spicul la Poaceae și Cyperaceae.
spin: 1. Excrescență dură, lată la bază, ascuțită la vârf, nedetașabilă, întâlnită la unele specii de angiosperme. Are rolul de a proteja planta de animalele fitofage și/sau de a apăra plantele xerofite de uscăciune și căldură excesivă (datorită suprafeței reduse a acestora se micșorează pierderile mari de apă impuse de procesul de transpirație). Sunt structuri specializate mai complexe decât perii, deoarece la alcătuirea lor, pe lângă epidermă, mai participă și unele țesuturi subepidermice, fiind străbătuți de vase lemnoase și liberiene. Se formează din metamorfozarea unor organe vegetative ale plantei (frunze, ramuri, rădăcini). Ex. spini formați din frunze la dracilă - Berberis vulgaris; (= aculeu, ghimpe); v. și peri 2. Nume generic dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini (ex. spinul-câinesc - Carduus acanthoides).
spinărie (spinet, spiniș): Desiș sau loc unde cresc mulți spini (plante erbacee sau lemnoase care au spini).
spinifer: Prevăzut cu spini, ghimpi.
spinulos: Prevăzut cu spini mici (spinuli).
spiril: Bacterie filamentoasă spiralată.
spirochetă: Bacterie de formă elicoidală, terminată cu un filament axial.
spirociclic: Despre dispoziția componentelor florale pe receptacul – așezate pe o spirală (ex. la magnolie - Magnolia kobus).
spongios: Poros, compresibil și elastic (ex. perigonul fructului de iarbă-sărată - Salicornia sau silicva la ridiche - Raphanus sativus).
spongofilă: Frunză cu parenchim spongios, fără țesut palisadic (ex. la unele plante acvatice).
spontan: Despre plante – care crește de la sine, liber în natură, fără intervenția omului; v. și subspontan
spor: Celulă reproducătoare, de obicei unicelulară, capabilă să producă prin diviziuni celulare succesive un organism adult complet fără a fuziona cu o altă celulă; v. și gamet
sporadic: Despre plante – care apare răspândită ici și colo într-o regiune, dispersată, răzleață.
sporange (sporangiu): Organ unicelular sau multicelular în formă de săculeț în care se formează și se dezvoltă sporii la plantele criptogame.
sporangifer: Care poartă unul sau mai mulți sporangi.
sporangiofor: Structură care poartă unul sau mai mulți sporangi.
sporangiolă: Sporange mic cu un număr redus de spori la unele ciuperci (Mucorales).
sporangiosor: Sor cu sporangi (ex. la unele alge).
sporangiospor: Spor produs într-un sporange.
sporidie: 1. Spor secundar mic sau filament produs dintr-un spor la unele ciuperci. 2. Bazidiospor.
sporifer: Care poartă sau produce spori.
sporocarp: 1. Corp de fructificație pe care sau în care se formează structuri producătoare de spori, cum ar fi bazidiile sau ascele, la unele ciuperci; (= sporom); v. și ascom, bazidiom 2. Structură dură, multicelulară care conține sori cu spori, caracteristică unor ferigi acvatice (ex. Marsilea, Pilularia).
sporocist: Chist care produce spori asexuați la unele ciuperci.
sporocit: Celulă mamă a sporilor, diploidă, din țesutul sporogen, care produce spori haploizi prin meioză.
sporocor (sporochor): Despre plante – care diseminează prin spori.
sporocorie (sporochorie): Diseminare prin spori.
sporoderm: Denumire generală pentru învelișul unui spor sau al unui granul de polen.
sporodochie: Grupare de conidiofori și de conidii în formă de perniță, de diverse culori, întâlnită la unele ciuperci (ex. Fusarium).
sporofază: Faza diploidă în care se formează sporofitul în ciclul de viață al plantelor care prezintă alternanță de generații; v. și gametofază
sporofilă: Frunză modificată sau organ asemănător cu o frunză care poartă sporangii.
sporofit: Generația diploidă (2n) în ciclul de viață al plantelor terestre care la maturitate produce spori; v. și gametofit
sporofitic: Referitor la sporofit (ex. generație); v. și gametofitic
sporofor: Structură care poartă spori la ciuperci, de la un simplu sporangiofor până la un corp de fructificație complex, pedicelat.
sporogen: Care produce spori (ex. filament).
sporogeneză: Procesul de formare și diferențiere a sporilor; formă de reproducere prin spori; (= sporogonie, sporulație)
sporogon: Sporange de forma unei urne în care se formează sporii la briofite.
sporogonie: Vezi sporogeneză
sporogramă: Modul de dispunere a sporilor macromicetelor pe o placă de sticlă sau pe o foaie de hârtie. Se folosește hârtie albă pentru speciile cu spori colorați sau hârtie neagră pentru speciile cu spori hialini sau albi.
sporom: Vezi sporocarp
sporoplasmă: Protoplasma unui spor.
sporopolenină: Componentul principal al exinei granulului de polen format din biopolimeri extrem de rezistenți.
sporotal: Tal diploid care produce spori la unele ciuperci (ex. Allomyces); v. și gametotal
sporotrofofilă: Vezi trofosporofilă
sporulat: Despre plante – care se înmulțește prin spori.
sporulație: Vezi sporogeneză
stagnicol: Despre plante – care crește în ape stătătoare.
stagnofită: Plantă care trăiește pe soluri cu regim de apă nemobilă, stagnantă.
staminal: Referitor la stamină.
staminat: Despre flori – care produce stamine, dar nu are pistil (deci o floare masculă).
stamină: Organul mascul de reproducere al florii plantelor fanerogame, format din filament și anteră. Totalitatea staminelor formează androceul; v. și pistil
 | Stamine de crin-roșu (Hemerocallis) |
staminifer: Care poartă stamine.
staminodie: Transformarea anormală a unor organe florale în stamine; v. și carpelodie, pistilodie
staminodiu: Stamină sterilă, lipsită de antere (ex. la in - Linum usitatissimum); v. și carpelodiu, pistilodiu
staminofor: Bandă de țesut în jurul apexului hipanțiului pe care sunt inserate staminele în floarea de eucalipt (Eucalyptus).
stasimorfie: Oprirea dezvoltării unui organ în fază inițială, conducând la modificarea formei sale normale.
stasofil: Despre plante – care trăiește în ape stagnante.
statenchim: Țesut format din statocite.
statocit (statocist): Celulă care conține statoliți, cu rol de a detecta direcția gravitației, fiind astfel implicată în geotropism.
statolit: Incluziune solidă intracelulară, din amiloplast, în statocite care-și schimbă poziția sub influența gravitației către suprafața celulară cea mai joasă. Sunt implicați în geotropism.
stațiune: Totalitatea factorilor fizico-geografici care constituie mediul de dezvoltare a unui organism vegetal sau a unei biocenoze (ex. stațiune forestieră).
staurocitic: Tip de stomate în care celulele stomatice sunt înconjurate de patru celule anexe, care au pereții anticlinali comuni orientați în formă de cruce, față de pereții externi ai celulelor stomatice.
staurofilă: Frunză din celule palisadice.
stefanokont: Despre celule – cu o coroană de flageli în apropierea capătului anterior (ex. sporii la unele alge verzi – Oedogoniales sau Bryopsidales).
stegocarp (stegocarpic): Despre mușchi – cu capsulă având un opercul dehiscent cu peristom; v. și cleistocarp
stejăriș (stejăret, ștejăriște): Pădurice sau desiș de stejari (Quercus).
stel: Porțiunea centrală a rădăcinii și tulpinii la plantele vasculare. Este acoperită de scoarță și conține țesutul vascular, măduva și periciclul; (= cilindru central, cilindru vascular)
stenecă: Vezi stenotopă
stenobatic: Despre plancton – care trăiește într-o regiune verticală limitată, în adâncimea apei.
stenocist: Celulă auxiliară în frunzele unor mușchi.
stenocor (stenochor): Despre plante – cu areal de răspândire limitat la o zonă geografică restrânsă (ex. arborele Metasequoia glyptostroboides trăiește numai în provincia Hubei din China).
stenodafă: Vezi stenotopă
stenohalin: Despre specii – care este capabilă să tolereze doar o mică variație în salinitate (ex. alge).
stenohigric: Despre plante – care nu rezistă la variații mari ale umidității atmosferice.
stenomorf: Despre plante – cu înfățișare mai mică decât forma tipică, datorată restricțiilor de habitat.
stenopetal: Despre flori, corolă – cu petale înguste.
stenosepal: Despre flori, caliciu – cu sepale înguste.
stenospermocarpie: Formarea fructelor prin polenizare și fecundație normală, dar embrionul sau embrionii formați sunt abortați, rezultând fructe cu semințe mici, nedezvoltate (ex. la soiuri de struguri - Vitis vinifera); v. și partenocarpie
stenoterm (stenotermic): Despre specii – care este capabilă să tolereze doar o mică variație în temperatură (ex. cianobacteria Oscillatoria rubescens).
stenotop (stenotopic): Despre plante – care nu poate trăi decât în anumite biotopuri (ex. floarea de colț - Leontopodium alpinum crește numai pe stâncile calcaroase); (= stenecă, stenodafă)
stenotropic: Despre specii – care nu suportă variații mari ale condițiilor de mediu.
stepă: Formație vegetală ierboasă, uneori cu tufe sau pâlcuri de arbuști spinoși, întâlnită mai ales în șesurile din regiunile temperate continentale; v. și pampas, prerie
stercofil: Vezi coprofil
stereidă: Celulă cu pereți îngroșați care intră în alcătuirea stereomului.
stereochineză: Reacția unei plante ajunsă în contact cu o suprafață solidă la care tinde să adere sau pe care vrea să o evite.
stereom: Totalitatea țesuturilor mecanice de susținere (colenchimuri, sclerenchimuri), formate din celule cu pereți îngroșați.
sterigmă: 1. Protuberanță mică, subțire, a bazidiei care poartă la vârf bazidiospori la bazidiomicete. 2. Baza persistentă a frunzelor unor conifere (ex. Picea, Tsuga).
steril: Despre plante – care nu face fructe sau semințe; (= infertil)
sternotrib: Despre flori – adaptată să depoziteze polen pe partea ventrală a unei insecte polenizatoare; v. și nototrib, pleurotrib
sterofil: Vezi paludicol
sticlozitate: Aspect translucid, cu luciu sticlos, pe care îl au în secțiune boabele de cereale bogate în substanțe proteice.
stigmarie: Tip de rădăcini fosile ramificate aparținând unor licopside arborescente din carbonifer (ex. Sigillaria, Lepidodendron).
stigmat (stigmă): Extremitatea superioară a pistilului, unde se depune și germinează polenul.
stigmatic: Referitor la stigmă.
stigmatifer: Care poartă stigmat.
stigmatofor: Partea terminală a stilului care poartă stigmatele la Asteraceae.
stigmă: 1. Vezi stigmat 2. Organit celular pigmentat, sensibil la lumină în celula unor microorganisme (ex. microalge).
stihidie: Ramură specială a talului care poartă tetraspori la unele alge roșii (ex. Polysiphonia).
stihocarp: Cu fructe dispuse în spirală.
stil: Porțiune subțire și cilindrică a pistilului, care pornește de la ovar și se termină cu stigmatul.
stilifer (stilofor, stilat): Prevăzut cu stil.
stiliform: În formă de stil sau de ghimpe.
stilodiu: Ramură a stigmei la unele specii de Geraniaceae; stigmat elongat și filiform la Lilaea.
stiloid: Cristal solitar, elongat, angular de oxalat de calciu care se formează în celulele unor plante (ex. Iridaceae); v. și rafidă, druză
stilopodiu: Suport cărnos, disciform la baza stilului la florile din familia Apiaceae.
stilospor: Spor alungit format la vârful unei hife sau în picnidii la unele ciuperci și licheni.
stimulator: Substanță naturală sau sintetică care accelerează creșterea plantelor (ex. hormon de creștere); v. și inhibitor, regulator
stindard: Vezi vexil
stip: 1. Tulpină lemnoasă, înaltă, neramificată, cu numeroase internoduri, care poartă în vârf un buchet de frunze (ex. palmieri și ferigi lemnoase); (= stipul) 2. Piciorul sau peduncul care susține pălăria la unele ciuperci (ex. la Amanita). 3. Trunchiul talului la alge sau suportul frondei la ferigi.
stipelar: Referitor la stipelă.
stipelat (stipulat): Despre frunze – care are stipele (ex. la specii de Rosaceae); v. și exstipelat
stipelă: Fiecare din cele două apendice foliacee, solzoase sau sub formă de cârcei sau spini situate la baza frunzei sau de-a lungul pețiolului. Au funcții variate: apărare a mugurilor axilari și stipelari, fotosinteză, apărare față de prădători etc. (ex. stipele libere la mușcată - Pelargonium zonale); (= stipul)
stipitat (stipifer): Care prezintă un suport sau un picioruș (ex. ovar, fruct).
stipul: 1. Stipelă. 2. Stip (1).
stipulifer: Despre frunze – prevăzută cu stipuli.
stolbur: Boală virală a plantelor din familia Solanaceae manifestată prin decolorări și ofiliri rapide.
stolon: Tulpină aeriană sau subterană, subțire, târâtoare, care produce la nivelul nodurilor rădăcini adventive și tulpini care, prin separare, pot da naștere unor indivizi noi (ex. la frag - Fragaria vesca).
stolonieră: Teren rezervat în vederea înmulțirii vegetative prin stoloni (ex. pentru căpșun - Fragaria moschata).
stolonifer: Despre plante – care are sau produce stoloni.
stoloniform: În formă de sau asemănător cu un stolon.
stomată: Structură specializată, la nivelul epidermei, cu rol în schimbul de gaze între plantă și mediul extern, precum și în eliminarea vaporilor de apă prin transpirație.
 | Stomată într-o frunză de tomată ( Solanum lycopersicum) în microscopie electronică sursă: Wikipedia |
stomatic: Referitor la stomată.
stomatifer: Care poartă stomate.
stomatocarp: Fruct monocarpic ce se deschide printr-o crăpătură oblică.
stomatocor (stomatochor): Despre plante – ale cărei semințe sunt scuipate de un animal (după ce a mâncat fructul înconjurător) (ex. papagalul Brotogeris tirica răspândește semințele palmierului Syagrus romanzoffiana).
stomatocorie (stomatochorie): Tip de zoocorie în care semințele unor plante sunt scuipate de un animal (după ce a mâncat fructul înconjurător).
stomatogeneză: Procesul de formare a stomatelor.
stomatopodiu: Hifa unei ciuperci parazite care pătrunde printr-o stomată în mezofilul unei frunze, unde formează haustori specializați (apresori).
stomiu: 1. Orificiu produs prin ruperea peretelui sporangelui la unele pteridofite, prin care sporii sunt eliberați. 2. Zonă de dehiscență a anterei la plantele cu flori sau a capsulei la unii mușchi.
stramenopile: Vezi heterokonte
strangulat: Gâtuit (ex. cupa deasupra fructului de Corylus maxima sau rădăcina la Danaa cornubiensis)
Strasburger: Vezi albumifer
strat: Fâșie de pământ, cu cărări pe margini, pe care se seamănă legume sau flori; fâșie de pământ împreună cu vegetația respectivă.
strat himenial: Vezi himeniu
stratificare: Așezarea semințelor de pomi fructiferi și a butașilor în straturi de pământ care alternează cu straturi de nisip, de rumeguș, de turbă, pentru a asigura o bună păstrare sau a favoriza și a stimula germinarea sau înrădăcinarea.
stratificație: Gruparea speciilor de plante pe verticală, după înălțime, într-o comunitate sau ecosistem.
streașină: Ramurile copacilor din marginea unei păduri; terenul din marginea unei păduri.
streptofite: Grup de plante care cuprinde embriofitele și carofitele.
striat: Cu dungi fine, paralele, plane, scoase în relief sau săpate în adâncime (ex. tulpina la Equisetaceae); v. și sulcat
striații Williamson: Vezi fimbrile
striațiile lui Caspary: Vezi benzile lui Caspary
striu: Proeminență sau adâncitură longitudinală fină pe suprafața unui organ (ex. pe frunze, fructe).
strobil: 1. Structură de reproducere la Gimnosperme; la conifere se numește con și constă dintr-o grupare de sporofile (solzii conului) ovoide, cilindrice sau sferice aranjate în jurul unei axe centrale. 2. Orice structură în formă de con la Angiosperme, ex. fructul de hamei - Humulus lupulus. 3. Structură în formă de con care poartă sporangele la ferigi etc.
strobilifer: Care poartă sau produce strobili.
strobiloid (strobilaceu): Asemănător cu conul gimnospermelor.
strofiolă: Vezi carunculă
strofism: Torsiunea unui organ vegetal ca reacție la excitații externe.
strofomanie: Torsiunea teratologică a tulpinii, filotaxia devenind neregulată.
strofotaxie: Aranjarea unor organe ale plantelor în urma mișcării de răsucire.
stromă: 1. Matricea fundamentală, mai mult sau mai puțin omogenă, lipsită de pigmenți asimilatori a unui cloroplast. 2. Organ din hife la unele ciuperci în care se formează corpurile de fructificație.
stromulă: Tubul microscopic umplut cu stromă care se extinde de pe suprafața plastidelor în celulele unor plante.
stropitoare: Recipient din metal, plastic etc., cu toartă și cu o țeavă laterală la capătul căreia se află un dispozitiv în formă de sită, care servește la stropitul plantelor.
strujan: Termen regional – tulpina porumbului cu frunze cu tot, după ce a fost tăiată de la pământ și s-au cules știuleții.
strumă: Umflătură; protuberanță în formă de gușă.
strumifer: Prevăzut cu protuberanțe.
strumiform: În formă de gușă sau de tumoare.
stufăriș (stufărie): Loc unde crește stuf mult și des.
stuficol: Referitor la stuficultură.
stuficultură: Cultivarea și exploatarea stufului (Phragmites communis).
stufos: Despre arbori – cu frunze multe și dese; despre păduri – care are arbori cu frunze multe și dese.
subacaul: Vezi subcaulescent
subacvatic: Despre plante – care trăiește complet scufundată în apă (ex. unele alge marine); v. și semiacvatic
subalpin: Despre vegetație – care crește în regiunea imediat inferioară celei alpine, fiind formată din tufișuri de jneapăn, ienupăr, smirdar, pajiști etc.
subapical: Situat imediat sub vârful unei structuri; (= infraapical)
subarborescent: Despre arbuști – cu aspect de arbore, aproape arborescent.
subarboret: Stratul arbuștilor, situat în etajul inferior al unei fitocenoze de pădure; (= subetaj)
subarbust: Vezi semiarbust
subasociație: Subdiviziunea unei asociații vegetale.
subaxilar: Vezi infraaxilar
subcarnivor: Vezi protocarnivor
subcaulescent: Cu tulpina foarte scurtă; (= subacaul)
subclasă: Unitate taxonomică inferioară clasei.
subclimax: Stadiu în evoluția unei formații vegetale care premerge stadiului de climax; (= disclimax, preclimax)
subcortical: Aflat sub scoarță (ex. strat).
subcuticular: Aflat sub cuticulă și deasupra epidermei unui organ vegetal (ex. ciuperci parazite).
subcutis (subcuticulă): Stratul intern al cuticulei la unele ciuperci (ex. Agaricus); v. și epicutis
subdominant: Despre o specie – care este mai puțin abundentă decât specia dominantă într-o fitocenoză sau care pare mai abundentă decât specia dominantă în anumite perioade ale anului.
subecuatorial: Despre plante, vegetație, păduri – care crește în zona dintre ecuator și tropice.
subepidermic: Aflat sub epiderma unui organ vegetal sau într-un țesut mai profund (ex. ciuperci parazite).
suber: Stratul exterior al peridermului, țesut secundar de apărare multistratificat, format din celule moarte, turtite, fără spații intercelulare, cu pereții impregnați cu suberină; (= felem, plută)
suberificare: Impregnarea pereților celulari cu suberină.
suberină: Substanță lipidică care se depune pe fața internă a pereților celulari ai suberului (țesut de apărare), care devin astfel elastici și impermeabil pentru apă și gaze.
suberos: Despre țesuturi – format din celule cu membranele suberificate; care are consistența plutei.
subetaj: Vezi subarboret
subfamilie: Unitate taxonomică inferioară familiei.
subfilum: Vezi subîncrengătură
subgen: Unitate taxonomică inferioară genului.
subgenic: Despre plante – care a fost modificată prin inginerie genetică prin reducerea sau anularea expresiei uneia sau mai multor gene proprii plantei.
subhimeniu: Strat de țesut aflat sub himeniu la unele ciuperci.
subîncrengătură: Unitate taxonomică inferioară încrengăturii; (= subfilum)
subletal: Aproape mortal (ex. factor).
submers: Scufundat complet în apă (ex. frunzele subacvatice la plantele acvatice); v. și emers, natant
suborbicular: Aproape circular (ex. frunzele de cașul-popii - Malva neglecta).
subordin: Unitate taxonomică inferioară ordinului.
subparcelă: Porțiune dintr-o pădure, omogenă ca arboret, diferențiată în scopul lucrărilor de amenajare a pădurii.
subpețiolat: Cu pețiol foarte scurt, aproape sesil.
subrecedent: Despre o specie – care constituie doar o foarte mică proporție (<1%) din indivizii care alcătuiesc o fitocenoză.
subregn: Unitate taxonomică intermediară între regn și încrengătură.
subserie: Porțiune dintr-o pădure în cuprinsul unei serii de exploatare.
subspecie: Unitate taxonomică infraspecifică care se caracterizează printr-o serie de însușiri morfologice proprii, ereditare și printr-un areal distinct.
subspecific: Vezi infraspecific
subspontan: Despre plante – scăpată din cultură și sălbăticită.
substomatic: Situat dedesubtul celulelor stomatice (ex. cameră ~); v. și antestomatic
substrat: Baza sau stratul nutritiv pe care este fixată o plantă.
subsuoară: Vezi axilă
subșarpantă: Ramură de ordinul II la arbori (în special la pomi fructiferi); v. și șarpantă
subtemperaturală: Despre plante – cu temperatura internă constant mai scăzută decât cea a mediului extern (ex. florile de pepene verde - Citrullus lanatus se mențin în timpul zilei cu aprox. 15°C mai jos decât temperatura externă); v. și supratemperaturală
subterminal: Situat sau format aproape de extremitatea unui organ (ex. mugure).
subtermofil: Despre plante – cu cerințe mijlocii spre mari față de căldură, răspândită între izotermele 7,5°C și 10,5°C; aici domină climatul continental de dealuri. Din punct de vedere al vegetației cuprinde subetajul gorunului, zona nemorală cu subzona pădurilor de stejari mezofili și silvostepa nordică.
subtermofită: Plantă subtermofilă.
subtrib: Unitate taxonomică inferioară tribului.
subtropical: Despre plante, vegetație, păduri – care crește în zona dintre tropice și 40° latitudine nordică și sudică.
subulat: În formă de sulă, îngust, cilindric și ascuțit la vârf (ex. frunza de ienupăr - Juniperus communis).
suc: Lichid conținut în unele țesuturi sau organe ale plantelor, mai ales în fructe.
succesiune vegetală: Modificarea continuă, unidirecțională, a unei fitocenoze în cursul existenței sale, determinată de acțiunea unor factori biotici sau abiotici (ex. vegetația unui câmp agricol abandonat se schimbă acoperindu-se cu plante vivace, apoi cu arbuști, iar ulterior se instalează o populație de arbori).
succifer: Vezi chimifer
sucroză: Vezi zaharoză
sucțiune: Vezi forță de sucțiune
suculent: Despre plante – care are organe cărnoase și îngroșate, de obicei având rolul de a depozita apa în zone cu climat sau sol arid (ex. Aloe).
sudură: Concreștere, prin țesuturi de cicatrizare, a altoiului cu portaltoiul.
suhat: Termen regional pentru un loc necultivat pe care crește iarbă și unde pasc vitele; pășune.
sulcat: 1. Despre un organ vegetal – brăzdat, cu creste longitudinale (ex. tulpina la specii de Apiaceae); v. și striat 2. Despre granulul de polen – care are un sulcus.
sulcus: 1. Apertură alungită la granulul de polen situată la unul din poli (cel mai adesea distal) sau paralel cu ecuatorul; v. și colpus 2. Șanț longitudinal în partea inferioară (hipocon) a unei dinoflagelate.
sulinar: Termen regional pentru un copac tânăr sau trunchi de copac înalt, subțire și drept.
sultanin: Despre fructe, legume – de cea mai bună calitate, de soi.
super: Despre ovar – cu poziție superioară, în vârful receptaculului cu care nu concrește, elementele florale fiind inserate sub baza ovarului. Corespunde florii hipogine (v.). Ex. la specii de Brassicaceae.
| Ovar super (schemă) sursă: Wikipedia |
superfetație: Fertilizarea ovulelor dintr-un ovar cu mai multe feluri de polen.
supernatant: Vezi natant
superspecie: Grup de specii similare morfologic care sunt în mare parte sau complet separate geografic.
suportant: Despre plante halofile – care crește în mod obișnuit pe soluri de alt tip, dar care poate trăi și pe soluri saline (ex. troscot - Polygonum aviculare); v. și preferant
supraaxilar: Situat mai sus de axila unei frunze (ex. stipelă); v. și infraaxilar
supraclasă: Unitate taxonomică care cuprinde mai multe clase înrudite.
suprafilum: Vezi supraîncrengătură
suprafoliar: Care se află deasupra frunzelor (ex. inflorescență suprafoliară la palmierul Corypha sp.); v. și infrafoliar, interfoliar
supraîncrengătură: Unitate taxonomică care cuprinde mai multe încrengături înrudite; (= suprafilum)
supramaturare (supramaturație): Faza de declin a unui fruct caracterizată prin reducerea intensității proceselor metabolice din fructe și prin deprecierea însușirilor calitative.
supranumerar: În număr mai mare decât cel obișnuit (ex. cromozomi, petale etc.).
supraordin: Unitate taxonomică care cuprinde mai multe ordine înrudite.
supraregn: Vezi domeniu
supraspecific: Despre taxoni – mai mare decât specia (ex. gen, familie, clasă etc.).
suprastomatic: Situat deasupra celulelor stomatice (ex. cameră ~); (= antestomatic); v. și substomatic
supratemperaturală: Despre plante – cu temperatura internă constant mai ridicată în timpul zilei cu 10-30°C decât cea a mediului extern (ex. unele specii de cactuși - Opuntia raphinesquii, Phillocactus ackermani); v. și subtemperaturală
surculifer: Care poartă lăstari.
surculiform: În formă de lăstar tânăr.
surfațare: Înlocuirea unui strat de mraniță de la suprafața unui ghiveci sau recipient foarte mare, care nu poate fi deplasat sau unde nu se poate face transplantarea plantei.
suspensor: 1. Structură la baza embrionului la unele plante vasculare care se alungește și împinge embrionul în endosperm. 2. Hifă care susține fiecare gametange la zigomicete.
sutură: Linie de concreștere între carpelele unui pistil sau de dehiscență a fructelor uscate.