E

ecadă: Organism a cărui formă a fost modificată de mediu.

echien: Despre arborete – format din arbori având aproximativ aceeași vârstă; v. și plurien

echinat: Prevăzut cu spini, țepi (ex. fructul de castan (castana) - Aesculus hippocastanum).

echinifer: Care poartă spini sau sete ridgide.

echinocțial: Despre flori – care rămâne în fiecare zi 12 ore deschisă și 12 ore închisă.

echinulat: Prevăzut cu spini sau țepi mici.

ecidie: Corp de fructificație în formă de cupă în care se dezvoltă spori binucleați (ecidiospori), formată în țesuturile unei plante gazdă și caracteristică ciupercilor din ordinul Pucciniales (ex. Puccinia graminis); (= aecidie, aecium)

ecidiosor: Grup de ecidii la ciupercile din ordinul Pucciniales.

ecidiospor (eciospor): Spor binucleat produs într-o ecidie, la ciupercile din ordinul Pucciniales (ex. Puccinia graminis); (= aecidiospor)

eclozare: Deschiderea bobocilor, înflorire.

ecodem: Populație de indivizi care trăiește într-o anumită zonă ecologică; v. și dem

ecodormanță: Dormanță determinată de acțiunea factorilor de mediu nefavorabili care se poate produce după ce planta a intrat în vegetație.

ecologie vegetală: Vezi fitoecologie

ecospecie: Specie de plante descrisă în funcție de anumite caracteristici ecologice și care cuprinde de obicei două sau mai multe ecotipuri interfertile.

ecotip: Grup de plante din aceeași specie, cu anumite caracteristici genetice proprii, formate în urma influenței unor condiții de mediu.

ecoton: Areal în care se suprapun două ecosisteme și în care se găsesc specii din ambele ecosisteme, precum și specii specifice doar acestui areal.

ecotop: Tip particular de habitat dintr-o regiune.

ectendomicoriză: Tip de micoriză în care hifele ciupercilor formează un manșon în jurul rădăcinilor de unde unele hife pătrund în interior până la nivelul rizodermei; numită și micoriză ectoendotrofă; v. și ectomicoriză, endomicoriză

ectexină (ektexină): Stratul extern al exinei granulului de polen.

ectoască: Vezi ectotunică

ectocarp: Vezi epicarp

ectocrin: Substanță eliminată de o plantă în mediul extern care inhibă sau stimulează dezvoltarea plantelor din aceeași specie sau din specii diferite.

ectodesmă: Fir subțire, fin, protoplasmatic care traversează peretele celular extern al epidermei. Ectodesmele ajung aproape de cuticulă fără a ieși la suprafață; v. și plasmodesmă

ectodormanță: Dormanță cauzată de condițiile de mediu nefavorabile din timpul toamnei, care determină intrarea în repaus înainte de perioada caracteristică.

ectoendotrofă: Vezi ectendomicoriză

ectofit: Organism vegetal care trăiește ca parazit în exteriorul unei plante sau animal gazdă.

ectofloic: Tip de sifonostel în care xilemul este înconjurat de floem doar la exterior; v. și amfifloic

ectogeneză: Dezvoltare embrionară în afara organismului matern.

ectohidric: Despre mușchi – la care apa este transportată în cea mai mare parte de-a lungul suprafeței externe prin capilaritate (ex. Rhacomitrium); v. și endohidric, mixohidric

ectointină (ectintină, ektintină): Vezi exintină

ectomicoriză: Tip de micoriză în care hifele ciupercilor nu penetrează celulele rădăcinii, ci acoperă rădăcina și cresc printre celulele rădăcinii (ex. la fag - Fagus sylvatica); numită și micoriză ectotrofă; v. și endomicoriză, ectendomicoriză

ectoparazit: Parazit care trăiește pe suprafața unui organism gazdă; v. și endoparazit

ectopic: Care prezintă ectopie, care nu se află în poziția obișnuită.

ectopie: Poziția anormală a unui organ al plantei.

ectoplasmă: Zona periferică, hialină, negranulară, a citoplasmei, lângă membrana celulară; (= hialoplasmă); v. și endoplasmă

ectospor: Vezi exospor

ectotrofă: Vezi ectomicoriză

ectotrop (ectotropic): Curbat în afară.

ectotunică: Peretele extern al unei asce bitunicate la unele ascomicete; (= ectoască, exoască, exotunică); v. și endotunică, bitunicat

ecuatorial: Despre plante, vegetație, păduri – care crește în zona de circa zece grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului.

ecvifacial: Despre frunze – care are structura internă asemănătoare atât spre fața superioară, cât și spre cea inferioară a laminei (ex. la garofiță - Dianthus carthsianorum); (= izofacial); v. și heterofacial

ecvitant: Despre organele unor plante – care se încalecă (ex. frunzele de stânjenel - Iris se încalecă la bază, luând un aspect de evantai, dar fără a fi concrescute); despre prefoliație – în care frunzele mai vechi, pliate longitudinal, le învelesc pe cele mai noi; v. și obvolut

edafic: Referitor la condițiile de sol sau substrat.

edafofită: 1. Plantă care are rădăcinile în sol și organele asimilatoare în aer (majoritatea ferigilor, gimnospermelor și angiospermelor); v. și aerofită 2. Plantă din microflora solului.

edificator: Despre specii dominante – care e prezentă mai multe generații într-o fitocenoză, alcătuind astfel nucleul său.

efemer: Despre plante – cu ciclul de viață foarte scurt (de la o săptămână la 4 luni), putând germina, înflori și produce semințe de mai multe ori într-un an (ex. multe buruieni).

efemerofită: Plantă efemeră.

eflorescență: 1. Începutul înfloririi unei plante. 2. Pulbere fină albă, cenușie, uneori mai întunecată care se șterge ușor, pe suprafața organelor unor plane, de obicei ca simptom al unor boli.

egrenare: Separare cu ajutorul unei mașini speciale a semințelor de fibrele de bumbac (Gossypium) pentru a se obține puful de bumbac.

egretat: Prevăzut cu papus.

egretă: Vezi papus

ejaculație: Aruncarea în afară a sporilor din sporange la unele plante.

ektexină: Vezi ectexină

ektintină: Vezi ectintină

elagaj (elagare): Proces natural sau artificial de îndepărtare a crengilor din partea inferioară a trunchiului unui arbore.

elaioplancton: Plancton format din organisme care conțin globule de substanțe lipidice ce permit plutirea lor în apă.

elaioplast: Plastidă nepigmentată care depozitează lipide; (= lipidoplast, oleoplast)

elaiosferă: Corpuscul sferic cu substanțe lipidice în celulele unor plante.

elaiozom: Excrescență cărnoasă pe un fruct sau sămânță, bogată în lipide și proteine, care atrage furnici sau alte insecte ce contribuie la răspândirea semințelor (v. și mirmecocorie) (ex. la violete - Viola).

elateră: Structură cu rol în răspândirea sporilor: A. Fiecare din celulele sterile, higroscopice, în formă de filamente spiralate elastice aflate printre spori în capsula hepaticelor (Marchantiales). B. Fiecare din apendicii filamentoși atașați de un spor la coada-calului (Equisetum); (= hapteră)

electrocultură: Utilizare a curentului electric pentru dezvoltarea organismelor vegetale.

electronastie: Nastie indusă de un curent electric (ex. replierea frunzei la Mimosa pudica).

electrotactism (electrotaxie): Tactism indus de curentul electric; (= galvanotactism)

electrotropism: Tropism determinat de curentul electric; (= galvanotropism)

eliptic: În formă de elipsă, de două ori mai lung decât lat, mai lat la mijloc și cu extremitățile obtuze sau acute (ex. frunza de fag - Fagus silvatica).

elită: Plantă izolată care întrunește în cea mai mare măsură complexul de caractere și însușiri pentru ameliorare.

emarginat: Crestat, știrbit la vârf (ex. vârful frunzei de bășicoasă - Colutea arborescens sau petala de Geranium sanguineum); v. și retuz

emasculare: Vezi castrare

embriofită: Plantă care formează embrioni. Embriofitele cuprind mușchi, ferigi, angiosperme și gimnosperme. Numite și metafite, într-o accepție a termenului.

embriogeneză (embriogenie): Procesul de formare a embrionului.

embrioid: Masă de țesut vegetal care se aseamănă cu un embrion.

embriologie vegetală: Disciplină care studiază embrionul vegetal în toate fazele dezvoltării lui; (= fitoembriologie)

embrion: Stadiu multicelular al unei plante înainte de a fi complet formată și capabilă de viață independentă. Se formează dintr-un zigot și germinează într-o plantulă.

Embrion bine dezvoltat într-o sămânță de Ginkgo biloba sursă: Wikipedia

embriotegă: Calus pe tegumentul unor semințe, lângă hil, care se detașează ca un căpăcel în timpul germinației permițând ieșirea radiculei.

emergență: Denumire generică dată formațiunilor proeminente ale epidermei de pe tulpini, ramuri, frunze etc., la care participă și alte țesuturi (ex. ghimpi, verucozități, tentacule).

emers: 1. Care se dezvoltă deasupra apei (ex. florile la unele plante acvatice); v. și submers, natant 2. Bine reliefat pe suprafața unui organ (ex. muguri, nervuri).

emondaj (emondare, emondație): Tăierea ramurilor lacome ale unor arbori în perioada de creștere pentru a stimula creșterea lor în înălțime.

emondor: Unealtă folosită la emondaj.

emulsiv: Despre semințe – din care se extrage ulei.

enantiostil: Despre flori – la care stilul și stigmatul sunt înclinate în direcția contrară staminelor, în raport cu axa florală, ca mecanism de împiedicare a autopolenizării (ex. la specii de Cassia); v. și sinistrostilie, dextrostilie

enantiostilie: Caracteristica florilor enantiostile.

enație: 1. Mic apendice care crește lateral de pe o tulpină, cu aspect de frunză rudimentară, dar fără țesut vascular. 2. Excrescență pe epiderma unor organe (ex. pe frunze în unele boli virale).

enciclocitic: Vezi ciclocitic

endarh: Cu xilemul primar dezvoltat și maturat de la interior la exterior (centrifug); v. și centrarh, exarh, mezarh

Xilem endarh (schemă) sursă: Wikipedia

endecagin: Despre flori – cu unsprezece pistile.

endemic: Despre plante – care are arealul de răspândire restrâns la o anumită regiune geografică bine definită, unde inițial s-a format (ex. garofița Pietrei Craiului - Dianthus callizonus crește numai în Munții Piatra Craiului); v. și cosmopolit

endemism: Particularitatea unor specii de plante de a viețui pe un areal geografic restrâns.

endemit: Plantă endemică.

endexină: Stratul intern al exinei în contact cu intina la granulul de polen.

endintină: Stratul intern al intinei la granulul de polen, aflat în contact cu citoplasma; v. și exintină

endoască: Vezi endotunică

endobiotic: Care trăiește în celulele sau țesuturile unui organism gazdă (ex. unele ciuperci parazite).

endocarp: Partea internă a pericarpului unui fruct.

endocitoză: Proces prin care celula unei plante preia material extracelular prin invaginarea membranei celulare cu formarea unei vezicule interne; v. și exocitoză

endocor (endochor): Vezi endozoocor

endocorie (endochorie): Vezi endozoocorie

endocortex: Stratul intern al regiunii corticale; v. și exocortex

endocrom: Orice pigment dintr-o celulă, de obicei altul decât clorofila.

endodem: Gamodem compus în special din plante dioice care se încrucișează liber; v. și gamodem, dem

endodermă (endoderm): Stratul intern al scoarței, prezent în rădăcină, precum și în tulpina unor dicotiledonate; (= floiotermă); v. și exodermă

endodormanță: Dormanță caracterizată prin instalarea în perioada caracteristică, fiind determinată de factori interni.

endofit: Organism vegetal care crește în interiorul unei plante fără a fi parazit (ex. ciuperca Neotyphodium coenophialum în frunze de păiuș înalt - Festuca arundinacea).

endogamie: Polenizare și fuziune a celulelor reproductive provenite de la flori aparținând aceleiași plante; v. și exogamie

endogen: Care provine din interiorul unui organism sau unei structuri (ex. spori); v. și exogen

endogonidie: Gonidie formată într-un gonidange.

endohidric: Despre mușchi – la care apa este transportată în cea mai mare parte în interiorul corpului plantei (ex. Polytrichum communae); v. și ectohidric, mixohidric

endolitic (endolitofil): Care trăiește în interiorul rocilor, încrustat în piatră; v. și epilitic

endolitofil: Vezi endolitic

endolitofită: Plantă endolitică (endolitofilă) (ex. alge, licheni).

endomicoriză: Tip de micoriză în care hifele ciupercilor penetrează celulele rădăcinii (ex. la grâu - Triticum); numită și micoriză endotrofă; v. și ectomicoriză, ectendomicoriză

endoparazit: Parazit care trăiește în interiorul unei celule sau organism gazdă; v. și ectoparazit

endoperidie: Stratul intern al peridiei la unele ciuperci (ex. pufai - Lycoperdon).

endoplasmă: Masa internă granulară a citoplasmei; (= granuloplasmă); v. și ectoplasmă

endopleură: Termen ieșit din uz pentru partea internă a tegumentului seminței; tegmen; v. și exopleură

endoprotalie: Situație caracteristică spermatofitelor și unor pteridofite în care gametofitul femel (sacul embrionar) trăiește în interiorul sporofitului de care depinde pentru supraviețuire.

endoriz: Despre embrion – cu radicula închisă în cotiledon, ca la multe monocotiledonate; v. și exoriz

endoscopic: Cu vârful embrionului orientat spre baza arhegonului (la gimnosperme, angiosperme și unele pteridofite); v. și exoscopic

endosimbiont: Partenerul intracelular din cadrul unei endosimbioze.

endosimbioză: Simbioză în care unul dintre parteneri (endosimbiontul) trăiește în celulele celuilalt (ex. rizobacterii în nodozitățile unor plante).

endosperm: Țesut situat în vecinătatea embrionului, în care se depozitează substanțele de rezervă necesare creșterii și dezvoltării embrionului. Este specific angiospermelor; (= albumen)

endospermogeneză: Procesul de formare a endospermului.

endospor: 1. Spor asexuat cu peretele celular îngroșat, rezistent la căldură și secetă, format din interiorul celulelor unor bacterii (ex. Bacillus) în condiții de mediu nefavorabile și care poate rămâne în stare de latență timp de mai mulți ani. 2. Spor format într-un sporange închis, la unele ciuperci. 3. Stratul intern al peretelui unui spor. 4. Vezi intină

endostomal: Tip de micropil la un ovul bitegmic delimitat doar de integumentul intern; v. și amfistomal, exostomal

endostomă: 1. Orificiul integumentului intern al ovulului. 2. Dințișorii interni ai peristomului la unii mușchi.

endoteciu (endotecă): 1. Stratul intern al peretelui anterei sau al sacului polinic, cu rol de țesut mecanic, la angiosperme; v. și exoteciu 2. Stratul intern al sporofitul embrionic din care se formează columela la briofite; v. și amfiteciu

endotegmen: Stratul intern al tegmenului unor semințe; v. și mezotegmen, exotegmen

endotestă: Stratul intern, delicat al tegumentului unor semințe; v. și exotestă, mezotestă, sarcotestă, sclerotestă

endotrofă: Vezi endomicoriză

endotunică: Peretele intern al unei asce bitunicate la unele ascomicete; (= endoască); v. și ectotunică, bitunicat

endoxilofit: Organism vegetal parazit în interiorul corpului plantelor lemnoase.

endozoic: Despre organisme vegetale – care trăiește ca parazit sau simbiont în interiorul corpului unui animal.

endozoocor (endozoochor): Despre plante – ale cărei semințe se răspândesc cu ajutorul animalelor după ce au trecut prin tubul lor digestiv (ex. Ribes, frag - Fragaria vesca); (= endocor)

endozoocorie (endozoochorie): Diseminarea semințelor cu ajutorul animalelor după ce au trecut prin tubul lor digestiv; (= endocorie)

endozoofit: Organism vegetal parazit în interiorul organismului unui animal.

eneagin: Despre flori – cu nouă pistile.

eneandru: Despre flori – cu nouă stamine.

enfitotie: Răspândirea unei boli infecțioase a plantelor pe un teritoriu restrâns sau într-un grup limitat; v. și epifitotie , panfitotie

ensiform: În formă de sabie (ex. frunza de stânjenel - Iris germanica).

entomocecidie: Cecidie cauzată de insecte.

entomocor (entomochor): Despre plante – ale cărei semințe sunt răspândite cu ajutorul insectelor.

entomocorie (entomochorie): Diseminarea semințelor prin intermediul insectelor.

entomofil: Despre plante – care se polenizează cu ajutorul insectelor; (= entomogam)

O albină polenizează o floare de mur (Rubus)

entomofilie: Polenizare cu ajutorul insectelor; (= entomogamie)

entomofită: Plantă care crește ca parazit pe sau într-o insectă.

entomogam: Vezi entomofil

entomogamie: Vezi entomofilie

enucleat: Despre celule – lipsită de un nucleu bine diferențiat sau din care nucleul a fost îndepărtat experimental.

enzimă: Substanță organică (de obicei proteină) care catalizează diverse reacții biochimice, esențiale celulei.

epecie: Folosirea indivizilor unei specii ca substrat de către indivizii altei specii (ex. lianele folosesc trunchiurile unor arbori doar ca suport).

epibazal: Referitor la segmentul apical al embrionului în dezvoltare, care va da naștere tulpiniței; v. și hipobazal

epibazidie: Porțiunea superioară a bazidiei pe care se formează sterigme cu bazidiospori la Heterobasidiomycetes; v. și hipobazidie

epibentos: Bentosul din zona superioară a apelor până la aprox. 200 m adâncime.

epibiont: Organism care crește pe suprafața altui organism (denumit bazibiont), de obicei mai mare și fără a-i aduce prejudicii (ex. alge care cresc pe rădăcinile arborilor din mangrove); v. și bazibiont

epibiot: Vezi altoi

epibiotic: Care trăiește la exteriorul sau suprafața unui organism viu (ex. unele ciuperci parazite).

epiblast: Cotiledon secundar, rudimentar la monocotiledonate (ex. la orz - Hordeum vulgare).

epiblem: Vezi rizodermă

epicaliciu: Involucru de bractee cu aspect de sepale, dar care se găsește în afara caliciului (ex. la Hibiscus).

Epicaliciu la baza caliciului la floarea de Hibiscus sabdariffa sursă: Wikipedia

epicarp: Partea externă a pericarpului unui fruct, formată din unul sau două straturi de celule, având rol protector; (= ectocarp, exocarp)

epichil: Partea apicală, adesea foliacee, a labelului unor flori; v. și mezochil, hipochil

epiclin: Situat pe un alt organ (ex. nectarie pe receptaculul unei flori).

epicon: Partea superioară, de deasupra cingulumului, a celulei unei dinoflagelate; v. și hipocon

epicor (epichor): Vezi epizoocor

epicorie (epichorie): Vezi epizoocorie

epicormic: Care se dezvoltă dintr-un mugure dormant.

epicotil: Porțiune din tulpinița unei plantule cuprinsă între cotiledoane și primele frunze verzi; v. și hipocotil

epicutis (epicuticulă): Stratul extern al cuticulei la unele ciuperci (ex. Agaricus); v. și subcutis

epidemiologie vegetală: Vezi epifitotiologie

epidermă: Țesut de apărare primar care protejează la exterior organelor aeriene (tulpină, frunză, floare, fructe, semințe), fiind cel mai adesea alcătuită dintr-un singur rând de celule parenchimatice, strâns unite, fără spații intercelulare, cu pereții exteriori de obicei cutinizați, cerificați.

epidogeneză: Tip de creștere care rezultă în lărgirea continuă a diametrului xilemului primar la baza unui organ al plantelor; v. și apoxogeneză

epifil: 1. Format pe frunze (ex. florile de Helwingia (Cornaceae)) 2. Care crește pe frunze (ex. alge, licheni); (= foliicol)

epifit: Despre plante – care crește sau e fixată de altă plantă sau obiect, fără a fi parazit, acesta servindu-i doar ca suport (ex. specii de orhidee tropicale); (= exofit)

epifitotiologie (epifitiologie): Ramură a fitopatologiei care se ocupă cu studierea epidemiilor cauzate de microorganismele fitopatogene; (= epidemiologie vegetală)

epifitotie (epifitie, epifiție): Răspândirea în masă a unei boli infecțioase a plantelor pe un anumit teritoriu; v. și enfitotie, panfitotie

epifloem: Scoarța externă.

epigee: Tip de germinație a semințelor în care cotiledoanele ies la suprafața solului (ex. la fasole - Phaseolus vulgaris); v. și hipogee, criptogee

epigen: Care se dezvoltă sau crește pe o suprafață (ex. ecidii pe fața frunzei).

epigin: Despre flori – cu elemente florale (stamine, petale, sepale) inserate deasupra ovarului, rezultând un ovar inferior (ex. la specii de Rosaceae); v. și hipogin, perigin, infer

Floare epigină (schemă) sursă: Wikipedia

epiginie: Starea unei flori epigine.

epilitc: Care trăiește la suprafața rocilor sau pietrelor (ex. licheni); v. și endolitic

epilitic: Care crește pe suprafața rocilor.

Lichen epilitic sursă: Wikipedia

epimatiu: Solz cărnos care înconjoară complet ovulul și semințele la unele conifere (ex. la Araucaria araucana).

epinastie: Tip de nastie în care are o loc o creștere mai rapidă pe suprafața superioară a unui organ, rezultând în curbarea acestuia în jos (ex. deschiderea florilor); v. și hiponastie

epineuston: Totalitatea organismelor care populează pelicula fină de la suprafața apei (ex. peștișoară - Salvinia natans); v. și hiponeuston

epipelon: Comunitate algală care trăiește în sau la suprafața sedimentelor din ape puțin adânci unde pătrunde lumina.

epipetal: Format pe sau atașat de petale; în particular despre stamine – atașat de petale (ex. la Petunia); (= petalostemon)

epiplancton: Plancton din zona superioară a apelor, de la suprafață până la aprox. 200 m adâncime.

epiplasmă: Masă citoplasmatică gelificată dintr-o ască rămasă după formarea și delimitarea ascosporilor.

epipodiu: Porțiunea apicală a primordiului frunzei; v. și hipopodiu

episepal: Format pe sau atașat de sepale.

episperm: Termen ieșit din uz pentru învelișul extern al unei semințe; testă.

epispor: Strat extern de sporopolenină la unii spori aflat la exterior de, dar parțial atașat de exospor, la unele ferigi heterospore și Equisetum.

epistază: Structură la vârful nucelei, în ovul, formată din celule alungite radiar, cu pereți celulari îngroșați sau suberificați, formând un înveliș solid care se rupe odată cu creșterea sacului embrionar (ex. la Castalia).

epistomatic: Despre frunze – cu stomate numai în epiderma de pe fața superioară, caracteristice plantelor acvatice cu frunze plutitoare (ex. la nufărul-alb - Nymphaea alba); v. și hipostomatic, amfistomatic

epistrofă: Poziția pe care o adoptă cloroplastele de-a lungul pereților celulari liberi ai celulelor unei frunze expuse la lumină difuză; v. și diastrofă

epital: 1. Stratul extern al talului la unele alge roșii (Corallinales) care este îndepărtat periodic pentru a împiedica atașarea altor organisme epifite; v. și hipotal, perital 2. Strat cortical de hife pe vârful sau marginea talului la unii licheni.

epitecă: Jumătatea superioară, mai mare a unei frustule la diatomee; (= epivalvă); v. și hipotecă

epiteciu: Țesut de protecție la suprafața himeniului format din capetele ramificate ale parafizelor deasupra ascelor.

epiteliu: Strat de celule alungite care căptușește interiorul canalelor rezinifere la gimnosperme sau al canalelor gumifere la unele angiosperme.

epitem: Țesut parenchimatic alcătuit din celule cu pereți subțiri și cu spații intercelulare pline cu apă, aflat în jurul unei hidatode și implicat în secreția de apă.

epitepal: Format pe sau atașat de tepale; în particular despre stamine – atașat de tepale nediferențiate (ex. la specii de Liliaceae)

epitrop: Tip de ovul anatrop în care micropilul este orientat distal.

epivalvă: Vezi epitecă

epixil: Care crește pe arbori.

epizoic: Care se răspândește prin fixarea de suprafața corpului unor animale (ex. fructe, semințe, spori).

epizoocor (epizoochor): Despre plante – ale cărei semințe se răspândesc cu ajutorul animalelor, fixându-se pe suprafața lor exterioară (ex. de blană sau copite); (= epicor, exocor, exozoocor)

epizoocorie (epizoochorie): Diseminarea semințelor cu ajutorul animalelor prin fixarea pe suprafața lor exterioară (ex. de blană sau copite) (ex. la Arctium); (= epicorie, exocorie, exozoocorie)

Semințele care se fixează de blana animalelor se răspândesc prin epizoocorie sursă: Wikipedia

epuizare: Pierderea capacității funcționale a unui organ, a unui sistem sau a unui întreg organism vegetal în urma unei solicitări excesive.

erbaceu: Despre plante – care are tulpina subțire, fragedă, moale, nelignificată, de obicei verde; (= ierbos); v. și lemnos

erbicid: Substanță chimică folosită pentru distrugerea buruienilor dăunătoare agriculturii.

erbicidare: Tratarea unui teren cu erbicide.

erbivor: Care se hrănește cu ierburi.

erborizare: Vezi ierborizare

erect: Despre plante sau tulpina lor – ridicat drept în sus; vertical.

ereditar: Care se moștenește de la părinți la urmași.

ereditate: Transmiterea caracterelor genetice de la părinți la urmași.

eremofil: Despre plante – care crește și se dezvoltă în stepe și pustiuri (ex. palmieri).

eremofită: Plantă eremofilă.

ergastic: Vezi incluziuni ergastice

ergot: 1. Formație vegetală parazitară, otrăvitoare, sub formă de mici puncte negricioase, tari, pe spicul unor Poaceae, provocată de ciuperca Claviceps purpurea. 2. Boală a cerealelor (mai ales secară - Secale cereale), caracterizată prin formarea de ergoturi; (= cornul secarei)

eriocor (eriochor): Despre plante – ale cărei semințe se răspândesc cu ajutorul animalelor, agățate de lâna lor, sau a insectelor păroase (ex. scaiul-oii - Arctium).

eriocorie (eriochorie): Diseminarea semințelor cu ajutorul animalelor, agățate de lâna lor, sau a insectelor păroase.

erubescent: Care se înroșește; roșcat.

eruciform: Despre organele unor plante – de forma unei omizi (ex. tulpina cactusului Stenocereus eruca).

erumpent: Care se deschide brusc prin rupere (ex. fruct).

esca: Boală a viței-de-vie (Vitis vinifera) cauzată de numeroase specii de ciuperci care afectează butucii bătrâni, frunzele sau fructele conducând la debilitarea și în final la uscarea acestora.

escarostrofă: Dispunerea cloroplastelor dintr-o celulă către focarul razelor incidente de lumină.

esență: Varietate de arbori care alcătuiesc o pădure; varietate de lemn.

espinal: Formație vegetală formată din tufișuri spinoase sempervirescente din Chile și Argentina.

estidurilignoză: Vezi aestidurilignosa

estilignoză: Vezi aestilignosa

estival: Despre plante – care înflorește în lunile de vară (ex. cocoșeii-de-câmp - Adonis aestivalis); v. și autumnal, vernal

estivație: Vezi foliație

estivavirescent: Despre plante – ale cărei frunze sunt active numai o perioadă de vegetație, căzând de pe ramuri toamna (ex. fag - Fagus sylvatica); v. și sempervirescent

etaj: 1. Zonă a vegetației cu anumite condiții proprii în funcție de altitudine și factorii de mediu (ex. etajul pădurilor de foioase, de rășinoase etc.). 2. Diviziune pe verticală a unui ecosistem cuprinzând populații diferite de plante și animale la nivelul solului, al rădăcinilor, ierburilor, arbuștilor, arborilor etc.

etalier: Vezi aspersor

ete: Păduri tropicale din câmpia Amazonului, pe locuri neinundabile.

etelocorie (etelochorie): Răspândire deliberată a semințelor, fructelor sau a unei plante întregi de către om datorită valorii sale comerciale.

eteric: Vezi ulei eteric

etilenă: Hormon vegetal implicat în coacerea fructelor.

etiolare: Fenomen care apare la plantele crescute în întuneric sau în lumină foarte slabă, manifestat prin alungirea și slăbirea tulpinii, micșorarea și îngălbenirea sau albirea frunzelor, din cauza lipsei de clorofilă.

etiolat: Despre plante, frunze – afectat de etiolare.

etioplast: Cloroplast care nu a fost expus la lumină (ex. la plante ținute în întuneric).

etnobotanică: 1. Disciplină care studiază denumirile populare ale plantelor. 2. Ramură a etnobiologiei care studiază relațiile reciproce dintre om și plante.

etnomicologie: Disciplină care studiază relațiile dintre ciuperci și oameni, în special: denumirile populare ale ciupercilor, utilizarea lor în alimentație, medicină populară sau religie, precum și influența lor în cultura umană (artă, literatură, obiceiuri, jocuri etc.); v. și etnobotanică

euantie: Teoria ~ – teoria conform căreia floarea angiospermelor ar fi derivat din floarea unui gimnosperm bisexuat (Bennettitales); v. și pseudantie

eucamptodromă: Tip de nervație camptodromă în care nervurile secundare rămân separate (ex. la Rosa tomentosa); v. și brochidodromă

eucariot: Organism format din celule ce posedă un nucleu tipic (distinct) înconjurat de o membrană dublă. Eucariotele cuprind animale, plante, ciuperci și unele alge.

eucarpic: Despre ciuperci – la care numai anumite porțiuni din tal participă la formarea corpului de fructificație (ex. la unele Phycomycetes).

euciclic: Vezi izociclic

eufilă: Vezi macrofilă

eufilic: Despre flori, plante – care prezintă adaptări morfologice specifice pentru atragerea speciilor polenizatoare; v. și alofilic

eufotic: Despre zone – puternic luminat, în care domină plantele fotosintetizante; v. și oligofotic

eufilofite: Grup de plante din cadrul traheofitelor (plantelor vasculare) care conțin frunze adevărate (macrofile). Cuprind spermatofitele și ferigile.

eufotometric: Despre frunze – cu limbul dispus relativ perpendicular sau oblic pe tulpină, astfel încât să fie cât mai bine luminată; v. și panfotometric, ecvifacial, diaheliotropism

euhalin: Despre plante – care trăiește numai în ape sărate.

eulectic: Vezi eutropic

eumitoză: Mitoza tipică în celulele majorității plantelor și animalelor multicelulare.

euplancton: Plancton format din organisme plutitoare în apele libere; v. și tihoplancton

euploid: Care are un număr de cromozomi egal cu numărul de bază caracteristic unei specii (n) sau cu un multiplu al acestuia; v. și aneuploid

euploidie: Starea unei celule, țesut sau organism euploid; v. și aneuploidie

euriacidofil: Vezi amfitolerant

euricor (euricoric): Despre plante – cu o largă răspândire geografică.

euriecă: Despre plante – care se dezvoltă într-un număr mare de biocenoze (ex. pirul gros - Cynodon dactylon se dezvoltă în culturi agricole, pe marginea drumurilor, în plantații forestiere tinere, în pajiști și pășuni naturale etc.).

eurifită: Plantă adaptată la oscilațiile mari ale regimului de umiditate care adesea este alternant (ex. Dicranum scoparium, Polytrichum commune, Rhytidiadelphus triquetrus (briofite), Alliaria petiolata, Athyrium filix-femina, Calamagrostis arundinacea, Chrysosplenium alternifolium, Deschampsia flexuosa, Galium schultesii, Homogyne alpina, Lapsana communis, Luzula luzuloides, Orthilia secunda, Petasites albus, Rubus hirtus, Sanicula europaea, Soldanella hungarica, Stellaria holostea, Stellaria nemorum, Vaccinium myrtillus).

eurifot (eurifotic, eurifotofil): Despre plante – foarte tolerantă față de variațiile intensității luminii (ex. ficusul - Ficus); (= eurifotofilă, eurifotă)

eurihalin: Despre plante – foarte tolerantă față de salinitatea apelor (ex. lăptuca de mare - Ulva lactuca).

eurihel: Vezi eurifot

euriionic: Vezi amfitolerant

euriterm (euritermic): Despre plante – care tolerează variații termice foarte largi (ex. lintiță - Lemna).

euritermofită: Plantă euritermă.

euritop (euritopic): Despre plante – care poate trăi în biotopuri foarte variate (ex. pir - Agropyron repens).

euritrof: Despre plante – care prezintă mare amplitudine ecologică față de troficitatea solului (ex. Dactylis glomerata, Fagus sylvatica, Galium schultesii, Hieracium transsilvanicum, Leucanthemum waldsteinii, Maianthemum bifolium, Oxalis acetosella, Poa nemoralis).

eusincarp: Despre gineceu – format din carpele concrescute în adâncime prin margini și prin o parte din suprafața lor, până la centrul ovarului, împărțind cavitatea lui în tot atâta loji sau loculi câte carpele îl compun (ex. la Liliaceae).

eusporange: Tip de sporange la ferigi care provine dintr-un grup de celule inițiale și care are peretele format din mai multe straturi de celule; v. și leptosporange

eusporangiat: Despre ferigi – care produc eusporangi.

eusporie: Dezvoltarea normală a sporilor (sporogeneză) în urma unei meioze obișnuite; v. și aneusporie

eustel: Tip de sifonostel în care fasciculele vasculare colaterale sau bicolaterale sunt dispuse în cerc în jurul măduvei, fiind separate de raze medulare. Este tipic pentru dicotiledonate; v. și atactostel

eutipoid: Despre ciuperci – cu periteciile având ostiolele verticale și care ies la suprafață în mod individual, ca la genul Eutypa; v. și eutipoid

eutipoză: Boală a viței-de-vie (Vitis vinifera) cauzată de ciuperca microscopică Eutypa lata manifetată prin butuci slab dezvoltați, formand lăstari cu internodii scurte, cu frunzele de dimensiuni mai mici decât normale, adesea cu simptome de cloroză.

eutrof: Despre plante – care crește pe soluri cu troficitate ridicată (T = 80–140) (ex. Alliaria petiolata, Circaea lutetiana, Festuca gigantea, Mercurialis perennis, Muscari comosum, Potentilla recta, Polygonatum latifolium, Solanum dulcamara, Valeriana officinalis).

eutropic: Despre specii polenizatoare – adaptată complet pentru utilizarea florilor, obținând hrana în cea mai mare parte din flori; (= eulectic); v. și distropic, alotropic

eutropie: Caracteristica speciilor eutropice.

evanescent: Care dispare sau se ofilește repede (ex. corolă, flori).

evapotranspirație: Cantitatea de apă evaporată parțial prin transpirație de un organism vegetal.

evapotranspirometru: Aparat pentru măsurarea evapotranspirației.

evocare florală: Totalitatea proceselor de biosinteză și diviziuni celulare din meristemul apical în care a avut loc inducția florală, care conduc la formarea meristemului floral, până la apariția primordiilor florale.

ex vitro: În afara laboratorului, cu referire la organismele vegetale mutate din cultura de țesut și transplantate, de obicei, în sol.

exalbuminat: Despre semințe – lipsite de endosperm (ex. la fasole - Phaseolus vulgaris); v. și albuminat

exarh: Cu xilemul primar dezvoltat și maturat de la exterior la interior (centripet); v. și centrarh, endarh, mezarh

Xilem exarh (schemă) sursă: Wikipedia

excavat: Scobit.

excentric: Situat în afara centrului, spre periferie.

excipul: Țesut marginal circular care formează bordul apoteciilor; (= amfiteciu)

excorioză: Boală a viței-de-vie (Vitis vinifera) cauzată de ciuperca microscopică Phomopsis viticola, manifetată pe pe lăstari, ciorchini și boabe sub forma unor pete brune, crustoase, de formă neregulată.

excretor: Care e implicat în excreție (ex. glandă, peri).

excreție: Eliminarea din organismul plantelor a unor produse provenite din procesele metabolice (ex. gume, rășini).

excrescență: Formațiune rezultată în urma unei creșteri tisulare anormale sau în exces pe un organ al plantei.

excurent: Despre frunze – cu nervura mediană care se continuă dincolo de vârf.

exert: Vezi exsert

exfoliat: Cojit.

exfoliație (exfoliere): Căderea, cojirea naturală sau patologică a scoarței copacilor în mici bucățele.

exină: Membrana externă a grăunciorului de polen compusă în principal din sporopolenină; (= exospor)

exintină: Stratul extern al intinei la granulul de polen, situat sub nexină; (= ectointină); v. și endintină

exoască: Vezi ectotunică

exocarp: Vezi epicarp

exocitoză: Proces prin care celula unei plante secretă sau excretă substanțe în mediul extracelular prin vezicule care fuzionează cu membrana celulară și elimină conținutul lor în afara celulei; v. și endocitoză

exocor (exochor): Vezi epizoocor

exocorie (exochorie): Vezi epizoocorie

exocortex: Stratul extern al regiunii corticale; v. și endocortex

exodermă (exoderm): Țesut primar de apărare situat sub epidermă, caracteristic rădăcinilor. E formată prin suberificarea primelor 2-4 straturi de celule externe ale scoarței; (numită și intercutis, termen învechit, ieșit din uz); v. și endodermă

exofit: Vezi epifit

exogamie: 1. Vezi alogamie 2. Polenizare și fuziune a celulelor reproductive aparținând unor plante neînrudite genetic sau slab înrudite; v. și endogamie

exogen: De proveniență exterioară; rezultat la suprafața unui organ (ex. spori); v. și endogen

exogin: Despre flori – cu stil lung care iese din floare, depășind marginea corolei.

exoperidie: Stratul extern al peridiei la unele ciuperci (ex. pufai - Lycoperdon).

exopleură: Termen ieșit din uz pentru partea externă a tegumentului seminței; testă; v. și endopleură

exoriz: Despre embrion – cu radicula neacoperită de cotiledon; v. și endoriz

exoscopic: Cu vârful embrionului orientat spre gâtul arhegonului (la briofite și unele pteridofite); v. și endoscopic

exospor: 1. Spor diferențiat la suprafața organului sau structurii care îl produce la unele ciuperci, ex. bazidiospor format la capătul fiecărei sterigme la bazidiomicete; (= ectospor) 2. Stratul extern al peretelui unui spor. 3. Vezi exină

exostomal: Tip de micropil la un ovul bitegmic delimitat doar de integumentul extern; v. și amfistomal, endostomal

exostomă: 1. Orificiul integumentului extern al ovulului. 2. Dințișorii externi ai peristomului la unii mușchi.

exostoză: Protuberanță pe ramurile sau pe trunchiul arborilor bătrâni.

exoteciu (exotecă): 1. Epiderma peretelui anterei sau a sacului polinic la angiosperme; v. și endoteciu 2. Epiderma sau stratul superficial de celule al peretelui capsulei la briofite.

exotegmen: Stratul extern al tegmenului unor semințe; v. și endotegmen, mezotegmen

exotestă: Stratul extern al tegumentului unei semințe; v. și endotestă, mezotestă

exotic: Despre plante – care provine dintr-o altă țară, în special una din zona tropicelor (ex. goji - Lycium barbarum).

exotunică: Vezi ectotunică

exozoocor (exozoochor): Vezi epizoocor

exozoocorie (exozoochorie): Vezi epizoocorie

expansină: Proteină implicată în relaxarea structurii peretelui celular necesară în creștere, abscizie, formarea tubului polinic etc.

explant: Celulă, organ sau fragment de țesut vegetal viu transferat într-un mediu de cultură.

explantare: Amplasarea celulelor, țesuturilor sau organelor unei plante pentru observarea creșterii și dezvoltării într-un mediu potrivit de cultură.

exsert (exert): Care iese în afară, depășind structurile adiacente (ex. stamine care depășesc tubul corolei).

Stamine exserte la Caesalpinia pulcherrima sursă: Wikipedia

exsicată: Colecție de plante uscate recoltate de pe un anumit teritoriu și inserate într-un ierbar, adesea cu lista tipărită a acestora.

exsorbție: Vezi desorbție

exstipelat: Despre frunze – lipsită de anexe foliare; v. și stipelat

exsudat: Substanță sau material eliberat prin exsudație (ex. gumă, rășină).

exsudație: Scurgere de sevă sau de rășină care se prelinge la suprafața organelor plantelor ori se strânge în anumite goluri ale țesuturilor.

extensină: Glicoproteină din peretele celular cu rol în întărirea peretelui, făcându-l mai puțin extensibil.

extensiv: Despre culturi, agricultură – sistem de cultivare a pământului bazat pe sporirea producției prin mărirea suprafețelor cultivate; v. și intensiv

extirpator: Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului.

extraaxilar: Despre flori, muguri – situat în afara axilei.

extracelular: Care se află sau se petrece în exteriorul unei celule; v. și intracelular

extrafloral: Aflat în afara florii (ex. nectarii extraflorale situate la baza limbului foliar la cireș - Prunus avium); (= extranupțial)

Nectarii extraflorale pe pețiolul unei frunze de cireș (Prunus avium) sursă: Wikipedia

extramatrical: Despre miceliul ciupercilor – care se dezvoltă pe suprafaţa organelor plantelor atacate și se hrănește din celulele epidermale (ex. ordinul Erysiphales); v. și intramatrical

extramugural: Care este situat sau se petrece în exteriorul mugurelui (ex. dezvoltarea florală); v. și intramugural

extranuclear: Care se află sau se petrece în afara nucleului.

extranupțial: Vezi extrafloral

extraradicular: Care este situat sau se petrece în afara rădăcinilor (ex. absorbția extraradiculară a apei prin frunze).

extrastelar: Care se află sau e format în afara stelului; v. și intrastelar

extravaginal: Situat în afara vaginei unei frunze (ex. mugure); v. și intravaginal

extraxilar: Aflat în afara xilemului (ex. fibre).

extremofil: Organism care trăiește în condiții de mediu extreme în care majoritatea altor organisme nu supraviețuiesc (ex. alga roșie Cyanidium trăiește în izvoare fierbinți acide).

extrors: Despre antere – cu sacii polinici orientați spre exteriorul florii (ex. la stânjenel - Iris); v. și intrors, latrors