Monstrolocul după Jabberwocky, de
Lewis Carroll Era-n gămiaz, și sliplii sfârci Gherau rotund balans în ierb, Fraznici erau cei ponostârci, Și vorci murlau acerb. “Bun fiu, păzea l-ăl Monstroloc! Cu fălci ce-nhaț, gheare ce-abund! Feri de zăludul Zgripțuroc Și Harpiul fumibund!” Dar el luă paloșul vortal Pe zbir cătându-l îndelung - Apoi se-opri lâng-un Pompom gri Pe gânduri stând prelung. Și-n timp ce-n aspros gând stătea, Ăl Monstroloc, cu ochi de jar, Prin codrul întufos venea, Bulburăcind sprințar. Un, doi! Un, doi! împlânt-adânc Vortala-i pală sfic-sfichi! Mort de-l lăsa, cu țeasta-i grea Galumfător veni. „Ș-ai prăpădit pe Monstroloc? Te-mbrățișez fiu gladios! Frumbloasă zi! Iahuu! Iahii!” Sforcodăci voios. Era-n gămiaz, și sliplii sfârci Gherau rotund balans în ierb, Fraznici erau cei ponostârci, Și vorci murlau acerb. |